AINSWORTH AGAINST THE UNITED KINGDOM
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1
AINSWORTH AGAINST THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2000)
Rezoluția provizorie DH (2000) 85 Cererea privind drepturile omului nr. 35095/97 Ainsworth împotriva Regatului Unit (aprobată de Comitetul de miniștri la 29 mai 2000 la a 709-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”); având în vedere raportul elaborat la 25 octombrie 1999 de către Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 31 din Convenția privind cererea depusă la 18 iulie 1996 de un național britanic, dl Peter Alexander Ainsworth, împotriva Regatului Unit; întrucât, la 27 octombrie 1999, Comisia a transmis acest raport Comitetului miniștrilor și întrucât perioada de trei luni prevăzută la art. 32 alin. (1) din Convenție s-a încheiat fără să fi fost introdus în fața Curții Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 48 din Convenție; întrucât în cererea sa, după cum a fost declarat admisibil de către Comisie la 22 octombrie 1998, reclamantul s-a plâns de absența de independență și de imparțialitate a unei Curte-Martial convocate în temeiul Legii armatei din 1955 și de nedreptatea procedurii, a neînțelegerii respectarea altor garanții procedurale prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție, inclusiv absența unei ședințe publice în fața unui tribunal instituit prin lege, precum și a unei încălcări a presunției de nevinovăție; întrucât, în raportul său, Comisia a exprimat, în unanimitate, avizul că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) 1, din Convenția în sensul că reclamantul nu a primit o audiere echitabilă de către un tribunal independent și imparțial și că nu a fost necesar să examineze plângerile reclamantei că procedurile Curții-Marțiale au fost în alte privințe specifice nejustificate și că reclamantul nu a primit o audiere publică de către un tribunal instituit prin lege în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și că nu a fost necesar să examineze plângerea reclamantului în temeiul articolului 6, alineatul (2), în conformitate cu care a existat o încălcare a presunției de inocence; întrucât în cea de-a 709-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, care a votat în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (1) din Convenție, și a fost de acord cu avizul exprimat de Comisie, ținut printr-o decizie adoptată la 29 mai 2000, că în acest caz a existat o încălcare a art. Alin. (6) alin. (1) din Convenție, întrucât reclamantul nu a primit o audiere echitabilă de către un tribunal independent și imparțial, autoriză publicarea raportului adoptat de Comisie în acest caz; decide să continue examinarea cazului în cauză, în conformitate cu art. 32 din Convenție, în vederea adoptării rezoluției finale.