AFFAIRE SMITH ET FORD CONTRE LE ROYAUME-UNI

REZOLUȚIA DH (2000) 47

REFERITOARE LA HOTĂRÂREA CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

DIN 29 SEPTEMBRIE 1999 (DEFINITIVĂ LA 29 DECEMBRIE 1999)

ÎN CAUZA SMITH ȘI FORD ÎMPOTRIVA REGATULUI UNIT

(adoptată de Comitetul Miniștrilor la 10 aprilie 2000, în cadrul celei de-a 704-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor) Comitetul Miniștrilor, în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare „Convenția"), Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 29 septembrie 1999 în cauza Smith și Ford și transmisă, odată devenită definitivă, Comitetului Miniștrilor în temeiul art. 44 din Convenție; Reamintind că la originea acestei cauze se află două cereri (nr. 37475/97 și 39036/97) îndreptate împotriva Regatului Unit, introduse în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului la 18 august și, respectiv, 10 decembrie 1997, în temeiul art. 25 din Convenția nemodificată, de către domnii David Smith și Darren Ford, cetățeni ai Regatului Unit, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea acestora potrivit căreia nu beneficiaseră de un proces echitabil și public în fața unei instanțe independente și imparțiale în ceea ce privește condamnările lor penale de către Curțile marțiale convocate în temeiul Legii privind armata terestră din 1955; Reamintind că, în urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție la 1 noiembrie 1998, cererile sunt examinate de Curte; Considerând că, în hotărârea sa din 29 septembrie 1999,

Curtea, în unanimitate: - a constatat că a existat o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenție; - a constatat că nu este necesar să se aplice art. 41 din Convenție în această cauză; Având în vedere Regulile adoptate de Comitetul Miniștrilor referitoare la aplicarea art. 54 din Convenție, reguli care, pentru moment, se aplică prin analogie cauzelor care intră sub incidența art. 46 paragraful 2 din Convenție, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11; Invitând Guvernul Statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 29 septembrie 1999, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma acesteia conform art. 46 paragraful 1 din Convenție; Considerând că, în cursul examinării acestei cauze de către Comitetul Miniștrilor, Guvernul Statului pârât a reamintit că fuseseră deja adoptate măsuri pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta cauză, în special prin intrarea în vigoare la 1 aprilie 1997 a Legii privind forțele armate din 1996, care a modificat dispozițiile relevante ale Legii din 1955 privind armata terestră și ale Legii din 1955 privind forțele aeriene (a se vedea Rezoluțiile DH (98) 11 în cauza Findlay împotriva Regatului Unit și DH (98) 12 în cauza Coyne împotriva Regatului Unit), și a indicat că hotărârea Curții fusese transmisă autorităților direct vizate, Declară,

după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenție în prezenta cauză.

rÉsolution DH (2000) 47

RELATIVE À L’ARRÊT DE LA COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME

DU 29 SEPTEMBRE 1999 (DÉFINITIF LE 29 DÉCEMBRE 1999)

DANS L’AFFAIRE SMITH ET FORD CONTRE LE ROYAUME-UNI

(adoptée par le Comité des Ministres le 10 avril 2000, lors de la 704 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 29 septembre 1999 dans l’affaire Smith et Ford et transmis une fois final au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouvent deux requêtes (n° s 37475/97 et 39036/97) dirigées contre le Royaume-Uni, introduites devant la Commission européenne des Droits de l’Homme respectivement le 18 août et 10 décembre 1997 en vertu de l’article 25 de la Convention non amendée, par M. David Smith et M. Darren Ford, ressortissants du Royaume-Uni, et que la Commission a déclaré recevable leur grief selon lequel ils n’avaient pas bénéficié d’un procès équitable et public devant un tribunal indépendant et impartial s'agissant de leurs condamnations pénales par des Cours martiales convoquées en vertu de la loi sur l'armée de terre de 1955 ; Rappelant que, à la suite de l’entrée en vigueur du Protocole n° 11 de la Convention le 1 er novembre 1998, les requêtes sont examinées par la Cour ;

Considérant que dans son arrêt du 29 septembre 1999 la Cour, à l’unanimité: - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit qu’il n’était pas nécessaire d’appliquer l’article 41 de la Convention dans cette affaire ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 54 de la Convention, règles qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires relevant de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11 ; Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 29 septembre 1999, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment l'entrée en vigueur le 1 er avril 1997 de la loi sur les forces armées de 1996 qui a modifié les dispositions pertinentes de la loi de 1955 sur l'armée de terre et de la loi de 1955 sur l'armée de l'air (voir les Résolutions DH (98) 11 dans l'affaire Findlay contre le Royaume-Uni,

et DH (98) 12 dans l'affaire Coyne contre le Royaume-Uni et a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.