McGONNELL împotriva Regatului Unit

Rezoluția ResDH(2001)120 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 februarie 2000 în cauza McGonnell împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 octombrie 2001, cu ocazia reuniunii 764 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 8 februarie 2000 în cauza McGonnell și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 28488/95) formulată împotriva Regatului Unit, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 29 iunie 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul Richard James Joseph McGonnell, resortisant englez, și că Comisia a declarat admisibil că lipsa independenței și a imparțialității Royal Court de Guernsey din cauza participării Bailiff , în calitate de judecător la Curtea Regală , acesta din urmă fiind, de asemenea, investit în funcții legislative și executive în insula Guernsey ; reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții la 9 decembrie 1998 ; având în vedere că,

în hotărârea sa din 8 februarie 2000, Curtea, în special ; - a spus în unanimitate că a avut loc o încălcare a articolului 6 din Convenție; - a declarat, în unanimitate, că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni 20 913 90 de lire sterline pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul TVA-ului, și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu de - a respins, în unanimitate, pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 8 februarie 2000, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție; În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 8 februarie 2000, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Regatului Unit,

pe care și le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție. Anexă la Rezoluția ResDH(2001)120 Informații furnizate de guvernul Regatului Unit la examinarea cauzei McGonnell de către Comitetul de Miniștri Tribunalul Regal (Royal Court) de Guernsey a adoptat o Directivă practică nr. 1 din 2001 que enterine oficial și extinde recenta practică informală privind urmărirea penală administrativă, după hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în această cauză (începând cu 31 mai 2000, Bailli (Bailiff) nu mai este nici președinte, nici membru al următoarelor trei comitete: Comitetul pentru numiri, Comitetul de legislație și Comitetul de regulament). În acest sens, la deschiderea procedurii administrative, avocații tuturor părților vor avea obligația de a indica dacă clienții lor se opun ca președintele instanței să își desfășoare activitatea în cauza în cauză și, în acest sens, să precizeze motivele unei astfel de obiecții.

În consecință, avocații trebuie să obțină în prealabil toate instrucțiunile relevante în acest sens. Pentru a permite avocaților să obțină instrucțiuni satisfăcătoare, președintele Tribunalului îi va informa în scris, înainte de a-și aduce aminte de ceea ce își amintește în legătură cu participarea sa anterioară, sub orice formă, la întrebările care trebuie examinate sau soluționate de Tribunal. Guvernul Regatului Unit a comunicat, de asemenea, faptul că: (i) o difuzare pe scară largă, în special în presa locală (The Guernsey Globe și The Guernsey Press) și în secțiunile de jurisprudență distribuite pe scară largă, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului a fost transmisă tuturor autorităților direct implicate.

Guvernul consideră, având în vedere aceste măsuri, că a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution ResDH(2001)120 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 8 février 2000 dans l’affaire McGonnell contre le Royaume-Uni (adoptée par le Comité des Ministres le 15 octobre 2001, lors de la 764 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 8 février 2000 dans l’affaire McGonnell et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 28488/95) dirigée contre le Royaume-Uni, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 29 juin 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Richard James Joseph McGonnell, ressortissant anglais, et que la Commission a déclaré recevable le grief du manque d’indépendance et d’impartialité de la Royal Court de Guernesey en raison de la participation du Bailiff , en tant que juge à la Royal Court , ce dernier étant par ailleurs investi de fonctions législatives et exécutives dans l’île de Guernesey ; Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 9 décembre 1998 ;

Considérant que dans son arrêt du 8 février 2000 la Cour, en particulier ; - a dit, à l’unanimité, qu’il y avait eu violation de l’article 6 de la Convention ; - a dit, à l’unanimité, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois 20 913 90 livres sterling au titre des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû au titre de la TVA, et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 7,5% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté, à l’unanimité, les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 8 février 2000, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l’annexe à la présente résolution ; S’étant assuré que le 22 mars 2000, dans le délai imparti,

le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant la somme prévue dans l’arrêt du 8 février 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire. Annexe à la Résolution ResDH(2001)120 Informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni lors de l’examen de l’affaire McGonnell par le Comité des Ministres Le Tribunal royal (Royal Court) de Guernesey a adopté une Directive pratique n° 1 de 2001 qu’entérine officiellement et étend la récente pratique informelle concernant les poursuites administratives, après l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme dans cette affaire (à compter du 31 mai 2000, le Bailli (Bailiff) n’est plus ni président, ni membre des trois comités ci-après : Comité des nominations, Comité de législation et Comité du règlement).

A cet égard, à l’ouverture de l’audience de toutes poursuites administratives, les avocats de toutes les parties seront tenus d’indiquer si leurs clients respectifs font objection à ce que le président du tribunal siège dans l’affaire en question, et dans l’affirmative, de préciser les motifs d’une telle objection. Il incombe en conséquence aux avocats d’obtenir préalablement à l’audience toutes instructions pertinentes en la matière. Pour permettre aux avocats d’obtenir des instructions satisfaisantes, le président du tribunal les informera par écrit, avant l’audience de ce dont il se souvient de sa participation antérieure, sous quelque forme que ce soit, aux questions à examiner ou à trancher par le Tribunal.

Le Gouvernement du Royaume-Uni a également fait savoir qu’indépendamment d’une large diffusion, notamment dans la presse locale (The Guernesey Globe et The Guernesey Press) ainsi que dans des recueils de jurisprudence largement distribués, l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme a été transmis à toutes les autorités directement concernées. Le gouvernement considère, eu égard à ces mesures, qu’il a satisfait à ses obligations au titre de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.