BAKARIC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
BAKARIC v. CROATIA (CtEDO, 2000)
CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 48077/99 de Josip BAKARI Țara Croația Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 25 mai 2000 în calitate de judecători G. Ress, președintele A. Pastor Ridruejo, V. Butkevych, dna N. Vajić, J. Hedigan, M. Pellonpää, dna S. Botoucharova [Notă1] și V. Berger, grefierul secțiunii Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 20 aprilie 1999 și înregistrată la 11 mai 1999, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul este un cetățean croat, născut în 1928 și locuiește la Zagreb (Croația). Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a servit în Armata Populară Iugoslavă și în 1983 s-a retras din serviciu. Pensiunea sa militară a fost evaluată în funcție de gradul său și de ani de serviciu și a fost plătită de la Fondul Federal de Pensiuni. Plățile s-au încheiat în decembrie 1991, după dizolvarea Republicii Federale Iugoslavie. Cu toate acestea, la 12 decembrie 1992, Fondul croat pentru securitate socială, biroul Zagreb, a evaluat pensia reclamantului, începând cu 1 octombrie 1992, la 63,22 % din suma primită până în decembrie 1991. În schimb, el a depus o afirmație constituțională care a contestat constituționalitatea modificărilor legislației care au servit ca bază pentru decizia de a reduce pensia. La 29 aprilie 1992, Curtea Constituțională a hotărât să nu ia în considerare afirmația reclamantului. În 1991, 1992 și la 18 octombrie 1993, Parlamentul croat a adoptat mai multe legi privind reglementarea pensiilor fostilor ofițeri ai armatei iugoslave care, printre altele, au reiterat că suma pensiei fostilor ofițeri ai armatei iugoslave este de 63,22 % din ceea ce au primit în decembrie 1991. Prin urmare, reclamantul a depus două afirmații constituționale suplimentare care contestă constituționalitatea acestor legi. La 4 februarie 1998 și, respectiv, 20 ianuarie 1999, Curtea Constituțională a încheiat procedura din cauza promulgării noilor legislații. Ultima legislație a fost adoptată la 1 ianuarie 1999 și reglementează drepturile de pensie ale tuturor cetățenilor croați, inclusiv foști ofițeri ai armatei iugoslave. COMPLAINTS Reclamantul se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că decizia de a reduce suma pensiei sale a afectat viața sa de familie, susținând în continuare că dreptul său la proprietate a fost încălcat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. El susține, de asemenea, că decizia de a reduce pensiile fostilor ofițeri ai armatei poporului iugoslav era discriminatorie în sensul articolului 14 din Convenție, deoarece nici o altă categorie de pensionari nu a fost supusă unui astfel de regim. În cele din urmă, reclamantul se plâng că Curtea Constituțională nu a hotărât afirmațiile sale, fără a specifica nicio dispoziție a convenției. În primul rând, reclamația reclamantului se referă la patru proceduri separate. În primul rând, reclamația face plângeri în ceea ce privește procedura privind reducerea pensiei sale militare în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție. 1991-63,22 % din suma primită până în decembrie 1991 încalcă dreptul la proprietate și invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 Curtea constată că hotărârea finală a procedurii privind scăderea pensiei reclamantului a fost acordată de Fondul Croat de Securitate Socială, Oficiul Zagreb, la 12 decembrie 1992, și că reclamantul nu a reușit să recurgă la această decizie. Curtea constată, de asemenea, că Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația la 5 noiembrie 1997, și că, prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile convenției, în sensul articolului 35 § 3, și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. În al doilea rând, reclamantul se plânge în ceea ce privește trei seturi de proceduri privind constituționalitatea legilor care servesc ca bază pentru scăderea pensiei reclamantului. În acest sens, susține că Curtea Constituțională nu a hotărât afirmațiile sale. El nu invocă nicio dispoziție a Convenției. Curtea consideră că această plângere poate susține o chestiune a dreptului de acces la o instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. În ceea ce privește plângerea privind decizia Curții Constituționale din 29 aprilie 1992, Curtea constată că este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile Convenției. În ceea ce privește plângerea privind decizia Curții Constituționale din 4 Februarie 1998, reclamantul nu a observat perioada de șase luni atunci când a depus cererea la Curtea la 22 aprilie 1999. Prin urmare, partea cererii care se referă la această cerere este inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. În ceea ce privește plângerea referitoare la decizia Curții Constituționale din 20 de ani. În ianuarie 1999, Curtea consideră că nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea plângerii reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind dreptul de acces la o instanță și, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 §§ §§ §§ §§ [Notă2] din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, determină examinarea plângerii reclamantului că a fost privat de dreptul de acces la o instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție; DECLAREA INADMISSIBILĂ restul cererii. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress [Notă1] Numele judecătorilor trebuie urmat de un COMMA și de un BREAK LINEA MANUAL (Shift+Enter). Atunci când introduceți nume prin AltS vă rugăm să eliminați numele judecătorului de substitut, dacă este necesar, și returnarea suplimentară (alineatele anume). (Nu trebuie să existe nici un spațiu suplimentar între numele judecătorilor și numele grefierului secțiunii.) [Notă2] Schimba, după caz.