AFFAIRE BALIKCI c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

06.01.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BALIKCI c. TURQUIE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA BALIKÇI c. TURCIA (solicitarea nr. 26481/95) HOTĂRÂREA (Radiation) STRASBURG 6 ianuarie 2004 DEFINITIVF 06/04/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Bal J.-P. Costa președinte Loucaide Türmen Bîrsan Jungwiert Butkevych Thomassen, judecători și al dlui T.L. Early, grefier adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 21 mai 2002 și 2 decembrie 2003, înmânarea hotărârii care a fost adoptată la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 26481/95) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Hasan Bal Ca urmare a decesului reclamantului la 11 octombrie 2002, moștenitorii săi, și anume soția sa Șengül Bal Reclamantul, care a fost admis în favoarea asistenței judiciare, este reprezentat de domnul G. Dinç, avocat la Izmir. Guvernul turc nu a desemnat un agent în cadrul procedurii în fața Curții. Reclamantul a susținut că legislația națională relevantă îi interzicea să exercite drepturi sindicale ca urmare a statutului său contractual (art. 11) și era discriminatorie (art. 14) și se plângea de lipsa unei căi de atac efective pentru a-și exercita drepturile [art. 13). În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție. Cererea a fost atribuită celei de-a doua secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a continuat să fie examinată de a doua secțiune în noua sa componență. Prin decizia din 21 mai 2002, camera a declarat cererea admisibilă. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. 399 privind personalul contractual, administrația Electricității din Turcia (Türk Elektrik Kurumu, denumită în continuare "TEK" - TEK -") l-a recrutat pe reclamant ca agent contractual în calitate de electrician inginer. 12. În conformitate cu dispozițiile acestui decret-lege, contractul încheiat între TEK și reclamant interzicea, sub pedeapsa concedierii, exercitarea oricărei activități sindicale și politice. 13. În 1994, reclamantul a fost unul dintre membrii fondatori ai unei asociații sindicale a agenților contractuali și a funcționarilor. 14. La 20 iulie 1994, marea majoritate a angajaților statului, atât agenții contractuali, cât și funcționarii publici, au decis o încetare a activității de o zi pentru a-și revendica drepturile sindicale. Printr-o decizie din 9 august 1994, conducerea locală a TEK a inițiat o acțiune disciplinară împotriva reclamantului. 16. Printr-o scrisoare din 17 august 1994, a informat-o că a fost inițiată o anchetă disciplinară împotriva sa și i-a cerut să-și prezinte observațiile în apărare. În această scrisoare, conducerea locală a precizat că reclamantul a participat la o acțiune națională menită să întrerupă și să încetinească activitatea personalului din sectorul public. ; că și-a întrerupt activitatea, și-a fluturat pancartele și a lansat sloganuri în fața clădirii TEK. 17. printr-un proces-verbal din 21 iulie 1994, Hotărârea de Securitate Adana a constatat participarea reclamantului la această zi de grevă națională și l-a informat pe prefectul Adana. 18. În observațiile sale scrise din 28 august 1994, reclamantul a susținut neconstituționalitatea legislației în materie de drepturi sindicale și a solicitat încetarea urmăririi penale disciplinare împotriva sa. 19. Prin decizia din 10 octombrie 1994, reclamantul a primit, ca pedeapsă disciplinară, un avertisment 20. La 10 septembrie 1999, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 4455 privind amnistia sancțiunilor disciplinare aplicate funcționarilor publici și personalului public, reclamantul a fost amnistiat. 21. Reclamantul a continuat să lucreze la TEK și a fost promovat inginer șef. La 1 iulie 2002, a fost numit director în serviciul consumatorilor TEK la Șanlurga. 22. La 29 noiembrie 2002, reprezentantul reclamantului a informat Curtea cu privire la decesul clientului său și la intenția moștenitorilor săi, soției și copiilor, de a continua cererea. Articolele 51 și următoarele din Constituție, care privează funcționarii sau personalul contractual de activități sindicale, au fost modificate prin Legea nr. 4121 din 23 iulie 1995 publicată în Jurnalul Oficial la 26 iulie 1995 pentru a le acorda astfel de drepturi. 4455 privind amnistia sancțiunilor disciplinare aplicate funcționarilor și personalului public care a intrat în vigoare la 3 septembrie 1999 25. art. 1 din această lege prevede în special că persoanele care au fost sancționate înainte de 23 aprilie 1999 pentru sancțiuni disciplinare vor fi amnistiate și sancțiunile șterse din dosarele lor administrative. 4688 privind sindicatele personalului funcției publice care a intrat în vigoare la 12 iulie 2001 26. art. 14 privind dobândirea calității de membru al unui sindicat dispune de personalul funcției publice care este liber să adere la un sindicat. Personalul funcționarilor publici poate adera la un sindicat fondat în domeniul său de activitate. (...) 