Caballero împotriva Regatului Unit

Rezoluția ResDH(2002)41 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 februarie 2000 în cauza Caballero împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002, cu ocazia reuniunii 792 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 8 februarie 2000 în cauza Caballero și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 32819/96) formulată împotriva Regatului Unit, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 iunie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Clive Caballero, cetățean britanic, și că Comisia a declarat admisibilă acuzația conform căreia eliberarea pe cauțiune în așteptarea procesului său i-a fost refuzată automat din cauza antecedentelor sale judiciare; reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții la 24 noiembrie 1998; întrucât, în hotărârea sa din 8 februarie 2000, Curtea,

în unanimitate: - a acceptat concesiunea guvernului potrivit căreia a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatele (3) și (5) din Convenție; - a declarat că nu era necesar să se caute dacă a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; - a spus că nu a fost necesar să se caute dacă a existat o încălcare a articolului 14 din Convenția combinată cu art. 5 alineatul (3); - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 1 000 de lire sterline pentru daune morale și 15 250 de lire sterline, taxa pe valoarea adăugată inclusă în cheltuieli și cheltuieli de judecată, minus suma plătită de Consiliul Europei pentru asistență judiciară și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu de - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 8 februarie 2000, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză,

în special cu amendamentul legislativ al secțiunii 25 din Legea privind Curtea și Publică 1994 , de către Secțiunea 56 din Legea privind criminalitatea și Disorder 1998 care a intrat în vigoare la 30 septembrie 1998 și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză; În cazul în care, la data de 23 mai 2000, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 8 februarie 2000 după expirarea termenului de plată și a remarcat că reclamantul a declarat că a renunțat la plata dobânzilor de întârziere, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Regatului Unit, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)41 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 8 février 2000 dans l’affaire Caballero contre le Royaume-Uni (adoptée par le Comité des Ministres le 30 avril 2002, lors de la 792 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 8 février 2000 dans l’affaire Caballero et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 32819/96) dirigée contre le Royaume-Uni, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 28 juin 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Clive Caballero, ressortissant britannique, et que la Commission a déclaré recevable le grief selon lequel la mise en liberté sous caution dans l’attente de son procès lui a automatiquement été refusé en raison de ses antécédents judiciaires ; Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 24 novembre 1998 ; Considérant que dans son arrêt du 8 février 2000 la Cour,

à l’unanimité : - a accepté la concession du Gouvernement selon laquelle il y avait eu violation de l’article 5, paragraphes 3 et 5, de la Convention ; - a dit qu’il n’y avait pas lieu de rechercher s’il y avait eu violation de l’article 13 de la Convention ; - a dit qu’il n’y avait pas lieu de rechercher s’il y avait eu violation de l’article 14, de la Convention combiné avec l’article 5, paragraphe 3 ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois, 1 000 livres sterling pour préjudice moral, et 15 250 livres sterling, taxe sur la valeur ajoutée comprise au titre des frais et dépens, moins la somme versée par le Conseil de l’Europe au titre d’assistance judiciaire et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 7,5% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 8 février 2000, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire,

le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans la présente affaire, avec notamment l’amendement législatif de la section 25 du Criminal Justice and Public Order Act 1994 , par la section 56 du Crime and Disorder Act 1998 qui est entré en vigueur le 30 septembre 1998 et a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 23 mai 2000, après l’expiration du délai de paiement, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 8 février 2000 et ayant noté que le requérant a indiqué renoncer au paiement des intérêts de retard, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.