VERMEERSCH contre la FRANCE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 39273/98 prezentate de Omer VERMEERSCH împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la mai 2000 într-o cameră compusă din W. Fuhrmann, președinte, J.-P. Costa, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, Sir Nicolas Bratza, K. Traja, judecători și S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 30 mai 1997 și înregistrată la data de 9 ianuarie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a intenționat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, născut în 1944, este mecanicist și rezident în Verlinghem (Nord). În fața Curții, acesta este reprezentat de dl Philippe Bernardet, sociolog, care rămâne în La Fresnaye-sur-Chedouet. Faptele, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost internat în perioada 20 octombrie 1987 - 7 martie 1988. La 15 mai 1992, el l-a întrebat pe directorul centrului spitalicesc specializat (CHS) unde fusese internat pentru rambursarea pachetului spitalicesc pe care îl decontase pentru durata șederii sale în regim de plasare din oficiu, adică suma de 7 454,31 franci. La 22 iunie 1992, directorul CHS adresa o scrisoare reclamantului, respingând cererea sa. Prin scrisoarea din 24 iulie 1992, reclamantul a solicitat directorului CHS să suspende decizia sa în așteptarea răspunsului prefectului nordului la care solicitase să preia aceste cheltuieli de la . La 3 august 1992, directorul CHS și-a confirmat răspunsul anterior. La 20 august 1992, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ din Lille cu privire la o hotărâre în anulare a deciziei directorului CHS. La 3 septembrie 1992, directorul CHS a informat instanța administrativă că nu există comentarii din partea sa. La 6 ianuarie 1994, reclamantul își va reiniția cererea prin redeschiderea unei instanțe de judecată complete pentru a obține rambursarea sumelor plătite în cadrul pachetului spitalicesc. CHS a răspuns în memoria din 29 ianuarie 1994 și reclamantul prin memoriul din 15 februarie 1994. La 29 aprilie 1997, instanța administrativă a respins cererea. Acuzarea reclamantului se referă la durata procedurii care a început la 20 august 1992 și se încheie la 29 aprilie 1997 prin hotărârea Tribunalului Administrativ din Lille și, prin urmare, a durat patru ani și opt luni. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, Curtea consideră că, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest at trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETE RECEVALABILE, toate mijloacele de fond rezervate. S. Dolle W. Fuhrmann Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 39273/98

présentée par Omer VERMEERSCH

contre la France

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le

4

mai

2000 en une chambre composée de

M.

W. Fuhrmann,

président,

M.

J.-P. Costa,

M.

P. Kūris,

M

me

F. Tulkens,

M.

K. Jungwiert,

Sir

Nicolas Bratza,

M.

K. Traja,

juges

,

et de

M

me

S. Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 30

mai

1997 et enregistrée le 9

janvier

1998,

Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, né en 1944, est garagiste et réside à Verlinghem (Nord). Devant la Cour, il est représenté par M. Philippe Bernardet, sociologue, demeurant à La Fresnaye-sur-Chédouet.

Les faits, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant a été interné du 20 octobre 1987 au 7 mars 1988.

Le 15 mai 1992, il a demandé au directeur du centre hospitalier spécialisé (CHS) où il avait été interné le remboursement du forfait hospitalier qu’il avait réglé pour la durée de son séjour en placement d’office, soit la somme de 7

454,31 francs.

Le 22 juin 1992, le directeur du CHS adressa un courrier au requérant, rejetant sa demande.

Par lettre du 24 juillet 1992, le requérant demanda au directeur du CHS de surseoir à sa décision dans l’attente de la réponse du préfet du Nord auquel il avait demandé la prise en charge de ces frais par l’Etat.

Le 3 août 1992, le directeur du CHS confirma sa réponse précédente.

Le 20 août 1992, le requérant saisit le tribunal administratif de Lille d’une requête en annulation de la décision du directeur du CHS.

Le 3 septembre 1992, le directeur du CHS fit savoir au tribunal administratif que la requête n’appelait aucun commentaire de sa part.

Le 6 janvier 1994, le requérant réitéra sa demande en l’assortissant d’une requête de plein contentieux visant à obtenir le remboursement des sommes versées au titre du forfait hospitalier.

Le CHS répliqua par mémoire du 29 janvier 1994 et le requérant par mémoire du 15

février 1994.

Le 29 avril 1997, le tribunal administratif rejeta la requête.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure qui a débuté le 20 août 1992 et s’est terminée le 29 avril 1997 par le jugement du tribunal administratif de Lille. Elle a donc duré quatre ans et huit mois.

Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention. Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

S. Dollé

W. Fuhrmann

Greffière

Président