CtEDO 04.05.2000 Auto

LABUS v. CROATIA

RESPONDENT
HRV
HOTĂRÂRE
04.05.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LABUS v. CROATIA (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 50965/99 de Ilija LABUŠ împotriva Croației Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 4 mai 2000 în calitate de Camera compusă de judecători G. Ress, Președintele I. Cabral Barreto, V. Butkevych, dna N. Vajić, J. Hedigan, M. Pellonpää, dna S. Botoucharova [Notă1] și V. Berger, grefierul secțiunii Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 1 iulie 1999 și înregistrată la 16 septembrie 1999, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul este un cetățean croat, născut în 1920 și rezistă la Zagreb (Croația). Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a servit în Armata Populară Iugoslavă și în 1970 a retras din serviciu. Pensiunea sa militară a fost evaluată în funcție de gradul și anii de serviciu și a fost plătită de la Fondul Federal de Pensiuni. Plățile s-au încheiat în noiembrie 1991, după dizolvarea Republicii Federale Iugoslavie. Reclamantul susține că Republica Croația și Republica Federală Iugoslavia au convenit la 8 octombrie 1991 la Mohacz (Hongria) că pensiile fostilor ofițeri ai armatei iugoslave care au decis să rămână în Croația ar fi plătite de Republica Federală Iugoslavia până la 31 decembrie 1991 și de atunci de Republica Croația, în totalitatea lor. În primul rând, la 12 decembrie 1992, Fondul croat pentru securitate socială, Biroul Zagreb, a evaluat pensia reclamantului, începând cu 1 octombrie 1992, până la 63,22 % din suma primită până în decembrie 1991. Pe 26 mai 1993, Curtea Administrativă a respins plângerea. Reclamantul nu a depus o plângere constituțională împotriva deciziei respective. În 1991, 1992 și în 18 octombrie 1993, Parlamentul croat a adoptat mai multe legi privind reglementarea pensiilor fostilor ofițeri ai armatei iugoslave care, printre altele, au reiterat că suma pensiei fostilor ofițeri ai armatei iugoslave este de 63,22 % din ceea ce au primit în decembrie 1991. În al doilea rând, la 8 februarie 1993, reclamantul a depus prima afirmație care a contestat constituționalitatea mai multor legi adoptate în 1991 și 1992. La 4 februarie 1998, Curtea Constituțională a încheiat procedura din cauza promulgării noilor legislații. În al treilea rând, la 9 martie 1998, a depus a doua plângere care a contestat constituționalitatea legii adoptate în 1993. La 20 ianuarie 1999, Curtea Constituțională a încheiat procedurile din cauza noilor legislații adoptate la 1 ianuarie 1999, care reglementează drepturile de pensie a tuturor cetățenilor croați, inclusiv a fostlor ofițeri ai armatei iugoslave. Reclamantul susține că decizia de a reduce suma pensiei sale a încălcat dreptul său, în temeiul articolului 14 din Convenție, de a nu fi discriminat și dreptul său la bunuri în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. El se plânge în continuare în ceea ce privește cele două proceduri separate în fața Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea legilor care au servit ca bază pentru reducerea pensiei sale și care s-au încheiat cu deciziile sale din 4 februarie 1998 și 20 ianuarie 1999, respectiv, că această instanță nu a reușit să decidă cererile sale cu privire la fondul său. Reclamantul nu invocă nici o dispoziție a Convenției. HOTĂRÂREA plângerile reclamantului se referă la trei proceduri separate. În primul rând, reclamantul face plângeri în ceea ce privește procedurile privind reducerea pensiei sale militare în temeiul articolului 14 din Convenție. El susține, de asemenea, că reducerea pensiei sale începând cu 1 octombrie 1991 până la 63,22 % din suma primită până și în decembrie 1991 încalcă dreptul la proprietate și invocă art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea remarcă că decizia finală a procedurii privind scăderea pensiei reclamantului a fost dată de Curtea Administrativă la 26 mai 1993 și că reclamantul nu a depus o cerere constituțională împotriva deciziei respective. Curtea constată, de asemenea, că Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația la 5 noiembrie 1997, și că, prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile convenției, în sensul articolului 35 § 3, și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. În al doilea rând, reclamantul se plânge în ceea ce privește procedurile privind constituționalitatea legilor care au servit de bază pentru scăderea pensiei reclamantului. În acest sens, susține că Curtea Constituțională nu a reușit să decidă afirmația sa în ceea ce privește meritul. El nu invocă nicio dispoziție a Convenției. Curtea consideră că această plângere susține o chestiune a dreptului de acces la instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că reclamantul a instituit două proceduri separate cu Curtea Constituțională care a contestat legile care reglementează drepturile de pensie ale fostului personal militar al armatei iugoslave. În ceea ce privește plângerea referitoare la decizia Curții Constituționale din 4 februarie 1998, reclamantul nu a respectat perioada de șase luni. Prin urmare, partea cererii de referință la această cerere este inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. În ceea ce privește plângerea referitoare la decizia Curții Constituționale din 20 ianuarie 1999, Curtea consideră că aceasta nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea plângerii reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind dreptul de acces la instanță și, prin urmare, este necesară, în conformitate cu articolul (b) [Notă2] din Regulamentul Curții, pentru a anunța această parte a cererii la guvernul contestat. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE SA ADJOURNA examinarea plângerii reclamantului că a fost privat de acces la o instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 §§ b) [Notă3] din Regulamentul de procedură, pentru a anunța această parte a cererii guvernului contestat; DECLAREA INADMISSIBILĂ RĂMÂNDUL cererii. Vincent Berger Georg Ress Grefier Președintele [Notă1] Numele judecătorilor trebuie urmat de un COMMA și de un BREAK LINE MANUAL (Shift+Enter). vă rugăm să eliminați numele judecătorului înlocuitor, dacă este necesar, și returnarea (alineatele suplimentare). (Nu trebuie să existe spațiu suplimentar între numele judecătorilor și numele grefierului secțiunii.) [Notă2] Schimbarea, dacă este necesar. [Notă3] Schimbarea, dacă este necesar.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă