Kraljek împotriva Croației

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 48084/99 de către Aleksandar KRALJEK împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința la 25 mai 2000 ca Cameră compusă din G. Ress, președintele A. Pastor Ridruejo, V. Butkevych, dna N. Vajić, J. Hedigan, M. Pellonpää, dna S. Botoucharova judecători [Notă1] și V. Berger, grefierul secțiunii având în vedere cererea de mai sus introdusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 21 octombrie 1998 și înregistrată la 11 mai 1999, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este un cetățean croat, născut în 1932 și locuiește în Zagreb (Croația).

Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a servit în armata Populară Iugoslavă și în 1988 s-a retras din serviciu. Pensiunea sa militară a fost evaluată în conformitate cu gradul și anii de serviciu și a fost plătită de la Fondul Federal de Pensiuni. Plățile s-au încheiat în decembrie 1991, după dizolvarea Republicii Federale Iugoslavie. Reclamantul susține că Republica Croația și Republica Federală Iugoslavia au convenit la 8 octombrie 1991 că pensiile fostilor ofițeri ai armatei iugoslave care au decis să rămână în Croația vor fi plătite de către Republica Federală Iugoslavia până la 31 decembrie 1991, iar de atunci de către Republica Croația, în totalitate.

Cu toate acestea, la 12 decembrie 1992, Fondul croat pentru securitate socială, biroul Zagreb, a evaluat pensia reclamantului, începând cu 1 octombrie 1992, la 63,22 % din suma primită până în decembrie 1991. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii și după respingerea apelului său, a instituit proceduri administrative cu Curtea Administrativă, care și-a respins cererea la 2 septembrie 1993. La 18 octombrie 1993, Parlamentul croat a adoptat o lege privind reglementarea pensiilor fostilor ofițeri ai armatei iugoslave care, printre alte dispoziții, a reiterat că suma pensiei fostilor ofițeri ai armatei iugoslave a fost de 63,22 % din ceea ce au primit în decembrie 1991. La 11 decembrie 1993, reclamantul a depus o plângere constituțională care a contestat noua lege.

La 20 ianuarie 1999, Curtea Constituțională a încheiat procedura din cauza promulgării noilor legislații care reglementează drepturile de pensie ale tuturor cetățenilor croați, inclusiv foștii ofițeri ai armatei iugoslave. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în primul rând că reducerea pensiei sale a încălcat art. 1 din Convenție și dreptul său la libertatea de gândire în temeiul articolului 9 din Convenție. El plânge, de asemenea, că o astfel de decizie a încălcat dreptul la proprietate în temeiul articolului 1 din protocolul nr. 1. În sfârșit, reclamantul se plâng că Curtea Constituțională nu a hotărât cererea sa, fără a specifica nicio dispoziție a Convenției. Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 1 și 9 din Convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că reducerea pensiei sale a încălcat dreptul său la libertate de gândire și la dreptul său de proprietate.

Curtea constată că reclamantul nu a justificat afirmațiile sale în temeiul articolelor 1 și 9 din Convenție în orice sens. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. În ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 Curtea remarcă că decizia finală a procedurii privind scăderea pensiei reclamantului a fost dată de Curtea Administrativă la 2 septembrie 1993 și că reclamantul nu a depus o plângere constituțională împotriva deciziei respective.

Curtea constată, de asemenea, că Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația la 5 noiembrie 1997, și că, prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile convenției, în sensul articolului 35 § 3, și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. Reclamantul plânge în continuare, fără a specifica nicio dispoziție a Convenției, că Curtea Constituțională nu a hotărât afirmația sa. Curtea consideră că această plângere ridică o chestiune a dreptului de acces la o instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE LA ADJOURN Examinarea plângerilor reclamantului că a fost privat de dreptul de acces la o instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție; DECLAREA INADMISSIBILĂ restul cererii.

Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress [Notă1] Numele judecătorilor trebuie urmat de un COMMA și de un BREAK LINE MANUAL (Shift+Enter). vă rugăm să eliminați numele judecătorului înlocuitor, dacă este necesar, și returnarea (alineatele suplimentare). (Nu trebuie să existe nici un spațiu suplimentar între numele judecătorilor și numele grefierului secțiunii.)

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 48084/99 by Aleksandar KRALJEK against Croatia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 25 May 2000 as a Chamber composed of Mr G. Ress, President , Mr A. Pastor Ridruejo, Mr V. Butkevych, Mrs N. Vajić, Mr J. Hedigan, Mr M. Pellonpää, Mrs S. Botoucharova , judges , [Note1] and Mr V. Berger, Section Registrar , Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 21 October 1998 and registered on 11 May 1999, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is a Croatian citizen, born in 1932 and living in Zagreb (Croatia).

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant served in the Yugoslav People’s Army and in 1988 retired from service. His military pension was assessed according to his rank and years of service and was paid from the Federal Pension Fund. The payments terminated in December 1991, following the dissolution of the Federal Republic of Yugoslavia. The applicant alleges that the Republic of Croatia and the Federal Republic of Yugoslavia agreed on 8 October 1991 that the pensions of former Yugoslav people’s Army officers who decided to stay in Croatia would be paid by the Federal Republic of Yugoslavia until 31 December 1991, and from then on by the Republic of Croatia, in full amount.

However, on 12 December 1992, the Croatian Social Security Fund, Zagreb Office, assessed the applicant’s pension, as from 1 October 1992, at 63,22 % of the amount he had received until December 1991. The applicant appealed against that decision and after his appeal was dismissed, instituted administrative proceedings with the Administrative Court, which dismissed his claim on 2 September 1993. On 18 October 1993 the Croatian Parliament passed a law on the regulation of pensions of the former Yugoslav People’s Army officers that, among other provisions, reiterated that the amount of the former Yugoslav Army officers’ pension was 63,22 % of what they had received in December 1991. On 11 December 1993 the applicant lodged a constitutional complaint challenging the new law.

On 20 January 1999 the Constitutional Court terminated the proceedings due to the enactment of new legislation that regulates the pension rights of all Croatian citizens, including the former Yugoslav Army officers. COMPLAINTS The applicant firstly complains that the reduction of his pension violated Article 1 of the Convention and his right to freedom of thought under Article 9 of the Convention. He also complains that such a decision violated his right to property under Article 1 of protocol No. 1. Finally, the applicant complains that the Constitutional Court failed to decide his claim, without specifying any provision of the Convention. THE LAW 1. The applicant complains under Articles 1 and 9 of the Convention and under Article 1 of Protocol No. 1 that the reduction of his pension violated his right to freedom of thought and his right to property.

a) The Court notes that the applicant failed to substantiate his claims under Articles 1 and 9 of the Convention in any respect. It follows that this part of the application is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 § 4. b) As to the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol No. 1 the Court notes that the final decision in the proceedings concerning the decrease of the applicant’s pension was given by the Administrative Court on 2 September 1993 and that the applicant failed to lodge a constitutional complaint against that decision.

The Court also notes that the Convention entered into force in respect of Croatia on 5 November 1997, and that, therefore, this part of the application is incompatible ratione temporis with the provisions of the Convention, within the meaning of Article 35 § 3, and must be rejected pursuant to Article 35 § 4. 2. The applicant further complains, without specifying any provision of the Convention, that the Constitutional Court failed to decide his claim. The Court considers that this complaint raises an issue of the right of access to a court under Article 6 § 1 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO ADJOURN

the examination of the applicant’s complaints that he was deprived of the right of access to a court within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention;

DECLARES INADMISSIBLE

the remainder of the application. Vincent Berger Georg Ress Registrar President [Note1] Judges names are to be followed by a COMMA and a MANUAL LINE BREAK (Shift+Enter). When inserting names via AltS please remove the substitute judge’s name, if necessary, and the extra paragraph return(s). (There is to be no extra space between the judges’ names and that of the Section Registrar.)