CtEDO 21.10.2002 Auto

AFFAIRE KATIKARIDIS ET AUTRES CONTRE LA GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
21.10.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE KATIKARIDIS ET AUTRES CONTRE LA GRECE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Rezoluția ResDH(2002) 105 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 noiembrie 1996 și 31 martie 1998 în cauza Katikaridis și altele împotriva Greciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, cu ocazia celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 54 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "RPI"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 15 noiembrie 1996 în cauza Katikaridis și altele și transmisă la aceeași dată Comitetului de Miniștri; Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 19385/92) adresată Greciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 24 octombrie 1991 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de trei resortisanți greci, domnii. Savvas Katikaridis, Nikolaos Katikaridis și Stergios Tormanidis, precum și o societate pe acțiuni de drept grecesc, Agrotikes Synetairistikes Ekaseis, A.E., și că Comisia a declarat admisibile obiecțiunile referitoare, pe de o parte, la imposibilitatea de a primi despăgubiri pentru exproprierea terenului lor din cauza unei prezumții legale irefutabile conform căreia acestea ar beneficia de pe urma construirii unui drum pe aceleași terenuri și, pe de altă parte, de durata excesivă a procedurii civile referitoare la expropriere; Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Comisie la 13 septembrie 1995; având în vedere că, în hotărârea sa din 15 noiembrie 1996, Curtea în unanimitate: - a respins în unanimitate excepția preliminară a guvernului; - a declarat că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; - a spus că nu a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, 4 000 000 de drahme pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 6 % laan de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății; - a spus că problema aplicării fostului articol 50 din Convenție nu se afla în stare de deteriorare materială; întrucât, în hotărârea sa din 31 martie 1998 privind fostul articol 50, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanții cu privire la cererile acestora din urmă în temeiul articolului 50 anterior din convenție și ținând seama de termenii adoptați și de absența unor obiecții din partea delegatului Comisiei, a constatat că acordul are un caracter echitabil și a decis în unanimitate să șteargă cauza din rol; În conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Greciei va plăti reclamanților ca despăgubiri în temeiul articolului 50 din Convenție, sumele unitare definitive ale lacunei stabilite prin Hotărârea nr. 2445/1983 a Tribunalului de apel din Salonic, majorate cu 100%; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, normele care se aplică prin decizia Comitetului miniștrilor în cazurile transmise în temeiul art. 54 din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârilor din 15 noiembrie 1996 și 31 martie 1998, având în vedere obligația pe care Grecia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) (fostul articol 53) din convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) ; În conformitate cu art. 46 (fostul articol 54) din convenție în prezenta cauză, în măsura în care se asigură că guvernul statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 15 noiembrie 1996 și în regulamentul amiabil ulterior, se declară că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Greciei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 (fostul articol 54) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2002)105 Informații furnizate de guvernul Greciei la examinarea cauzei Katikaridis și altele de către Comitetul miniștrilor Guvernul constată că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în această cauză a rezultat din jurisprudența Curții de Casație pe teren a articolului 1 alineatele (1) și (3) din Legea nr. 653/1977. Potrivit acestei jurisprudențe, dispozițiile menționate anterior au stabilit o prezumție irefutabilă, conform căreia proprietarii de drumuri naționale erau considerați ca profitând de lucrările de îmbunătățire. Din acest motiv, ei erau obligați să participe la cheltuielile lucrării și să primească o despăgubire redusă. Legea nu a autorizat o procedură prin care să se demonstreze că îmbunătățirea drumurilor