27. art. 18 privind garanțiile acordate membrilor și liderilor sindicatelor prevede Personalul funcției publice nu poate fi tratat în litigiu și nici nu poate fi demis din funcție din cauza participării sale, în afara orelor de lucru sau în timpul orelor de lucru cu acordul angajatorului său, la activitățile sindicatelor sau ale confederațiilor, așa cum sunt definite în această lege. Angajatorul public nu poate face o distincție între personalul funcției publice în funcție de statutul său de membru sau nu al unui sindicat. Cei care sunt aleși membri ai consiliului de conducere al unui sindicat sau al unei confederații sunt considerați ca fiind în concediu fără solduri de la data și pe durata alegerii lor. Invocând art. 11, coroborat cu art. 14, precum și art. 13 din convenție, reclamantul susține că legislația națională și-a încălcat dreptul la libertatea de asociere și denunță lipsa unei căi de atac efective prin care ar putea invoca obiecțiunile. 29. Guvernul subliniază că amendamentele Constituției din 1995 și intrarea în vigoare a Legii nr. 4455 privind amnistia sancțiunilor disciplinare aplicate funcționarilor și personalului public din 3 septembrie 1999 au dus la pierderea tuturor informațiilor actuale la cerere și la pierderea calității de victimă 30 a reclamantului. Curtea trebuie să verifice dacă faptele noi aduse la cunoștința sa pot determina la concluzia că litigiul este acum soluționat sau că nu se mai justifică continuarea examinării cererii pentru un alt motiv (a se vedea Pisano c. Italia [GC] (radiație), nr 36732/97, § 40, 24 octombrie 2002) și că, prin urmare, cererea poate fi eliminată din rolul Curții în temeiul articolului 37 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulată în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se ajungă la concluzia că reclamantul nu mai intenționează să o mențină; sau că litigiul a fost soluționat; sau Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale impune acest lucru. (...) 31. În acest caz, Curtea arată că reclamantul se plânge că a primit un avertisment La 10 octombrie 1994 (punctul 19 de mai sus) ca sancțiune disciplinară pentru participarea la 20 iulie 1994, la o încetare a activității de o zi pentru revendicarea drepturilor sindicale (punctul 14 de mai sus). Această sancțiune a fost înscrisă în dosarul său administrativ 32. În observațiile sale cu privire la decesul reclamantului, contrar pretențiilor moștenitorilor acestuia din urmă, guvernul se opune ca aceștia să continue cererea. 33. Curtea subliniază de la bun început că nu consideră că este necesar să se ia o decizie cu privire la calitatea de moștenitori ai acestuia, în măsura în care ea elimină cererea de rol din următoarele motive (a se vedea Amuur c. Franța , Hotărârea din 25 iunie 1996, Rec., 1996 III, p. 846, § 36, Dalban c. România [GC], n 2814/95, § 44, CEDO 1999-VI și, mutatis mutandis S.T. c. Turcia (dec.), n 3231/96, 6 mai 2003). 34. În acest caz, Curtea constată în primul rând că articolele 51 și următoarele din Constituție care, la momentul faptelor, împiedicau drepturile funcționarilor sau ale personalului contractual de a desfășura activități sindicale au fost modificate astfel încât aceste drepturi au fost recunoscute. 4455 privind amnistia sancțiunilor disciplinare impuse funcționarilor și personalului funcționarilor publici. În temeiul acestei legi, la 10 septembrie 1999, reclamantul a fost amnistiat și menționează sancțiunea sa ștearsă din dosarul său administrativ. În sfârșit, Curtea constată că reclamantul a continuat să lucreze la TEK și a făcut obiectul mai multor promoții (punctele 21-23 de mai sus). De altfel, aceste fapte nu au fost contestate de reclamant nici de reprezentantul său, nici de moștenitorii săi. 35. De asemenea, Curtea constată că legea nr. 4688 privind sindicatele personalului funcției publice, intrată în vigoare la 12 iulie 2001, a modificat legislația națională pentru a îndeplini cerințele Convenției (a se vedea dreptul intern relevant). 36. Curtea arată, în lumina celor amintite mai sus, că menționarea sancțiunii disciplinare pronunțate împotriva reclamantului ca urmare a participării sale la o zi de grevă în timpul orelor legale de lucru a fost ștearsă din dosarul său administrativ ca urmare a legii amnistiei. Reclamantul a putut continua să lucreze cu TEK fără a fi supus niciunui prejudiciu din cauza acestei sancțiuni, având în vedere documentele conținute în dosar și care nu au fost contestate de către părți. 37. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție, motiv pentru care aceasta nu mai este justificată, din orice alt motiv, în sensul paragrafului (c) să continue examinarea cererii; pe de altă parte, nu există motive speciale pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenție care să impună continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 alin. (1) in fine din Convenție. 38. În consecință, cazul trebuie eliminat. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 6 ianuarie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. T.L. Early J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte