CtEDO 21.10.2002 Auto

AFFAIRE PAPACHELAS CONTRE LA GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
21.10.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt le règlement amiable.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE PAPACHELAS CONTRE LA GRECE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Rezoluția ResDH(2002)104 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 martie 1999 și 4 aprilie 2000 în cauza Papachelas împotriva Greciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, cu ocazia celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) 46 alin. (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 25 martie 1999 în cauza Papachelas și transmisă la aceeași dată Comitetului de Miniștri; Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 31423/96) adresată Greciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 6 februarie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către doi resortisanți greci, domni. Aristomennis și Eugene Papachelas, și că Comisia a declarat admisibile obiecțiunile referitoare la imposibilitatea de a fi îndeplinite de către persoanele fizice în cauză de a obține despăgubiri pentru exproprierea terenului lor din cauza unei prezumții legale ireproșabile potrivit căreia acestea ar beneficia de pe urma construirii unui drum pe aceleași terenuri; fixării despăgubirii la un preț inferior valorii terenului lor expropriat și duratei excesive a procedurii civile referitoare la expropriere; Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către guvernul statului pârât la 18 mai 1998; având în vedere că în hotărârea sa din 25 martie 1999 Curtea: - a respins în unanimitate excepția preliminară a guvernului; - a declarat, cu douăsprezece voturi împotriva a cinci, că nu a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat, cu cincisprezece voturi împotriva a doi, că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . - a declarat, în unanimitate, că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, 2 000 000 de drahme pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 6 % laan de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății; - a spus în unanimitate că problema aplicării art. 41 din Convenție nu se afla în stare de fapt în ceea ce privește prejudiciul material; întrucât, în hotărârea sa din 4 aprilie 2000 privind art. 41, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanții cu privire la cererile acestora din urmă în temeiul articolului 41 din convenție, a constatat că acordul are un caracter echitabil și a decis în unanimitate să șteargă cauza de la rol; Cu toate acestea, în conformitate cu prevederile regulamentului de procedură, s-a convenit că guvernul Greciei va plăti reclamanților 74 880 000 de drachmes, ca despăgubiri în temeiul articolului 41 din Convenție, cu o dobândă simplă de 6% la an începând din septembrie 1992 până la retribuire; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; prin invitarea guvernului din statul membru în cauză să informeze Comisia cu privire la măsurile luate în urma hotărârilor din 25 martie 1999 și 4 aprilie 2000, având în vedere obligația Greciei de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) ; având în vedere faptul că la 20 iunie 1999 și la 17 decembrie 1999, în termenele stabilite, guvernul statului membru în cauză a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 25 martie 1999 și, respectiv, în Regulamentul amiabil ulterior, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Greciei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2002)104 Informații furnizate de guvernul Greciei la examinarea cauzei Papachelas de către Comitetul de Miniștri Guvernul constată că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în această cauză a rezultat din jurisprudența Curții de Casație pe teren a articolului 1 alineatele (1) și (3) din Legea nr. 653/1977. Potrivit acestei jurisprudențe, dispozițiile menționate anterior au stabilit o prezumție irefutabilă, conform căreia proprietarii de drumuri naționale erau considerați ca profitând de lucrările de îmbunătățire. Din acest motiv, ei erau obligați să participe la cheltuielile lucrării și să primească o despăgubire redusă. Legea nu a autorizat o procedură prin care să se demonstreze că îmbunătățirea drumurilor nu aducea beneficii și, astfel, să se răstoarne prezumția (hotărârea nr. 14/1991). Guvernul reamintește că art. 28 alin. (1) din Constituție prevede că Convenția, de îndată ce a fost ratificată, constituie o parte integrală a ordinii juridice naționale, iar dispozițiile acesteia precedă orice dispoziție legislativă. Acesta reamintește, de asemenea, efectul direct al Convenției și al jurisprudenței Curții Europene în dreptul elen (așa cum s-a demonstrat de exemplu prin Rezoluția DH(99) 714 în cauza Papageorgiou, precum și prin noi exemple recente ale jurisprudenței interne, în special hotărârile, 12/2002, 33/2002 și 14/1999 ale Curții de Casație, plenară ; Hotărârea 954/1999 a Curții din Această dezvoltare este deja angajată în măsura în care: - Curtea de Casație a acceptat ca prezumția să nu mai fie ireproșabilă (hotărârea nr. 8/99, plenară). - Instanțele de primă instanță și Curtea au aplicat direct Convenția și jurisprudența Curții Europene și au acceptat ca art. 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 653/77 să fie interpretat în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Acestea au concluzionat că este necesar ca prezumția să fie considerată inadmisibilă și ca proprietarii să aibă dreptul de a solicita despăgubiri complete pentru expropriere în temeiul acestei legi (a se vedea Hotărârea nr. 10737/98 a Curții a Uniunii Europene, care se referă direct la hotărârile Curții Europene Katikaridis și altele (hotărârea din 15/11/1996), Tsomtos, James și alții (hotărârea din 21/02/1986) și Mellacher (hotărârea din 19/12/1989) ; Hotărârea nr. 2268/2000 a Tribunalului de Primă Instanță din Salonic). Procedura judiciară pentru răsturnarea prezumției (în prezent inadmisibilă) și pentru obținerea unei despăgubiri suplimentare face obiectul unei alte cauze în care Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Dimitrios AZAS și alții împotriva Greciei, Hotărârea din 19 septembrie 2002, definitivă la 19 decembrie 2002, cererea nr. 50824/99). Mai precis, această cauză ridică întrebarea dacă dovezile pentru răsturnarea prezumției și pentru obținerea unei despăgubiri suplimentare trebuie examinate în procesul de stabilire a prețului unitar al despăgubirii sau într-un proces separat. Guvernul va examina problema procedurii care trebuie urmată în lumina încheierii Curții în această din urmă cauză. Guvernul consideră că, având în vedere evoluțiile menționate mai sus, este mai probabil ca încălcarea constatată în prezenta cauză să se repete și, prin urmare, și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) (fostul articol 53) din convenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-10-21
0,96
AFFAIRE KATIKARIDIS ET AUTRES CONTRE LA GRECE
Résolution ResDH(2002)105 relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 15 novembre 1996 et du 31 mars 1998 dans l’affaire Katikaridis et autres contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, l
CtEDO 2002-10-21
0,95
AFFAIRE TSOMTSOS ET AUTRES CONTRE LA GRECE
Résolution ResDH(2002)103 relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 15 novembre 1996 et du 31 mars 1998 dans l’affaire Tsomtsos et autres contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, lors
CtEDO 2000-04-04
0,95
AFFAIRE PAPACHELAS c. GRECE (ARTICLE 41)
voici, adopté le 31 mars 2000 : PROCÉDURE 1. L’affaire a été déférée à la Cour, telle qu’établie en vertu de l'ancien article 19 de la Convention [3], par le gouvernement grec (« le Gouvernement ») le 18 mai 1998, dans le délai de trois moi
CtEDO 2001-06-26
0,94
AFFAIRE PASKHALIDIS ET AUTRES CONTRE LA GRECE
Résolution ResDH(2001)74 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 19 mars 1997 dans l’affaire Paskhalidis et autres contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 26 juin 2001, lors de la 757 e réunion des
CtEDO 2002-07-22
0,94
AFFAIRE ANAGNOSTOPOULOS ET AUTRES CONTRE LA GRECE
Résolution ResDH(2002)89 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 7 novembre 2000, définitif le 9 avril 2001 dans l’affaire Anagnostopoulos et autres contre la Grèce (Adoptée par le Comité des Ministres le 22 juille
Sursă