nu aducea beneficii și, astfel, să se răstoarne prezumția (hotărârea nr. 14/1991). Ca urmare a constatării încălcării în această cauză, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului a fost difuzată la serviciile competente ale Ministerului de l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De asemenea, a fost publicat (în greacă) în Nomiko Vima (46, p. 718) și Elliniki Dikaiosini (38/1997, p. 725), reviste difuzate pe scară largă în mediul juridic. Guvernul reamintește că art. 28 alin. (1) din Constituție prevede că Convenția, de îndată ce a fost ratificată, constituie o parte integrală a ordinii juridice naționale, iar dispozițiile acesteia precedă orice dispoziție legislativă. Acesta reamintește, de asemenea, efectul direct al Convenției și al jurisprudenței Curții Europene în dreptul elen (așa cum s-a demonstrat de exemplu prin Rezoluția DH(99) 714 în cauza Papageorgiou, precum și prin noi exemple recente ale jurisprudenței interne, în special hotărârile, 12/2002, 33/2002 și 14/1999 ale Curții de Casație, plenară ; Hotărârea 954/1999 a Curții din Această dezvoltare este deja angajată în măsura în care: - Curtea de Casație a acceptat ca prezumția să nu mai fie ireproșabilă (hotărârea nr. 8/99, plenară). - Instanțele de primă instanță și Curtea au aplicat direct Convenția și jurisprudența Curții Europene și au acceptat ca art. 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 653/77 să fie interpretat în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Acestea au concluzionat că este necesar ca prezumția să fie considerată inadmisibilă și ca proprietarii să aibă dreptul de a solicita despăgubiri complete pentru expropriere în temeiul acestei legi (a se vedea Hotărârea nr. 10737/98 a Curții a Uniunii Europene, care se referă direct la hotărârile Curții Europene Katikaridis și altele (hotărârea din 15/11/1996), Tsomtos, James și alții (hotărârea din 21/02/1986) și Mellacher (hotărârea din 19/12/1989) ; Hotărârea nr. 2268/2000 a Tribunalului de Primă Instanță din Salonic). Procedura judiciară pentru răsturnarea prezumției (în prezent inadmisibilă) și pentru obținerea unei despăgubiri suplimentare face obiectul unei alte cauze în care Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Dimitrios AZAS și alții împotriva Greciei, Hotărârea din 19 septembrie 2002, definitivă la 19 decembrie 2002, cererea nr. 50824/99). Mai precis, această cauză ridică întrebarea dacă dovezile pentru răsturnarea prezumției și pentru obținerea unei despăgubiri suplimentare trebuie examinate în procesul de stabilire a prețului unitar al despăgubirii sau într-un proces separat. Guvernul va examina problema procedurii care trebuie urmată în lumina încheierii Curții în această din urmă cauză. Guvernul consideră că, având în vedere evoluțiile menționate mai sus, este mai probabil ca încălcarea constatată în prezenta cauză să se repete și, prin urmare, și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) (fostul articol 53) din convenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-10-21
0,96
AFFAIRE TSOMTSOS ET AUTRES CONTRE LA GRECE
Résolution ResDH(2002)103 relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 15 novembre 1996 et du 31 mars 1998 dans l’affaire Tsomtsos et autres contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, lors
CtEDO 2002-10-21
0,96
AFFAIRE PAPACHELAS CONTRE LA GRECE
Résolution ResDH(2002)104 relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 25 mars 1999 et du 4 avril 2000 dans l’affaire Papachelas contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, lors de la 810e
CtEDO 2001-06-26
0,94
AFFAIRE PASKHALIDIS ET AUTRES CONTRE LA GRECE
Résolution ResDH(2001)74 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 19 mars 1997 dans l’affaire Paskhalidis et autres contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 26 juin 2001, lors de la 757 e réunion des
CtEDO 2002-12-17
0,94
AFFAIRE EXAMILIOTIS CONTRE LA GRECE
Résolution ResDH(2002)156 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 18 avril 2002 dans l’affaire Examiliotis contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 17 décembre 2002, lors de la 819e réunion des Délég
CtEDO 2002-07-22
0,94
AFFAIRE ANAGNOSTOPOULOS ET AUTRES CONTRE LA GRECE
Résolution ResDH(2002)89 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 7 novembre 2000, définitif le 9 avril 2001 dans l’affaire Anagnostopoulos et autres contre la Grèce (Adoptée par le Comité des Ministres le 22 juille
Sursă