Moore și Gordon împotriva Regatului Unit

Traducere în română AI

1 REZOLUȚIA DH (2000) 46

2 PRIVIND HOTĂRÂREA CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

3 DIN 29 SEPTEMBRIE 1999 (DEFINITIVĂ LA 29 DECEMBRIE 1999)

4 ÎN CAUZA MOORE ȘI GORDON ÎMPOTRIVA REGATULUI UNIT

5 (adoptată de Comitetul de Miniștri la 10 aprilie 2000, 6 la cea de-a 704 7 -a 8 reuniune a Delegaților Miniștrilor) 9 Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare „Convenția"), 10 Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 29 septembrie 1999 în cauza Moore și Gordon și transmisă odată ce a devenit definitivă Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 44 din Convenție; 11 Reamintind că la originea acestei cauze se află două cereri (nr. 12 s 13 36529/97 și 37393/97) îndreptate împotriva Regatului Unit, introduse în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului respectiv la 10 iunie și 7 august 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția nemodificată, de dl 14 Jonathan Moore și dl Garrick Gordon, cetățeni ai Regatului Unit, și că Comisia a declarat admisibil capătul lor de cerere potrivit căruia nu beneficiaseră de un proces echitabil și public în fața unei instanțe independente și imparțiale în ceea ce privește condamnările lor penale de către Curți marțiale convocate în temeiul legii privind forțele aeriene din 1955; 15 Reamintind că, în urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție la 1 16 er 17 noiembrie 1998, cererile sunt examinate de Curte 18 ;

19 Considerând că în hotărârea sa din 29 septembrie 1999 Curtea, în unanimitate: 20 - 21 a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6, paragraful 1, din Convenție 22 ; 23 - 24 a hotărât că nu era necesar să se aplice articolul 41 din Convenție în această cauză 25 ; 26 Având în vedere Regulile adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 54 din Convenție, reguli care, pentru moment, se aplică prin analogie cauzelor care țin de articolul 27 46, paragraful 2, din Convenția astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 28 ; 29 Având invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze despre măsurile luate ca urmare a hotărârii din 29 septembrie 1999, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma acesteia conform articolului 46, paragraful 1, din Convenție 30 ; 31 Considerând că în cadrul examinării acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că măsuri fuseseră deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta cauză, în special cu intrarea în vigoare la 1 32 er 33 aprilie 1997 a legii privind forțele armate din 1996 care a modificat dispozițiile pertinente ale legii din 1955 privind forțele terestre și ale legii din 1955 privind forțele aeriene (a se vedea Rezoluțiile DH (98) 11,

în cauza Findlay împotriva Regatului Unit și DH (98) 12 în cauza Coyne împotriva Regatului Unit) și a indicat că hotărârea Curții fusese transmisă autorităților direct vizate, 34 Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenție în prezenta cauză.

rÉsolution DH (2000) 46

RELATIVE À L’ARRÊT DE LA COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME

DU 29 SEPTEMBRE 1999 (DÉFINITIF LE 29 DÉCEMBRE 1999)

DANS L’AFFAIRE MOORE ET GORDON CONTRE LE ROYAUME-UNI

(adoptée par le Comité des Ministres le 10 avril 2000, lors de la 704 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 29 septembre 1999 dans l’affaire Moore et Gordon et transmis une fois final au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouvent deux requêtes (n° s 36529/97 et 37393/97) dirigées contre le Royaume-Uni, introduites devant la Commission européenne des Droits de l’Homme respectivement le 10 juin et 7 août 1997 en vertu de l’article 25 de la Convention non amendée, par M. Jonathan Moore et M. Garrick Gordon, ressortissants du Royaume-Uni, et que la Commission a déclaré recevable leur grief selon lequel ils n’avaient pas bénéficié d’un procès équitable et public devant un tribunal indépendant et impartial s'agissant de leurs condamnations pénales par des Cours martiales convoquées en vertu de la loi sur l'armée de l'air de 1955 ; Rappelant que, à la suite de l’entrée en vigueur du Protocole n° 11 de la Convention le 1 er novembre 1998, les requêtes sont examinées par la Cour ;

Considérant que dans son arrêt du 29 septembre 1999 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit qu’il n’était pas nécessaire d’appliquer l’article 41 de la Convention dans cette affaire ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 54 de la Convention, règles qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires relevant de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11 ; Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 29 septembre 1999, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment l'entrée en vigueur le 1 er avril 1997 de la loi sur les forces armées de 1996 qui a modifié les dispositions pertinentes de la loi de 1955 sur l'armée de terre et de la loi de 1955 sur l'armée de l'air (voir les Résolutions DH (98) 11,

dans l'affaire Findlay contre le Royaume-Uni et DH (98) 12 dans l'affaire Coyne contre le Royaume-Uni) et a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.