AFFAIRE HOWARTH CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția ResDH(2001)76 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 septembrie 2000 (definită la 21 decembrie 2000) în cauza Howarth împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 iunie 2001, cu ocazia reuniunii 757 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 21 septembrie 2000 în cauza Howarth și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 38081/97) adresată Regatului Unit, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 17 septembrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Jeremy Howarth, resortisant britanic, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că o cauză privind durata excesivă a unei proceduri penale în fața Tribunalului de apel; având în vedere că, în hotărârea sa din 21 septembrie 2000, Curtea; - a spus cu șase voturi împotriva uneia, că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a spus în unanimitate, că nu a existat nici o încălcare a articolului 3 din Convenție; - a declarat cu șase voturi împotriva uneia, că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 750 de lire sterline pentru prejudicii morale și 8 000 de lire sterline pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată și că aceste sume ar trebui să majoreze cu un interes simplu de - a respins în unanimitate, pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 21 septembrie 2000, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, în momentul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate ; având în vedere că, în termenul stabilit, la 18 decembrie 2000, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 21 septembrie 2000, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Regatului Unit, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)76

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 21 septembre 2000 (définitif le 21 décembre 2000)

dans l’affaire Howarth contre le Royaume-Uni

(adoptée par le Comité des Ministres le 26 juin 2001,

lors de la 757

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 21 septembre 2000 dans l’affaire Howarth et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 38081/97) dirigée contre le Royaume-Uni, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 17 septembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Jeremy Howarth, ressortissant britannique, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure pénale devant la cour d’appel ;

Considérant que dans son arrêt du 21 septembre 2000 la Cour ;

- a dit par six voix contre une, qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit à l’unanimité, qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 3 de la Convention ;

- a dit par six voix contre une, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 750 livres sterling pour préjudice moral et 8 000 livres sterling au titre des frais et dépens plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 7,5% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté à l’unanimité, les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 21 septembre 2000, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ;

S’étant assuré que le 18 décembre 2000, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 21 septembre 2000,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.