CtEDO 11.10.2005 Auto

VERMEERSCH c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
11.10.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
VERMEERSCH c. FRANCE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 3456/02 prezentate de Omer VERMEERSCH împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 11 octombrie 2005, într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Türmen Jungwiert Ugrekhelidze Jočienė, domnii Popović, judecători Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 9 februarie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă Reclamantul, dl Omer Vermeersch, este un resortisant francez, născut în 1944 și rezident în Verlinghem. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Philippe Bernardet, sociolog. Guvernul pârât a fost reprezentat de doamna E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. La 20 octombrie 1987, primarul comunei Verlinghem a luat o hotărâre de punere sub observație a reclamantului la centrul spitalicesc din Lommelet. La 30 octombrie 1987, prefectul din Nord a luat un ordin judecătoresc. La 8 februarie 1988, reclamantul a înaintat o cerere de ieșire imediată la Tribunalul de Mare Instanță din Lille. La 7 martie 1988, primul vicepreședinte al Tribunalului de Mare Instanță din Lille a ordonat ieșirea imediată a reclamantului, mai exact având în vedere certificatul medical din 26 februarie 1988, menținerea sa în instituție psihiatrică nu a fost necesară. La 30 mai 1997, reclamantul a sesizat Comisia Europeană cu privire la drepturile de autor în termen de o rejudecare (n 39277/98) cu privire la durata procedurii. Gaëlle Giummarra și alții c. Franța (dec.), nr. 61166/00, 12 iunie 2001). La 1 septembrie 1997, reclamantul a făcut apel la judecată în fața instanței administrative de apel a lui Nancy. La 10 noiembrie 1997 a fost depus un memoriu în intervenție de către asociația informații privind azilul. La 26 noiembrie, cererea a fost comunicată comunei Verlinghem, comunei Saint-André, comunei Marquette-Lez-Lille, instituției publice de sănătate mintală a l Memoria Grupului pentru informații privind azilul a fost comunicată celorlalte părți la 29 decembrie. Celelalte părți au depus memorii la 9 februarie, 26 iunie, 4 noiembrie 1998, 4 mai și 12 iulie 1999, data la care au solicitat închiderea procedurii. Celelalte părți au depus memorii la 13 și 29 ianuarie, 11 și 25 martie, 13 mai, 9 și 25 iunie și 14 septembrie 1998, 29 martie și 8 iunie 1999. Curtea Administrativă de Apel a comunicat diversele memorii celorlalte părți la 13 și 24 februarie 1998, 18 martie, 3 aprilie, 19 mai, 16 iunie, 21 și 29 iulie, 22 septembrie, 12 noiembrie 1998, 7 aprilie, 12 mai și 15 iunie 1999. Prin ordonanța din 30 august 1999, președintele Curții Administrative de Apel a Nancy a transferat dosarul instanței administrative din Daui. La 23 decembrie 1999, reclamantul a răspuns prin memoriile din 15 martie și 10 mai 2000, solicitând de fiecare dată închiderea procedurii. Celelalte părți le-au demis la 20 și 29 septembrie 1999 și 11 ianuarie, 3 martie, 4 aprilie și 12 mai 2000. Curtea Administrativă de Apel a comunicat diversele memorii celorlalte părți la 4 februarie și 16 martie 2000. Închiderea a fost ordonată la 16 martie 2000 dar procesul a fost redeschis printr-o ordonanță din 5 iunie 2000. La 5 iulie, 18 august și 19 septembrie 2000 au fost depuse noi memorii. Curtea Administrativă de Apel a comunicat diversele memorii celorlalte părți la 5 aprilie, 5 iunie, 11 iulie, 23 august, 19 septembrie și 15 noiembrie 2000 printr-o ordonanță din 16 noiembrie 2000, încheierea procedurii de procedură a fost stabilită la 22 decembrie 2000. 2000, un memoriu de o altă parte la 30 noiembrie și reclamantul a răspuns din nou la 29 ianuarie 2001. Curtea administrativă de apel a comunicat o ultimă memorare celorlalte părți la 30 noiembrie 2000. Curtea Administrativă din Douai a pronunțat o hotărâre la 28 iunie 2001, notificată în aceeași zi părților. GRIEFS 1. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii urmate în fața instanței administrative din care face parte. 2. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul a declarat că nu dispune de nicio acțiune pentru a pune capăt încălcării art. 6 alin. (1) de mai sus. În conformitate cu art. 1 din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii de recurs. La art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) A. Cu privire la excepția preliminară a guvernului Cu titlu principal, guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne, întrucât reclamantul nu a căutat responsabilitatea pentru funcționarea defectuoasă a serviciului public de justiție în fața instanțelor administrative și nu a fost nici adresat misiunii permanente de inspecție a instanțelor administrative. Reclamantul consideră că cererea sa este admisibilă, ca fiind introdusă înainte de 1 ianuarie 2003. Curtea face trimitere la hotărârea Broca și Texier-Micault c. Franța din 21 octombrie 2003 (n 27928/02 și 31694/02), în care s-a pronunțat că, pentru obiecțiunile trase din durata unei proceduri în fața instanțelor administrative franceze, acțiunea în răspundere a statului pentru funcționarea defectuoasă a serviciului public al justiției a dobândit la 1 În ianuarie 2003, gradul de certitudine juridică