LABUS v. CROATIA

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 50965/99 de Ilija LABUŠ împotriva Croației Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 4 mai 2000 în calitate de Camera compusă de judecători G. Ress, Președintele I. Cabral Barreto, V. Butkevych, dna N. Vajić, J. Hedigan, M. Pellonpää, dna S. Botoucharova [Notă1] și V. Berger, grefierul secțiunii Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 1 iulie 1999 și înregistrată la 16 septembrie 1999, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul este un cetățean croat, născut în 1920 și rezistă la Zagreb (Croația). Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a servit în Armata Populară Iugoslavă și în 1970 a retras din serviciu. Pensiunea sa militară a fost evaluată în funcție de gradul și anii de serviciu și a fost plătită de la Fondul Federal de Pensiuni. Plățile s-au încheiat în noiembrie 1991, după dizolvarea Republicii Federale Iugoslavie. Reclamantul susține că Republica Croația și Republica Federală Iugoslavia au convenit la 8 octombrie 1991 la Mohacz (Hongria) că pensiile fostilor ofițeri ai armatei iugoslave care au decis să rămână în Croația ar fi plătite de Republica Federală Iugoslavia până la 31 decembrie 1991 și de atunci de Republica Croația, în totalitatea lor. În primul rând, la 12 decembrie 1992, Fondul croat pentru securitate socială, Biroul Zagreb, a evaluat pensia reclamantului, începând cu 1 octombrie 1992, până la 63,22 % din suma primită până în decembrie 1991. Pe 26 mai 1993, Curtea Administrativă a respins plângerea. Reclamantul nu a depus o plângere constituțională împotriva deciziei respective. În 1991, 1992 și în 18 octombrie 1993, Parlamentul croat a adoptat mai multe legi privind reglementarea pensiilor fostilor ofițeri ai armatei iugoslave care, printre altele, au reiterat că suma pensiei fostilor ofițeri ai armatei iugoslave este de 63,22 % din ceea ce au primit în decembrie 1991. În al doilea rând, la 8 februarie 1993, reclamantul a depus prima afirmație care a contestat constituționalitatea mai multor legi adoptate în 1991 și 1992. La 4 februarie 1998, Curtea Constituțională a încheiat procedura din cauza promulgării noilor legislații. În al treilea rând, la 9 martie 1998, a depus a doua plângere care a contestat constituționalitatea legii adoptate în 1993. La 20 ianuarie 1999, Curtea Constituțională a încheiat procedurile din cauza noilor legislații adoptate la 1 ianuarie 1999, care reglementează drepturile de pensie a tuturor cetățenilor croați, inclusiv a fostlor ofițeri ai armatei iugoslave. Reclamantul susține că decizia de a reduce suma pensiei sale a încălcat dreptul său, în temeiul articolului 14 din Convenție, de a nu fi discriminat și dreptul său la bunuri în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. El se plânge în continuare în ceea ce privește cele două proceduri separate în fața Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea legilor care au servit ca bază pentru reducerea pensiei sale și care s-au încheiat cu deciziile sale din 4 februarie 1998 și 20 ianuarie 1999, respectiv, că această instanță nu a reușit să decidă cererile sale cu privire la fondul său. Reclamantul nu invocă nici o dispoziție a Convenției. HOTĂRÂREA plângerile reclamantului se referă la trei proceduri separate. În primul rând, reclamantul face plângeri în ceea ce privește procedurile privind reducerea pensiei sale militare în temeiul articolului 14 din Convenție. El susține, de asemenea, că reducerea pensiei sale începând cu 1 octombrie 1991 până la 63,22 % din suma primită până și în decembrie 1991 încalcă dreptul la proprietate și invocă art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea remarcă că decizia finală a procedurii privind scăderea pensiei reclamantului a fost dată de Curtea Administrativă la 26 mai 1993 și că reclamantul nu a depus o cerere constituțională împotriva deciziei respective. Curtea constată, de asemenea, că Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația la 5 noiembrie 1997, și că, prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile convenției, în sensul articolului 35 § 3, și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. În al doilea rând, reclamantul se plânge în ceea ce privește procedurile privind constituționalitatea legilor care au servit de bază pentru scăderea pensiei reclamantului. În acest sens, susține că Curtea Constituțională nu a reușit să decidă afirmația sa în ceea ce privește meritul. El nu invocă nicio dispoziție a Convenției. Curtea consideră că această plângere susține o chestiune a dreptului de acces la instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că reclamantul a instituit două proceduri separate cu Curtea Constituțională care a contestat legile care reglementează drepturile de pensie ale fostului personal militar al armatei iugoslave. În ceea ce privește plângerea referitoare la decizia Curții Constituționale din 4 februarie 1998, reclamantul nu a respectat perioada de șase luni. Prin urmare, partea cererii de referință la această cerere este inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. În ceea ce privește plângerea referitoare la decizia Curții Constituționale din 20 ianuarie 1999, Curtea consideră că aceasta nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea plângerii reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind dreptul de acces la instanță și, prin urmare, este necesară, în conformitate cu articolul (b) [Notă2] din Regulamentul Curții, pentru a anunța această parte a cererii la guvernul contestat. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE SA ADJOURNA examinarea plângerii reclamantului că a fost privat de acces la o instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 §§ b) [Notă3] din Regulamentul de procedură, pentru a anunța această parte a cererii guvernului contestat; DECLAREA INADMISSIBILĂ RĂMÂNDUL cererii. Vincent Berger Georg Ress Grefier Președintele [Notă1] Numele judecătorilor trebuie urmat de un COMMA și de un BREAK LINE MANUAL (Shift+Enter). vă rugăm să eliminați numele judecătorului înlocuitor, dacă este necesar, și returnarea (alineatele suplimentare). (Nu trebuie să existe spațiu suplimentar între numele judecătorilor și numele grefierului secțiunii.) [Notă2] Schimbarea, dacă este necesar. [Notă3] Schimbarea, dacă este necesar.

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 50965/99

by Ilija LABUŠ

against Croatia

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4 May 2000 as a Chamber composed of

Mr

G. Ress,

President

,

Mr

I. Cabral Barreto,

Mr

V. Butkevych,

Mrs

N. Vajić,

Mr

J. Hedigan,

Mr

M. Pellonpää,

Mrs

S. Botoucharova

,

judges

,

[Note1]

and

Mr

V. Berger,

Section Registrar

,

Having regard to the above application introduced on 1 July 1999 and registered on 16 September 1999,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant is a Croatian citizen, born in 1920 and residing in Zagreb (Croatia).

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant served in the Yugoslav People’s Army and in 1970 he retired from service. His military pension was assessed according to his rank and years of service and was paid from the Federal Pension Fund. The payments terminated in November 1991, following the dissolution of the Federal Republic of Yugoslavia. The applicant alleges that the Republic of Croatia and the Federal Republic of Yugoslavia agreed on 8 October 1991 in Mohacz (Hungary) that the pensions of the former Yugoslav people’s Army officers who decided to stay in Croatia would be paid by the Federal Republic of Yugoslavia until 31

December

1991, and from then on by the Republic of Croatia, in their full amount.

Three separate proceedings took place, relating to the decrease of the applicant’s military pension.

Firstly, on 12 December 1992, the Croatian Social Security Fund, Zagreb Office, assessed the applicant’s pension, as from 1 October 1992, to 63,22 % of the amount he had received until and in December 1991. The applicant appealed that decision, and after his appeal was dismissed, instituted administrative proceedings. On 26 May 1993 the Administrative Court rejected his complaint. The applicant did not lodge a constitutional complaint against that decision.

During 1991, 1992 and on 18 October 1993 the Croatian Parliament passed several laws on the regulation of pensions of the former Yugoslav People’s Army officers that, among other provisions, reiterated that the amount of the former Yugoslav Army officers’ pension shall be 63,22 % of what they had received in December 1991.

Secondly, on 8 February 1993 the applicant lodged his first claim challenging the constitutionality of the several laws enacted in 1991 and 1992. On 4 February 1998 the Constitutional Court terminated the proceedings due to the enactment of new legislation.

Thirdly, on 9 March 1998 he lodged his second complaint challenging the constitutionality of the law enacted in 1993. On 20 January 1999 the Constitutional Court terminated the proceedings due to new legislation enacted on 1 January 1999, which regulates pension rights of all Croatian citizens, including the former Yugoslav Army officers.

COMPLAINTS

The applicant contends that the decision to decrease the amount of his pension violated his right, under Article 14 of the Convention, not to be discriminated against and his right to property under Article 1 of Protocol No. 1.

He further complains in respect of the two separate proceedings before the Constitutional Court regarding the constitutionality of the laws that served as the basis for the reduction of his pension and that ended with its decisions of 4 February 1998 and 20

January

1999, respectively, that that court failed to decide his claims on the merits. The applicant does not invoke any provision of the Convention.

THE LAW

The applicant’s complaints relate to three separate proceedings.

1.

Firstly, the applicant makes complaints in regard to the proceedings concerning the reduction of his military pension under Article 14 of the Convention. He further claims that the reduction of his pension as from 1

October

1991 to 63,22 % of the amount that he had received until and in December 1991 violates his right to property and invokes Article 1 of Protocol No. 1.

The Court notes that the final decision in the proceedings concerning the decrease of the applicant’s pension was given by the Administrative Court on 26 May 1993 and that the applicant failed to lodge a constitutional claim against that decision. The Court also notes that the Convention entered into force in respect of Croatia on 5 November 1997, and that, therefore, this part of the application is incompatible

ratione temporis

with the provisions of the Convention, within the meaning of Article 35 § 3, and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention.

2.

Secondly, the applicant complains in regard to the proceedings concerning the constitutionality of the laws that served as a basis for the decrease of the applicant’s pension. In this respect, he alleges that the Constitutional Court failed to decide his claim on the merits. He does not invoke any provision of the Convention. The Court considers that this complaint raises an issue of the right of access to court under Article 6 § 1 of the Convention.

The Court further notes that the applicant instituted two separate proceedings with the Constitutional Court challenging the laws that regulated the former Yugoslav People’s Army military personnel pension rights.

a)

In respect of the complaint concerning the Constitutional Court’s decision of 4

February 1998, the applicant failed to observe the six months period. Therefore, the part of the application referring to that claim is inadmissible pursuant to Article 35 § 1 of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.

b)

In respect to the complaint concerning the Constitutional Court’s decision of 20

January 1999, the Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of the applicant’s complaint under Article 6 § 1 of the Convention regarding the right of access to court, and, that it is, therefore, necessary, in accordance with Rule

54

§

3

(b)

[Note2]

of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO ADJOURN

the examination of the applicant’s complaint that he was deprived of access to a court within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention and that it is, therefore, necessary, in accordance with Rule

54 §

3

(b)

[Note3]

of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government;

DECLARES INADMISSIBLE

the remainder of the application.

Vincent Berger

Georg Ress

Registrar

President

[Note1]

Judges names are to be followed by a

COMMA

and a

MANUAL

LINE

BREAK

(Shift+Enter). When inserting names via

AltS

please remove the substitute judge’s name, if necessary, and the extra paragraph return(s). (There is to be no extra space between the judges’ names and that of the Section Registrar.)

[Note2]

Change as necessary.

[Note3]

Change as necessary.