CtEDO 25.05.2000 Auto

KRALJEK v. CROATIA

RESPONDENT
HRV
HOTĂRÂRE
25.05.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KRALJEK v. CROATIA (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 48084/99 de către Aleksandar KRALJEK împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința la 25 mai 2000 ca Cameră compusă din G. Ress, președintele A. Pastor Ridruejo, V. Butkevych, dna N. Vajić, J. Hedigan, M. Pellonpää, dna S. Botoucharova judecători [Notă1] și V. Berger, grefierul secțiunii având în vedere cererea de mai sus introdusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 21 octombrie 1998 și înregistrată la 11 mai 1999, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este un cetățean croat, născut în 1932 și locuiește în Zagreb (Croația). Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a servit în armata Populară Iugoslavă și în 1988 s-a retras din serviciu. Pensiunea sa militară a fost evaluată în conformitate cu gradul și anii de serviciu și a fost plătită de la Fondul Federal de Pensiuni. Plățile s-au încheiat în decembrie 1991, după dizolvarea Republicii Federale Iugoslavie. Reclamantul susține că Republica Croația și Republica Federală Iugoslavia au convenit la 8 octombrie 1991 că pensiile fostilor ofițeri ai armatei iugoslave care au decis să rămână în Croația vor fi plătite de către Republica Federală Iugoslavia până la 31 decembrie 1991, iar de atunci de către Republica Croația, în totalitate. Cu toate acestea, la 12 decembrie 1992, Fondul croat pentru securitate socială, biroul Zagreb, a evaluat pensia reclamantului, începând cu 1 octombrie 1992, la 63,22 % din suma primită până în decembrie 1991. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii și după respingerea apelului său, a instituit proceduri administrative cu Curtea Administrativă, care și-a respins cererea la 2 septembrie 1993. La 18 octombrie 1993, Parlamentul croat a adoptat o lege privind reglementarea pensiilor fostilor ofițeri ai armatei iugoslave care, printre alte dispoziții, a reiterat că suma pensiei fostilor ofițeri ai armatei iugoslave a fost de 63,22 % din ceea ce au primit în decembrie 1991. La 11 decembrie 1993, reclamantul a depus o plângere constituțională care a contestat noua lege. La 20 ianuarie 1999, Curtea Constituțională a încheiat procedura din cauza promulgării noilor legislații care reglementează drepturile de pensie ale tuturor cetățenilor croați, inclusiv foștii ofițeri ai armatei iugoslave. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în primul rând că reducerea pensiei sale a încălcat art. 1 din Convenție și dreptul său la libertatea de gândire în temeiul articolului 9 din Convenție. El plânge, de asemenea, că o astfel de decizie a încălcat dreptul la proprietate în temeiul articolului 1 din protocolul nr. 1. În sfârșit, reclamantul se plâng că Curtea Constituțională nu a hotărât cererea sa, fără a specifica nicio dispoziție a Convenției. Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 1 și 9 din Convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că reducerea pensiei sale a încălcat dreptul său la libertate de gândire și la dreptul său de proprietate. Curtea constată că reclamantul nu a justificat afirmațiile sale în temeiul articolelor 1 și 9 din Convenție în orice sens. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. În ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 Curtea remarcă că decizia finală a procedurii privind scăderea pensiei reclamantului a fost dată de Curtea Administrativă la 2 septembrie 1993 și că reclamantul nu a depus o plângere constituțională împotriva deciziei respective. Curtea constată, de asemenea, că Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația la 5 noiembrie 1997, și că, prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile convenției, în sensul articolului 35 § 3, și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. Reclamantul plânge în continuare, fără a specifica nicio dispoziție a Convenției, că Curtea Constituțională nu a hotărât afirmația sa. Curtea consideră că această plângere ridică o chestiune a dreptului de acces la o instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE LA ADJOURN Examinarea plângerilor reclamantului că a fost privat de dreptul de acces la o instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție; DECLAREA INADMISSIBILĂ restul cererii. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress [Notă1] Numele judecătorilor trebuie urmat de un COMMA și de un BREAK LINE MANUAL (Shift+Enter). vă rugăm să eliminați numele judecătorului înlocuitor, dacă este necesar, și returnarea (alineatele suplimentare). (Nu trebuie să existe nici un spațiu suplimentar între numele judecătorilor și numele grefierului secțiunii.)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă