Bakaric împotriva Croației

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 48077/99 de Josip BAKARI Țara Croația Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 25 mai 2000 în calitate de judecători G. Ress, președintele A. Pastor Ridruejo, V. Butkevych, dna N. Vajić, J. Hedigan, M. Pellonpää, dna S. Botoucharova [Notă1] și V. Berger, grefierul secțiunii Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 20 aprilie 1999 și înregistrată la 11 mai 1999, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul este un cetățean croat, născut în 1928 și locuiește la Zagreb (Croația). Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a servit în Armata Populară Iugoslavă și în 1983 s-a retras din serviciu.

Pensiunea sa militară a fost evaluată în funcție de gradul său și de ani de serviciu și a fost plătită de la Fondul Federal de Pensiuni. Plățile s-au încheiat în decembrie 1991, după dizolvarea Republicii Federale Iugoslavie. Cu toate acestea, la 12 decembrie 1992, Fondul croat pentru securitate socială, biroul Zagreb, a evaluat pensia reclamantului, începând cu 1 octombrie 1992, la 63,22 % din suma primită până în decembrie 1991. În schimb, el a depus o afirmație constituțională care a contestat constituționalitatea modificărilor legislației care au servit ca bază pentru decizia de a reduce pensia. La 29 aprilie 1992, Curtea Constituțională a hotărât să nu ia în considerare afirmația reclamantului.

În 1991, 1992 și la 18 octombrie 1993, Parlamentul croat a adoptat mai multe legi privind reglementarea pensiilor fostilor ofițeri ai armatei iugoslave care, printre altele, au reiterat că suma pensiei fostilor ofițeri ai armatei iugoslave este de 63,22 % din ceea ce au primit în decembrie 1991. Prin urmare, reclamantul a depus două afirmații constituționale suplimentare care contestă constituționalitatea acestor legi. La 4 februarie 1998 și, respectiv, 20 ianuarie 1999, Curtea Constituțională a încheiat procedura din cauza promulgării noilor legislații. Ultima legislație a fost adoptată la 1 ianuarie 1999 și reglementează drepturile de pensie ale tuturor cetățenilor croați, inclusiv foști ofițeri ai armatei iugoslave.

COMPLAINTS Reclamantul se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că decizia de a reduce suma pensiei sale a afectat viața sa de familie, susținând în continuare că dreptul său la proprietate a fost încălcat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. El susține, de asemenea, că decizia de a reduce pensiile fostilor ofițeri ai armatei poporului iugoslav era discriminatorie în sensul articolului 14 din Convenție, deoarece nici o altă categorie de pensionari nu a fost supusă unui astfel de regim. În cele din urmă, reclamantul se plâng că Curtea Constituțională nu a hotărât afirmațiile sale, fără a specifica nicio dispoziție a convenției. În primul rând, reclamația reclamantului se referă la patru proceduri separate.

În primul rând, reclamația face plângeri în ceea ce privește procedura privind reducerea pensiei sale militare în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție. 1991-63,22 % din suma primită până în decembrie 1991 încalcă dreptul la proprietate și invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 Curtea constată că hotărârea finală a procedurii privind scăderea pensiei reclamantului a fost acordată de Fondul Croat de Securitate Socială, Oficiul Zagreb, la 12 decembrie 1992, și că reclamantul nu a reușit să recurgă la această decizie.

Curtea constată, de asemenea, că Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația la 5 noiembrie 1997, și că, prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile convenției, în sensul articolului 35 § 3, și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. În al doilea rând, reclamantul se plânge în ceea ce privește trei seturi de proceduri privind constituționalitatea legilor care servesc ca bază pentru scăderea pensiei reclamantului. În acest sens, susține că Curtea Constituțională nu a hotărât afirmațiile sale. El nu invocă nicio dispoziție a Convenției. Curtea consideră că această plângere poate susține o chestiune a dreptului de acces la o instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție.

În ceea ce privește plângerea privind decizia Curții Constituționale din 29 aprilie 1992, Curtea constată că este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile Convenției. În ceea ce privește plângerea privind decizia Curții Constituționale din 4 Februarie 1998, reclamantul nu a observat perioada de șase luni atunci când a depus cererea la Curtea la 22 aprilie 1999. Prin urmare, partea cererii care se referă la această cerere este inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. În ceea ce privește plângerea referitoare la decizia Curții Constituționale din 20 de ani.

În ianuarie 1999, Curtea consideră că nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea plângerii reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind dreptul de acces la o instanță și, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 §§ §§ §§ §§ [Notă2] din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, determină examinarea plângerii reclamantului că a fost privat de dreptul de acces la o instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție; DECLAREA INADMISSIBILĂ restul cererii. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress [Notă1] Numele judecătorilor trebuie urmat de un COMMA și de un BREAK LINEA MANUAL (Shift+Enter).

Atunci când introduceți nume prin AltS vă rugăm să eliminați numele judecătorului de substitut, dacă este necesar, și returnarea suplimentară (alineatele anume). (Nu trebuie să existe nici un spațiu suplimentar între numele judecătorilor și numele grefierului secțiunii.) [Notă2] Schimba, după caz.

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 48077/99 by Josip BAKARIĆ against Croatia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 25 May 2000 as a Chamber composed of Mr G. Ress, President , Mr A. Pastor Ridruejo, Mr V. Butkevych, Mrs N. Vajić, Mr J. Hedigan, Mr M. Pellonpää, Mrs S. Botoucharova , judges , [Note1] and Mr V. Berger, Section Registrar , Having regard to the above application introduced on 20 April 1999 and registered on 11 May 1999, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is a Croatian citizen, born in 1928 and living in Zagreb (Croatia). The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant served in the Yugoslav People’s Army and in 1983 retired from service.

His military pension was assessed according to his rank and years of service and was paid from the Federal Pension Fund. The payments terminated in December 1991, following the dissolution of the Federal Republic of Yugoslavia. However, on 12 December 1992, the Croatian Social Security Fund, Zagreb Office, assessed the applicant’s pension, as from 1 October 1992, at 63,22 % of the amount he had received until December 1991. The applicant did not appeal against that decision. Instead, he lodged a constitutional claim challenging the constitutionality of the changes in the laws that served as the basis for the decision to reduce his pension. On 29 April 1992 the Constitutional Court decided not to consider the applicant’s claim.

During 1991, 1992 and on 18 October 1993 the Croatian Parliament passed several laws on the regulation of pensions of former Yugoslav People’s Army officers that, among other provisions, reiterated that the amount of the former Yugoslav Army officers’ pension shall be 63,22 % of what they had received in December 1991. Subsequently, the applicant lodged two additional constitutional claims challenging the constitutionality those laws. On 4 February 1998 and 20 January 1999, respectively, the Constitutional Court terminated the proceedings due to the enactment of new legislation. The latest such legislation was enacted on 1 January 1999 and it regulates the pension rights of all Croatian citizens, including former Yugoslav Army officers.

COMPLAINTS The applicant complains under Article 8 of the Convention that the decision to decrease the amount of his pension affected his family life. He further claims that his right to property was violated under Article 1 of Protocol No. 1. He also claims that the decision to reduce the pensions of former Yugoslav People’s Army officers was discriminatory within the meaning of Article 14 of the Convention, as no other category of pensioners was subjected to such a regime. Finally, the applicant complains that the Constitutional Court failed to decide his claims, without specifying any provision of the Convention. THE LAW The applicant’s complaints relate to four separate proceedings. 1. Firstly, the applicant makes complaints in regard to the proceedings concerning the reduction of his military pension under Articles 8 and 14 of the Convention.

He further claims that the reduction of his pension as from 1 October 1991 to 63,22 % of the amount that he had received until December 1991 violates his right to property and invokes Article 1 of Protocol No. 1. The Court notes that the final decision in the proceedings concerning the decrease of the applicant’s pension was given by the Croatian Social Security Fund, Zagreb Office, on 12 December 1992 and that the applicant failed to appeal that decision. The Court also notes that the Convention entered into force in respect of Croatia on 5 November 1997, and that, therefore, this part of the application is incompatible ratione temporis with the provisions of the Convention, within the meaning of Article 35 § 3, and must be rejected pursuant to Article 35 § 4. 2. Secondly, the applicant complains in regard of three sets of proceedings concerning the constitutionality of the laws serving as the basis for the decrease of the applicant’s pension.

In this respect, he alleges that the Constitutional Court failed to decide his claims. He does not invoke any provision of the Convention. The Court considers that this complaint may raise an issue of the right of access to a court under Article 6 § 1 of the Convention. a) As to the complaint concerning the Constitutional Court’s decision of 29 April 1992, the Court notes that it is incompatible ratione temporis with the provisions of the Convention.

b) In respect of the complaint concerning the Constitutional Court’s decision of 4 February 1998, the applicant failed to observe the six months period when lodging his application with the Court on 22 April 1999. Therefore, the part of the application referring to that claim is inadmissible pursuant to Article 35 § 1 of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 § 4. c) In respect to the complaint concerning the Constitutional Court’s decision of 20 January 1999, the Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of the applicant’s complaint under Article 6 § 1 of the Convention regarding the right of access to a court, and, that it is, therefore, necessary, in accordance with Rule 54 § 3 (b) [Note2] of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO ADJOURN

the examination of the applicant’s complaint that he was deprived of the right of access to a court within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention;

DECLARES INADMISSIBLE

the remainder of the application. Vincent Berger Georg Ress Registrar President [Note1] Judges names are to be followed by a COMMA and a MANUAL LINE BREAK (Shift+Enter). When inserting names via AltS please remove the substitute judge’s name, if necessary, and the extra paragraph return(s). (There is to be no extra space between the judges’ names and that of the Section Registrar.) [Note2] Change as necessary.