AFFAIRE MILLS CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția ResDH(2003)10 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 iunie 2001 (definită la 5 septembrie 2001) în cauza Mills împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003, cu ocazia celei de-a 827-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 5 iunie 2001 în cauza Mills și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 35685/97) adresată Regatului Unit, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 9 aprilie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Simon John Mills, resortisant britanic, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că, în cadrul unei proceduri în fața unei Curți marțiale, nu ar fi beneficiat de un proces echitabil în fața unei instane independente și imparțiale și stabilite prin lege; întrucât, în hotărârea sa din 5 iunie 2001, Curtea, în unanimitate; - a spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă pentru orice prejudiciu moral; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 1000 de lire sterline pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, inclusiv orice sumă care poate fi datorată în temeiul T.V.A., și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu de 7,5% laan de la expirarea termenului respectiv și până la data la care acesta a expirat; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 5 iunie 2001, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere faptul că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, în special cu intrarea în vigoare la 1 aprilie 1997 a Legii privind forțele armate care a modificat dispozițiile relevante ale Legii din 1955 privind forțele terestre și ale Legii din 1955 privind forțele aeriene (a se vedea, de exemplu, rezoluțiile DH(98)11, în cauza Findlay împotriva Regatului Unit și DH(98)12, în cauza Coyne împotriva Regatului Unit; În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în hotărârea din 5 iunie 2001 în termenul stabilit, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Regatului Unit, pe care l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție.

Résolution ResDH(2003)10

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 5 juin 2001 (définitif le 5 septembre 2001)

dans l’affaire Mills contre le Royaume-Uni

(adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2003,

lors de la 827e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 5 juin 2001 dans l’affaire Mills et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 35685/97) dirigée contre le Royaume-Uni, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 9 avril 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Simon John Mills, ressortissant britannique, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief selon lequel, dans le cadre d’une procédure devant une Cour martiale, il n’aurait pas bénéficié d’un procès équitable devant un tribunal indépendant et impartial et établi par la Loi ;

Considérant que dans son arrêt du 5 juin 2001 la Cour, à l’unanimité ;

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le constat de violation constituait en soi-même une satisfaction équitable pour tout préjudice moral ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 1.000 livres sterling au titre des frais et dépens, y compris toute somme pouvant être due au titre de la T.V.A, et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 7,5% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 5 juin 2001, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment l’entrée en vigueur le 1er avril 1997 de la loi sur les forces armées qui a modifié les dispositions pertinentes de la loi de 1955 sur l’armée de terre et de la loi de 1955 sur l’armée de l’air (voir par exemple les Résolutions DH(98)11, dans l’affaire Findlay contre le Royaume-Uni, et DH(98)12, dans l’affaire Coyne contre le Royaume-Uni) ;

S’étant assuré que le 20 juin 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 5 juin 2001,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.