VERITER c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
VERITER c. FRANCE (CtEDO, 2008)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 31508/07 prezentată de Bernard VERITER împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 25 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska; judecătorii și ale Claudiei Westerdiek, graffière de section, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 iulie 2007, având în vedere decizia Curții de Justiție de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, după ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Reclamantul, dl Bernard Veriter, s-a născut în 1946 și locuiește în Champigneulles. El deține dublă naționalitate franceză și belgiană. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Geneza de la În iulie 1980, reclamantul este atașat principal în funcție de prefectura Morethe și Moselle. Înainte de intrarea sa în funcția publică franceză, și-a îndeplinit serviciul național în forțele armate belgiene în perioada 2 octombrie 1967-31 octombrie 1968. Prevalând de dispozițiile Tratatului de instituire a Comunității Europene (denumit în continuare TCE) În ceea ce privește egalitatea de tratament a salariaților, indiferent de naționalitatea acestora și de dreptul comunitar derivat, reclamantul a solicitat de mai multe ori, în zadar, luarea în considerare a perioadei de serviciu militar din Belgia, în calcularea vârstei sale, precum și a drepturilor sale la avans și a drepturilor sale la pensie. (2) Proceduri privind luarea în considerare a perioadei de serviciu militar desfășurată în Belgia la 11 iulie 1988, în calculul lanului reclamantului, precum și a drepturilor sale la avansare și la pensie, a perioadei de serviciu militar desfășurată în Belgia la 11 iulie 1988, reclamantul a depus o cerere în acest sens pe lângă ministrul de interne. Printr-o cerere înregistrată la grefa Tribunalului Administrativ de la Strasbourg, la 18 noiembrie 1988, reclamantul a anulat decizia implicită de respingere a ministrului lapei. Prin hotărârea din 5 noiembrie 1988 Septembrie 1991, cererea sa a fost respinsă pe motiv că regulamentele comunitare invocate de solicitant se refereau numai la resortisanții unui stat membru care lucrau într-un alt stat membru. La 23 septembrie 1991, reclamantul a recurs în fața Consiliului de Stat. În iunie 1994, Consiliul de Stat și-a respins cererea pe motiv că cererea adresată ministrului la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . noiembrie 1991, Comisia trimite guvernului francez o cerere de informație în care consideră că refuzul validării serviciilor încalcă în mod clar egalitatea de tratament care trebuie să existe între lucrătorii din diferitele state membre În răspunsul lor din 19 februarie 1992, autoritățile franceze admiră necesitatea de a completa dispozițiile actuale ale legislației naționale, astfel încât să poată lua în considerare, în cadrul funcționarilor resortisanți ai unui alt stat membru al comunității, perioada obligatorie de serviciu național desfășurată în țara lor de origine. Această modificare a rezultat din Legea nr. 96-1093 din 16 decembrie 1996 privind ocuparea forței de muncă în funcția publică și diverse măsuri de ordine legală. De acum înainte, noul articol 5b din Legea nr. 83-634 din 13 iulie 1983 privind drepturile și obligațiile funcționarilor prevede, în ceea ce privește timpul de servicii militare desfășurat într-un alt stat membru, că Această perioadă este reținută pentru calcularea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 15 ianuarie 1997, reclamantul, prevalându-se de aceste noi dispoziții legislative, își va reitera cererea pe lângă ministrul de la Õ . Acesta a refuzat să-i acorde dreptul, printr-o decizie din 20 mai 1997, pe motiv că acest text de lege nu era în vigoare în momentul recrutării celui de al treilea. La 16 iulie 1997, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ de la Strasbourg cu privire la o cerere de anulare a acestei decizii. La 28 august 1997, 4 martie 1998, 2 martie și 2 aprilie 2001, reclamantul a transmis grefa Tribunalului de memorii suplimentare. Într-o scrisoare datată 19 februarie 1998, ministrul de lacu, aflat în curs de desfășurare în instanță, s-a referit parțial la decizia sa și a decis să accepte cererea reclamantului ținând cont de perioada de serviciu militar desfășurată în armata belgiană, dar numai de la următoarea sa promovare. La 20 februarie 1998, ministrul lapei, considerând că litigiul devenise lipsit de obiect, a solicitat instanței administrative sesizate să declare că nu mai era necesar să se pronunțe. Printr-un ordin emis de ministrul lapei din 16 martie 2001, cele 13 luni de serviciu militar al laiului au fost recunoscute în temeiul dreptului de a fi promovate în cadrul celui de-al șaselea nivel al corpului atașaților principali ai prefecturii care a avut loc la 6 noiembrie 2000. Prin hotărârea din 6 iulie 2001, Tribunalul Administrativ de la Strasbourg a considerat că lipsa de luare în considerare a serviciului național al reclamantului numai pe motiv că a avut loc în Belgia constituia o discriminare contrară dispozițiilor articolului 48 din TCE și ale Regulamentului comunitar nr. 1612/68 din 15 octombrie 1968, care erau deja în vigoare la data integrării reclamantului în funcția publică franceză și erau direct aplicabile în Franța. Instanța a anulat în consecință decizia contestată din 20 mai 1997 și la data de 16 martie 2001, ca atare, nu a luat în considerare perioada de serviciu național a reclamantului de la data la care a intervenit următoarea sa promovare și nu de la începutul carierei sale de funcționar. Tribunalul l-a invitat pe ministrul de interne să refacă cariera reclamantului în condițiile stabilite în acest sens. La 19 octombrie 2001, ministrul de interne a emis un decret de refacere a carierei reclamantului. La o dată nedeterminată, reclamantul a solicitat ministrului landului să-i acorde despăgubiri pentru prejudiciul cauzat pentru discriminare pe motiv de cetățenie. Prin intermediul unei cereri înregistrate la Tribunalul Administrativ de la Strasbourg la 27 noiembrie 2001, reclamantul a anulat decizia implicită de respingere a ministrului la . La 6 noiembrie 2003, Tribunalul Administrativ a constatat că administrația a comis o greșeală recunoscând prea târziu drepturile reclamantului și a condamnat instanța să plătească o indemnizație de 1 500 EUR. Printr-o scrisoare din 27 aprilie 2004, prefectul Mosellei a transmis reclamantului o notă scrisă la 9 martie 2004 de către serviciul de pensii al ministerelor din domeniul economiei și apărării, indicând faptul că perioada de serviciu național efectuată de un binațional într-o armată străină nu putea fi luată în considerare nici pentru constituirea dreptului la pensie, nici pentru calcularea pensiei. Printr-o cerere înregistrată la grefa Tribunalului Administrativ de la Strasbourg la 10 mai 2004, reclamantul a anulat decizia prefectului. La 24 mai 2006, Tribunalul Administrativ de la Strasbourg a respins cererea, susținând că concluziile de la lit. (i) erau premature, reclamantul fiind admisibil să-și exercite drepturile pe care le avea cu ocazia lichidării pensiei sale. (3) Procedura disciplinară Reclamantul a fost supus unei proceduri disciplinare din cauza comportamentului său considerat nepotrivit cu natura și gradul responsabilităților, precum și obligația de rezervă a unui agent al cadrului național al prefecturilor aparținând unui astfel de grad. La 7 octombrie 2005, un decret ministerial privind sancțiunea disciplinară a fost luat și notificat la 14 octombrie 2005. În urma sancțiunii de deplasare din oficiu, a intervenit la 11 iulie 2006. Printr-o cerere înregistrată la grefa Tribunalului Administrativ de la Strasbourg la 21 iulie 2006, reclamantul a formulat o cerere de suspendare a deciziei din 11 iulie 2006. La 19 noiembrie 2003, reclamantul sesizează ministrul justiției cu privire la o cerere de despăgubire a prejudiciilor suferite ca urmare, pe de o parte, a necunoașterii dreptului său la o durată rezonabilă de procedură, de către instanțele judecătorești care hotărăște cu privire la litigiul privind neluarea în considerare a perioadei de serviciu militar efectuate în armata belgiană și, pe de altă parte, cu privire la faptul că instanțele administrative ar fi pronunțat hotărâri contradictorii, în ceea ce privește aplicarea dreptului comunitar și în condiții neregulamentare. La 16 martie 2004, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ de la Paris cu privire la o hotărâre prin care se intenționează anularea deciziei implicite de respingere a acestei cereri. După luarea unei decizii exprese din 27 mai 2004 de respingere a plângerii sale, Tribunalul Administrativ de la Strasbourg sesizează, la 21 iunie 2004, Tribunalul Administrativ de la Strasbourg cu privire la o hotărâre în aceleași scopuri. Printr-o ordonanță din 9 aprilie 2004, cererea înregistrată în fața Tribunalului Administrativ din Paris a fost transmisă Consiliului de Stat. printr-o ordonanță a președintelui secțiunii Consiliului din 9 iunie 2004, hotărârea acestei cereri a fost atribuită Tribunalului Administrativ din Dijon. Printr-o ordonanță din 25 iunie 2004, cererea înregistrată în fața Tribunalului Administrativ de la Strasbourg a fost transmisă Consiliului de Stat. printr-o ordonanță din 19 august 2004, hotărârea acestei cereri a fost atribuită Tribunalului Administrativ de la Dijon. După intrarea în vigoare a Decretului nr. 2005-911 din 28 iulie 2005, din care art. 6 alin. (2) a modificat art. R. 311-1 din Codul de Justiție Administrativă pentru a conferi competența Consiliului din mai întâi și ultima instanță pentru a cunoaște acțiuni în răspundere îndreptate împotriva instanței administrative pe durata excesivă a procedurii și al căror articol 10 prevede că aceste dispoziții erau aplicabile în cazul în care, la data publicării sale, nu au fost încă înscrise în funcție de rolul unei instanțe administrative, cererile menționate anterior, înregistrate la grefa Tribunalului Administrativ de la Dijon, au fost transmise președintelui secțiunii Consiliului prin două ordonații din 13 Septembrie 2005. În fața Înaltei Instanțe Administrative, reclamantul a fost reprezentat de un avocat în cadrul Consiliului. Într-o hotărâre din 25 mai 2007, Consiliul a decis, cu titlu introductiv, că este necesar să se atașeze cererile, acestea din urmă prezentând aceeași întrebare. Cu privire la concluziile privind repararea prejudiciului care rezultă din termenele excesive de judecată, el a respins cererea din următoarele motive: În primul rând, [reclamantul] a sesizat Tribunalul Administrativ de la Strasbourg, la 18 noiembrie 1988, cu privire la anularea deciziei implicite de respingere a ministrului de interne a cererii sale din 11 iulie 1988 (...) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ; (c) a făcut apel la această hotărâre printr-o cerere înregistrată la grefa secretariatului Tribunalului din 23 septembrie 1991 și care a fost respinsă la 15 iunie 1994 având în vedere că, în circumstanțele din speță, durata totală de cinci ani și șapte luni pusă de instanța administrativă pentru a se pronunța asupra acestei cauze nu este excesivă Considerând, în al doilea rând, că rezultă din faptul că [reclamantul] a sesizat Tribunalul Administrativ de la Strasbourg, la 16 iulie 1997, cu privire la o acțiune având ca obiect anularea deciziei din 20 mai 1997 prin care ministrul de interne și-a respins cererea din 15 ianuarie 1997, identică cu cea din 11 iulie 1988 ;că circumstanța că această cerere are același obiect ca și cea pe care a făcut-o prima instanță nu poate face aceste două instanțe identice, din moment ce prima instanță a fost închisă de către Tribunalul Consiliului din 15 iunie 1994, devenit definitiv ; pe care dl VERITER a prezentat, în cursul acestei instanțe, cinci memorii datate 16 iulie și 28 august 1997, din 4 martie 1998, din 2 martie și 2 aprilie 2001; pe care ministrul afacerilor interne l-a adoptat la 16 martie 2001, un decret care era parțial îndreptățit la concluziile sale; că acest decret a determinat instanța administrativă de la Strasbourg să se pronunțe cu privire la problema refuzului de a se pronunța asupra chestiunii ; întrucât cererea sa a fost acceptată printr-o hotărâre din 6 iulie 2001 având în vedere că durata de patru ani a Tribunalului Administrativ de la Strasbourg pentru a se pronunța cu privire la cererea [reclamantului] a fost explicată, în special, de numeroasele producții efectuate de acesta; că, în circumstanțele din speță, această durată nu este excesivă. În ceea ce privește celelalte concluzii ale cererii, Consiliul a precizat că hotărârile din 6 iulie 2001 și din 6 noiembrie 2003 au remediat integral prejudiciile suferite de către persoana în cauză, acesta din urmă nu justifică, de asemenea, niciun alt prejudiciu. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurilor inițiate în fața instanțelor administrative care au condus la hotărârile Consiliului din 15 iunie 1994 și 25 mai 2007, precum și la judecata Tribunalului Administrativ de la Strasbourg din 6 iulie 2001. Invocând art. 6 alineatul (1), recurentul, care a invocat erori de drept, se pronunță asupra rezultatului procedurilor care au condus la hotărârile Consiliului de la Tribunalul din 15 iunie 1994 și 25 mai 2007. Pe același temei, acesta denunță, în plus, părtinirea raportorului care a participat la formarea de judecată a Consiliului de Stat, pronunțând hotărârea sa la 15 iunie 1994. Invocând articolele 13 și 14 din Convenție, reclamantul declară o discriminare pe motiv de naționalitate, având în vedere refuzul autorităților franceze de a lua în considerare, în calculul vârstei sale, precum și în temeiul drepturilor sale la avansare și la pensie, perioada de serviciu militar desfășurată în armata belgiană. În cele din urmă, reclamantul contestă faptul că are loc o mutație împotriva sa și consideră că este vorba despre o măsură discriminatorie bazată pe originea sa. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Pe aceeași bază, recurentul, care susține erori de drept, se plânge apoi de la sfârșitul procedurilor care au condus la hotărârile Consiliului de la Tribunalul din 15 iunie 1994 și 25 mai 2007. În plus, acesta denunță părtinirea raportorului care a participat la formarea de judecată a Consiliului de Stat care și-a pronunțat hotărârea la 15 iunie 1994. Reclamantul consideră, de asemenea, că este victima unei discriminări pe motiv de cetățenie, având în vedere refuzul autorităților franceze de a lua în considerare perioada de serviciu militar realizată în forțele armate belgiene în calculul, pe de o parte, al vechimei sale și al drepturilor sale la avans și, pe de altă parte, al drepturilor sale la pensie. Cu privire la acest ultim aspect, se plânge că Tribunalul Administrativ de la Strasbourg, în hotărârea sa din 24 mai 2006, a respins cererea sa după ce a considerat că concluziile sale erau premature. În cele din urmă, recurentul se opune dreptului său la o cale de atac eficientă. În cele din urmă, recurentul, în litigiu, cu privire la mutațiile luate împotriva sa și declară că aceasta este încă o măsură discriminatorie. Acesta se referă la articolele 13 și 14 din Convenția combinată în esență cu art. 1 din Protocolul nr. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată, în orice caz, și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea ui ui ui . Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președinte