M.C. v. GERMANY

Reclamantul este un cetățean turc de origine curdă, născut în 1961 și locuiește în Aachen. El este reprezentat de dl Hofmann, avocat care practică în Aachen. La 6 iunie 1985, reclamantul a fost eliberat cu un ordin penal (Strafbefehl) de Curtea de District Aachen (Amtsgericht) pentru a intra ilegal pe teritoriul Germaniei, adică fără viză. Reclamantul a fost amendat de 20 de zile în valoare de 5 DM fiecare. La obiecția reclamantului (Einspruch), au fost inaunțate proceduri de proces în fața Curții de District. În aceste și următoarele proceduri, reclamantul a fost reprezentat de avocatul său de apărare, dl Hofmann. În cadrul unei audieri de la Curtea de District la 17 ianuarie 1986, avocatul reclamantului a declarat că procedura de azil era în suspensie.

Curtea a hotărât să suspende procesul sine mor. La 13 februarie 1987, în reluarea procedurii, Curtea de District a condamnat reclamantul că a intrat ilegal în Republica Federală Germania. Reclamantul a fost condamnat la o amendă de 20 de zile în valoare de 5 DM fiecare. La 13 noiembrie 1987 Curtea de Apel din Colonia (Oberlandesgericht), la apelul reclamantului asupra punctelor de drept (Revision), a anulat hotărârea din 13 februarie 1987 și a trimis cazul înapoi pentru un nou proces. La 16 noiembrie 1992, Curtea de District a achitat reclamantul, care, între timp, a fost recunoscut ca refugiat, și a impus costurile procedurii asupra Trezoreriei. Curtea de District a hotărât, în plus, că va lua în considerare cererea de indemnizare a reclamantului în temeiul Legii de indemnizare pentru acuzații penale (Gesetz über die Entschädigung für Strafverfolgungsmassnahmen) în cadrul unei proceduri separate.

Hotărârea a fost judecată la 11 decembrie 1992. La 3 martie 1993, Curtea de District a respins cererea de indemnizare a reclamantului. La 15 iulie 1993, Curtea Regională Aachen a respins recursul reclamantului, constatand că Legea privind compensarea pentru problemele de urmărire penală prevedea o compensare numai și exclusiv pentru daunele rezultate din condamnare sau alte măsuri penale enumerate în secțiunea 2 din Legea privind compensarea. Nu a fost inclusă compensarea pentru o lungime excesivă a procedurilor penale. Nici convenția nu prevedea un astfel de drept. În plus, nu s-au îndeplinit condițiile pentru a solicita compensarea arestului provizoriu al reclamantului. Reclamantul a depus apoi o plângere constituțională (Verfassungsbeschwerde), care a fost respinsă de un grup de trei judecători ai Curții Constituționale Federale la 28 februarie 1994.

The applicant is a Turkish citizen of Kurdish origin, born in 1961 and living in Aachen. He is represented by Mr Hofmann, a lawyer practising in Aachen. On 6 June 1985 the applicant was issued with a penal order (Strafbefehl) by the Aachen District Court (Amtsgericht) for having entered the territory of Germany illegally, i.e. without a visa. The applicant was fined 20 day rates in the amount of 5 DM each. Upon the applicant’s objection (Einspruch), trial proceedings were instituted before the District Court. In these and the following proceedings, the applicant was represented by his defence counsel, Mr Hofmann. At a hearing before the District Court on 17 January 1986, the applicant's counsel declared that asylum proceedings were pending.

The court decided to adjourn the case sine die. On 13 February 1987, in the resumed proceedings, the District Court convicted the applicant of having illegally entered the Federal Republic of Germany. The applicant was sentenced to a fine of 20-day rates in the amount of 5 DM each. On 13 November 1987 the Cologne Court of Appeal (Oberlandesgericht), upon the applicant’s appeal on points of law (Revision), quashed the judgment of 13 February 1987 and sent the case back for a new trial. On 16 November 1992 the District Court acquitted the applicant, who had in the meantime been recognised as a refugee, and imposed the costs of the proceedings on the Treasury. The District Court decided furthermore that it would deal with the applicant’s claim for compensation under the Act on Compensation for Criminal Prosecution Matters (Gesetz über die Entschädigung für Strafverfolgungsmassnahmen) in separate proceedings.

The judgment was served on the applicant on 11 December 1992. On 3 March 1993 the District Court dismissed the applicant’s compensation claim. On 15 July 1993 the Aachen Regional Court rejected the applicant’s appeal. It found that the Act on Compensation for Criminal Prosecution Matters provided compensation only and exclusively for damages resulting from conviction or other criminal prosecution measures enumerated in Section 2 of the Compensation Act. Compensation in respect of an excessive length of criminal proceedings was not comprised. Neither did the Convention provide for such a right. Moreover, the conditions for claiming compensation of the applicant’s provisional arrest were not met.

The applicant then lodged a constitutional complaint (Verfassungsbeschwerde), which was rejected by a group of three judges of the Federal Constitutional Court on 28 February 1994.