AFFAIRE PAPACHELAS c. GRECE (ARTICLE 41)

CASE OF PAPACHELAS v. GREECE CAUZA PAPACHELAS c. GRECIA (Applicația nr. 31423/96) JUDGMENT/ARRET (art. 41) STRASBURG 4 April/Aprilie 2000 This judgment is subject to editorial revision before its reproduction in final form in the official reports of selected judgments and decisions of the Court./Această hotărâre poate suferi modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive în Codul oficial care conține o alegere de hotărâri și decizii ale Curții. În cauza Papachelas c. Grecia Curtea Europeană a Drepturilor Omului, constituită, în conformitate cu art. 27 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. [1] , și cu clauzele relevante din Regulamentul său de procedură, într-o Mare Cameră compusă din judecători al căror nume este L. Wildhaber președinte E. Palm M. L. Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson L. Caflisch I. Cabral Barreto F. Tulkens, dnii W. Fuhrmann M. Fischbach Zupančič, J. Hedigan mes W. Thomassen M. Tsatsa-Nikolovska dnii T. Panțiru E. Levits K. Traja N. Valticos judecător ad-hoc, precum și de Salvia grefier După ce a deliberat, Rend la hotărâre că aici, adoptat la 31 martie 2000 PROCEDURA La data de 18 mai 1998, în termenul de trei luni pe care îl deschideau fostele articole 32 alineatul (1) și 47 din convenție. La originea cauzei se află o cerere (nr. 31423/96) îndreptată împotriva Greciei și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, M. Aristomennis Papachelas și Eugene Papachelas ( 1999), Curtea a statuat că, în virtutea faptului că a obținut o despăgubire completă pentru exproprierea terenului lor (ca urmare a unei prezumții ireproșabile potrivit căreia proprietarii de terenuri profită de lucrările de amenajare rutieră și, prin urmare, trebuie să participe la cheltuielile de expropriere), reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă contrară articolului 1 din Protocolul nr. 1 ( Ibidem , § 55, și punctul 4 din dispozitiv. De asemenea, Comisia a decis că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește valoarea lanului din care provine exproprierea pe metru pătrat fixat în speță (ibidem, § 50 și pct. 3 din dispozitiv). În cele din urmă, aceasta a acordat părților interesate o anumită sumă pentru cheltuieli și cheltuieli (ibidem, § 62 și pct. 5 din dispozitiv). Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de fapt pentru prejudiciul material, Curtea a adresat o cerere și a invitat guvernul și reclamanții să îi prezinte în scris, în termen de șase luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 59 și punctul 6 din acord). La 22 septembrie 1999, guvernul a solicitat o prelungire de o lună a termenului pentru a ajunge la o soluționare amiabilă. Avocații reclamanților au declarat că nu se opun. Președintele, L. Wildhaber, a consimțit la aceasta printr-o scrisoare din 27 septembrie 1999. La 26 octombrie 1999, funcționarul guvernului a comunicat grefierului textul procesului-verbal al deliberării Consiliului juridic al statului prin care acesta a recomandat statului membru în cauză să acorde instanțelor din statul membru în cauză o despăgubire în temeiul articolului 41 din Convenție, suma de 74 880 000 drahme majorate cu 6% laan pentru perioada cuprinsă între septembrie 1992 și rambursarea integrală. Acest raport a fost aprobat de miniștrii economiei și afacerilor externe. La agentul guvernului a confirmat că regulamentul a fost încheiat pe această bază. La 1 martie 2000, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentanții reclamanților: Suntem conștienți de faptul că, în urma hotărârii Curții din 25 martie 1999, s-a ajuns la un acord amiabil între reclamanți și guvern, în urma căruia reclamanții se declară satisfăcuți și renunță să solicite Curții o satisfacție echitabilă cu privire la cauza în cauză. De la hotărârea sa din 25 martie 1999 în acțiunea principală, Curtea a fost informată cu privire la un regulament amiabil încheiat între guvern și reclamanți cu privire la cererile acestora din urmă în temeiul articolului 41 din convenție în ceea ce privește prejudiciul material. Având în vedere termenii adoptați, Comisia constată că acordul are un caracter echitabil în sensul art. 75 alin. Întocmit în limba franceză și engleză, apoi comunicat în scris la 4 aprilie 2000 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Michele de Salvia Luzius Wildhaber Modululer Președintele Notelor grefei .- 2. A intrat în vigoare la 1 noiembrie 1998. [3] . De la intrarea în vigoare a Protocolului nr. 11, care a modificat această dispoziție, Curtea funcționează permanent.

CASE OF PAPACHELAS

v. GREECE

AFFAIRE PAPACHELAS c. GRÈCE

(Application no./Requête n° 31423/96)

JUDGMENT/ARRET

(Article 41)

STRASBOURG

4 April/avril 2000

This judgment is subject to editorial revision before its reproduction in final form in the official reports of selected judgments and decisions of the Court./Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive dans le recueil officiel contenant un choix d’arrêts et de décisions de la Cour.

En l’affaire Papachelas c. Grèce

,

La Cour européenne des Droits de l’Homme, constituée, conformément à l’article

27 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »), telle qu'amendée par le Protocole n°

11

[1]

, et aux clauses pertinentes de son règlement

2

, en une Grande Chambre composée des juges dont le nom suit

:

M.

L. Wildhaber

,

président

,

M

me

E. Palm

,

MM.

L. Ferrari Bravo

,

Gaukur Jörundsson

,

L. Caflisch

,

I. Cabral Barreto

,

M

me

F. Tulkens,

MM.

W. Fuhrmann

,

M. Fischbach

,

B.

Zupančič,

J. Hedigan

,

M

mes

W. Thomassen

,

M. Tsatsa-Nikolovska

,

MM.

T. Panțîru

,

E. Levits

,

K. Traja

,

N. Valticos

,

juge

ad hoc,

ainsi que de

M.

M.

de Salvia

,

greffier

,

Après en avoir délibéré,

Rend l’arrêt que voici, adopté le 31 mars 2000

:

PROCÉDURE

1.

L’affaire a été déférée à la Cour, telle qu’établie en vertu de l'ancien article

19 de la Convention

[3]

, par le gouvernement grec («

le Gouvernement

») le 18

mai

1998, dans le délai de trois mois qu’ouvraient les anciens articles 32 § 1 et 47 de la Convention. A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n°

31423/96) dirigée contre la Grèce et dont deux ressortissants de cet Etat, MM.

Aristomenis Papachelas et Eugène Papachelas («

les requérants

»), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme («

la Commission

») le 6 février 1996, en vertu de l’ancien article 25 de la Convention.

2.

Par un arrêt du 25 mars 1999 («

l’arrêt au principal

», à paraître dans

Recueil des arrêts et décisions

1999), la Cour a jugé qu’en raison de l’impossibilité d’obtenir une réparation complète pour l’expropriation de leur terrain (à cause d’une présomption irréfragable selon laquelle les propriétaires riverains tirent profit des travaux d’aménagement routier et doivent alors participer aux frais d’expropriation), les requérants avaient dû supporter une charge spéciale et exorbitante contraire à l’article 1 du Protocole n° 1 (

ibidem

, § 55, et point 4 du dispositif). Elle a également décidé qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention en ce qui concerne le caractère raisonnable de la durée de la procédure (

ibidem

, §

42, et point 2 du dispositif), et qu’il n’y avait pas eu violation de l’article

1 du Protocole n° 1 en ce qui concerne le montant de l’indemnité d’expropriation au mètre carré fixé en l’espèce (

ibidem

, § 50, et point 3 du dispositif). Enfin, elle a accordé aux intéressés une certaine somme pour frais et dépens (

ibidem

, § 62, et point 5 du dispositif).

3.

La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état pour le dommage matériel, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et les requérants à lui soumettre par écrit, dans les six mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (

ibidem

, § 59, et point 6 du dispositif).

4.

Le 22 septembre 1999, le Gouvernement a sollicité une prolongation d’un mois du délai pour parvenir à un règlement amiable. Les avocats des requérants ont déclaré ne pas s’y opposer. Le président, M.

L. Wildhaber, y a consenti par une lettre du 27 septembre 1999.

5.

Le 26 octobre 1999, l’agent du Gouvernement a communiqué au greffier le texte du compte rendu de la délibération du Conseil juridique de l’État par lequel celui-ci recommandait au Gouvernement d’allouer aux requérants «

comme indemnisation au titre de l’article 41 de la Convention

», la somme de

74 880 000 drachmes majorée de 6% l’an pour la période allant de septembre 1992 jusqu’au remboursement intégral. Ledit compte rendu était approuvé par les ministres de l’Economie et des Affaires étrangères. L’agent du Gouvernement a confirmé que le règlement amiable avait été conclu sur cette base.

6.

Le 1

er

mars 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par les représentants des requérants:

«

Nous portons à votre connaissance que suite à l’arrêt de la Cour du 25 mars 1999, un accord amiable est intervenu entre les requérants et le Gouvernement, à la suite duquel les requérants se déclarent satisfaits et renoncent à demander à la Cour une satisfaction équitable concernant l’affaire en question.

»

EN DROIT

7.

Depuis son arrêt du 25 mars 1999 au principal, la Cour a été informée d’un règlement amiable conclu entre le Gouvernement et les requérants quant aux demandes de ces derniers au titre de l’article 41 de la Convention en ce qui concerne le dommage matériel.

Compte tenu des termes adoptés, elle constate que l’accord revêt un caractère équitable au sens de l’article 75 § 4 du règlement. En conséquence, elle en prend acte et estime approprié de rayer l’affaire du rôle en vertu de cette disposition.

par ces motifs, la cour , À l’unanimitÉ,

Décide

de rayer l’affaire du rôle.

Fait en français et en anglais, puis communiqué par écrit le 4 avril 2000 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.

Michele

de Salvia

Luzius

Wildhaber

Greffier

Président

Notes du greffe

1

.-2.

Entré en vigueur le 1

er

novembre 1998.

[3]

. Depuis l’entrée en vigueur du Protocole n° 11, qui a amendé cette disposition, la Cour fonctionne de façon permanente.