SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 36202/02 prezentată de Joel DESHAYES împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 24 octombrie 2006 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Cabral Barreto Türmen mei Mularoni Jočienė, Popović, judecători și Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 26 septembrie 2002, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate de reclamant ca răspuns, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Joel Deshayes, este un resortisant francez, născut în 1950 și rezident în Mans. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul P. Bernardet, sociolog, rezident în La Fresnaye-sur-Chedouet. Guvernul francez ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost internat sub regimul de plasare voluntară la centrul spitalicesc specializat (CHS) al Sarthei în perioada 16 aprilie-19 mai 1984. Prin hotărârea din 23 februarie 1993, tribunalul administrativ din Nantes a anulat decizia de admitere în plasament voluntar a HHS. La 5 ianuarie 1995, reclamantul a formulat la CHS o cerere prealabilă de despăgubire, pe care CHS a respins-o prin scrisoarea din 28 februarie 1995. La 18 august 1995, reclamantul a sesizat instanța administrativă de persoane fizice cu recurs complet. La 23 septembrie 1998, reclamantul a solicitat asistență judiciară pentru a face apel la instanța administrativă de apel, care i-a fost acordată la 1 decembrie 1998 și a sesizat instanța administrativă la 23 februarie 1999. Prin hotărârea din 2 august, Tribunalul Administrativ de Apel a constatat existența unui conflict negativ de competență și a retrimis Tribunalului Conflictelor sarcina de a soluționa problema competenței astfel ridicate. Tribunalul de Conflicte a fost sesizat la 12 august 2002. În martie 2004, el a considerat că autoritatea judiciară era competentă și că aceasta era în mod eronat că instanța de apel din Angelers, instanța civilă sesizată anterior, a declinat competența ordinii judiciare. Tribunalul de Conflicte a declarat această hotărâre nulă și neavenită și a retrimis cauza și părțile în fața instanței de recurs menționate anterior. GRIFS Reclamantul a considerat că durata procedurii (și anume, nouă ani și mai mult de două luni de la data cererii prealabile pentru patru grade de jurisdicție) a depășit termenul rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Invocând aceeași dispoziție, el considera că incertitudinea privind instanța competentă pentru a cunoaște cererea de despăgubire face ca această instanță să fie inaccesibilă. El se plângea, citând art. 13 din Convenție, de faptul că nu există, în dreptul francez, căi de atac pentru a accelera procedura și pentru a face astfel să înceteze încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. La 11 iulie 2006, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, guvernul francez oferă domnului Joel DESHAYES suma de 6 000 EUR (șase mii EUR) în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această declarație nu a fost acceptată de guvernul Franței nici o recunoaștere a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. La 28 iulie 2006, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului, observ că guvernul francez este pregătit să plătească domnului Joel DESHAYES suma de 6 000 EUR (șase mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine o hotărâre pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. J a acceptat această propunere și, în plus, renunță la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamantul. Curtea ia notă de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). Aceasta se asigură că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine] Convenția și art. 62 alin. (3) din regulament. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle A.B. Baka Premier Președinte
Requête n
o
36202/02
présentée par Joël DESHAYES
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 24 octobre 2006 en une chambre composée de
:
MM.
A.B.
Baka
,
président
,
J.-P.
Costa
,
I.
Cabral Barreto
,
R.
Türmen
,
M
mes
A.
Mularoni
,
D.
Jočienė,
M.
D.
Popović,
juges
,
et de
M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 26 septembre 2002,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Joël Deshayes, est un ressortissant français, né en 1950 et résidant au Mans. Il est représenté devant la Cour par M. P. Bernardet, sociologue, résidant à La Fresnaye-sur-Chédouet. Le gouvernement français («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
E.
Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant fut interné sous le régime du placement volontaire au centre hospitalier spécialisé (CHS) de la Sarthe du 16 avril au 19 mai 1984. Par jugement du 23 février 1993, le tribunal administratif de Nantes annula la décision d’admission en placement volontaire du CHS.
Le 5 janvier 1995, le requérant forma auprès du CHS une demande préalable d’indemnisation, que le CHS rejeta par lettre du 28
février 1995.
Le 18 août 1995, le requérant saisit le tribunal administratif de Nantes d’un recours de plein contentieux. L’audience eut lieu le 18 juin 1998. Par jugement du 15 juillet 1998, le tribunal rejeta le recours.
Le 23 septembre 1998, le requérant demanda l’aide juridictionnelle pour faire appel devant la cour administrative d’appel, qui lui fut accordée le 1
er
décembre 1998. Il saisit la cour administrative d’appel le 23 février 1999.
L’audience se tint le 5 juillet 2002. Par arrêt du 2 août suivant, la cour administrative d’appel constata l’existence d’un conflit négatif de compétence et renvoya au Tribunal des Conflits le soin de trancher la question de compétence ainsi soulevée. Ce dernier fut saisi le 12 août 2002.
Le Tribunal des Conflits tint sa séance le 23 février 2004. Par arrêt du 22
mars 2004, il considéra que l’autorité judiciaire était compétente et que c’était à tort que la cour d’appel d’Angers, juridiction civile saisie antérieurement, avait décliné la compétence de l’ordre judiciaire. Le Tribunal des Conflits déclara cet arrêt nul et non avenu et renvoya la cause et les parties devant ladite cour d’appel.
1.
Le requérant estimait que la durée de la procédure (à savoir, neuf ans et plus de deux mois à compter de la demande préalable pour quatre degrés de juridictions) avait dépassé le délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.
2.
Invoquant la même disposition, il considérait que l’incertitude sur la juridiction compétente pour connaître de la demande en réparation rendait cette juridiction inaccessible.
3.
Il se plaignait, en citant l’article 13 de la Convention, de ce qu’il n’existe pas, en droit français, de voies de recours pour faire accélérer la procédure et faire ainsi cesser la violation de l’article 6 § 1.
Le 11 juillet 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire susmentionnée, le gouvernement français offre de verser à Monsieur Joël DESHAYES la somme de 6
000 EUR (six mille euros) dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
La présente déclaration n’implique de la part du Gouvernement de la France aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des Droits de l’Homme en l’espèce »
Le 28 juillet 2006, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le mandataire du requérant
:
«
Je note que le gouvernement français est prêt à verser à Monsieur
Joël
DESHAYES la somme de 6
000 EUR (six mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la France à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et le requérant sont parvenus.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62
Partant, il y a lieu de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
S.
Dollé
A.B.
Baka
Greffière
Président