necesar pentru a putea și de a fi utilizat în sensul art. 35 alin. (1) din Convenție. Orice astfel de cauză introdusă în fața Curții la 1 ianuarie 2003 sau după această dată, fără a fi fost supusă în prealabil instanțelor interne în cadrul unei astfel de acțiuni, este inadmisibil; se ajunge în schimb la obiecțiile introduse înainte de această dată. Întrucât Curtea a fost sesizată cu privire la prezenta cauză la 9 februarie 2001, fie înainte de 1 ianuarie 2003, nu poate fi reproșat reclamantului că nu a recurs la această acțiune. În consecință, este necesar să se respingă excepția din partea guvernului. B. Pe fondul motivului 1. Perioada care trebuie luată în considerare Perioada care trebuie luată în considerare a început la 1 ianuarie 2001 Septembrie 1999, de înregistrare a cererii în fața instanței administrative a lui Nancy și se încheie la 28 iunie 2001, prin notificarea hotărârii Curții Administrative din Douai și, prin urmare, a durat trei ani și zece luni pentru o instanță. În primul rând, guvernul consideră că cauza a fost complexă, deoarece aceasta se referea în realitate la 15 cereri diferite ale reclamantului, care fuseseră anexate în primă instanță, dar care au intervenit totuși opt părți și patru avocați, ceea ce a dus la un schimb abundent de memorii. În al doilea rând, acesta subliniază faptul că consiliul reclamantului a produs unsprezece memorii, dintre care două au avut loc după o ordonanță de închidere a procedurii, ceea ce a complicat considerabil și a încetinit procesul de soluționare a cauzei și a întârziat cu întârziere procedura. În consecință, Comitetul consideră că instanța administrativă nu s-a pronunțat într-un termen care nu aduce atingere obligației unui termen rezonabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. Reclamantul consideră că problema multiplicității pârâtelor a fost deja pronunțată de Curte în decizia sa din 30 ianuarie 2001. El recunoaște că evidențele sale au fost substanțiale, dar consideră că acest lucru a fost justificat de dorința sa de a schimba jurisprudența referitoare la motivația deciziilor administrative de plasare prin simpla trimitere la un certificat medical care nu poate fi comunicat direct persoanei, ceea ce instanța administrativă de apel este refuzată să facă, dar ceea ce face Consiliul de Stat, într-o altă procedură, la 9 noiembrie 2001. Comitetul consideră că patru ani pentru aplicarea unei jurisprudențe vechi reprezintă un termen rezonabil. El recunoaște apoi că a depus o serie de acțiuni de despăgubire, dar consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. Doar cei care au fost imputați statului pot conduce la concluzia că nu a fost respectat termenul rezonabil (Proszak c. Polonia, Hotărârea din 16 decembrie 1997, Rec., 1997 VIII, p. 2774, § 40). Curtea consideră că cauza supusă instanțelor administrative nu prezenta dificultăți speciale, în pofida numărului de părți. Comisia constată apoi că au fost depuse treizeci și două de memorii în recurs de către părți și constată, de asemenea, că reclamantul a răspuns sistematic tuturor memoriilor, chiar și celor depuse ulterior ordonanțelor de închidere, în pofida cererilor sale de închidere a procedurii. Deși nu se poate reproșa că a profitat pe deplin de posibilitatea de a-și prezenta observațiile și de a răspunde la memoriile adversarilor săi, acest comportament constituie un fapt obiectiv, care nu este imputat statului pârât și care trebuie luat în considerare pentru a răspunde întrebării dacă procedura a depășit sau nu termenul rezonabil al art. 6 alin. (1) din Convenție. În ceea ce privește comportamentul autorităților competente, Curtea arată că Curtea Administrativă de Apel a comunicat în mod regulat și rapid memoriile depuse celorlalte părți și constată perioade nejustificate de latență pentru o perioadă totală de aproximativ 11 luni. Cu toate acestea, Comisia consideră că aceste perioade, în ceea ce privește procedura în cauză considerată în ansamblul său, nu sunt excesive. Prin urmare, având în vedere comportamentul reclamantului, circumstanțele speciale ale cauzei și în conformitate cu jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că durata generală a procedurii nu este suficient de importantă pentru a se ajunge la concluzia unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) din convenție. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Reclamantul își declară lipsa unei acțiuni interne pentru a pune capăt încălcării art. 6 alin. (1) din Convenția menționată anterior. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unui tribunal național, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul contestă această teză. Având în vedere faptul că Curtea a considerat că cauza întemeiat pe durata procedurii era inadmisibilă, cauza formulată de reclamant în această privință nu este, prin urmare, de neprotejat în sensul articolului 13 din Convenție (Boyle și Rice c. Regatul Unit, Hotărârea din 27 aprilie 1988, seria A n 131, p. 24, alineatul 55). În aceste împrejurări, Curtea consideră că este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se respingă această cauză pentru neajunsuri vădite de fond în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Dolle A.B. Baka Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă