Emmolo împotriva Italiei

Rezoluția DH (2000) 64 referitoare la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 octombrie 1999 în cauza Emmolo împotriva Italiei (adoptată de Comitetul Miniștrilor la 29 mai 2000, la cea de-a 709-a reuniune a Delegaților Miniștrilor) Comitetul Miniștrilor, în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare «Convenția»), Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 19 octombrie 1999 în cauza Emmolo și transmisă la aceeași dată Comitetului Miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 42500/98) îndreptată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului la 24 iulie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de dl. Francesco Emmolo, cetățean italian, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5, paragraful 2, din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil capătul de cerere referitor la durata excesivă a unei proceduri penale; Considerând că în hotărârea sa din 19 octombrie 1999 Curtea, luând act de o reglementare amiabilă la care ajunseseră Guvernul Statului pârât și reclamantul,

și asigurându-se că reglementarea era bazată pe respectarea drepturilor omului așa cum sunt definite în Convenție sau în Protocoalele sale, a decis, în unanimitate, scoaterea sa de pe rol și a luat act de angajamentul părților de a nu cere trimiterea cauzei la Marea Cameră; Considerând că, conform termenilor reglementării amiabile, s-a convenit ca Guvernul Italiei să plătească reclamantului, de la notificarea hotărârii, suma totală de 23.000.000 de lire italiene, dintre care 18.000.000 de lire italiene cu titlu de prejudiciu și 5.000.000 de lire italiene pentru cheltuielile suportate; Reamintind că articolul 44, paragraful 2, din Regulamentul Curții prevede că scoaterea de pe rol dă naștere unei hotărâri care, odată finală, este comunicată de Președinte Comitetului Miniștrilor pentru a-i permite să supravegheze, conform articolului 46, paragraful 2, din Convenție, executarea angajamentelor cărora le-au putut fi subordonate renunțarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere Regulile adoptate de Comitetul Miniștrilor referitoare la aplicarea fostului articol 54 care, în mod imediat, se aplică prin analogie cauzelor care i-au fost transmise în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenție; Asigurându-se că la 1 februarie 2000 Guvernul Statului pârât plătise reclamantului sumele prevăzute de reglementarea amiabilă, Reamintind că,

în ceea ce privește capătul de cerere al reclamantului declarat admisibil în această cauză, Comitetul Miniștrilor este în prezent sesizat cu controlul executării mai multor hotărâri ale Curții și a unui număr considerabil de decizii ale Comitetului Miniștrilor, în temeiul fostului articol 32 din Convenție, prin care se constată o încălcare a articolului 6, paragraful 1, din Convenție din cauza duratei excesive a procedurilor în fața jurisdicțiilor penale italiene; Considerând în acest sens că autoritățile italiene au indicat Comitetului Miniștrilor că erau pe cale să elaboreze și să adopte noi măsuri cu caracter general pentru a pune capăt gravei probleme a duratei excesive a acestor proceduri și a preveni astfel noi încălcări similare celor deja constatate în cauzele sus-menționate, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenție în prezenta cauză.

Résolution DH (2000) 64 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 19 octobre 1999 dans l’affaire Emmolo contre l’Italie (adoptée par le Comité des Ministres le 29 mai 2000, lors de la 709 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 19 octobre 1999 dans l’affaire Emmolo et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 42500/98) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 24 juillet 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Francesco Emmolo, ressortissant italien, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure pénale ; Considérant que dans son arrêt du 19 octobre 1999 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le Gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant,

et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris acte de l'engagement des parties à ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de l’Italie verserait au requérant, dès la notification de l’arrêt, la somme totale de 23 000 000 de lires italiennes, dont 18 000 000 de lires italiennes au titre du préjudice et 5 000 000 de lires italiennes pour les frais encourus ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 qui dans l’immédiat s’appliquent par analogie aux affaires lui ayant été transmis en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 1 er février 2000, le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues par le règlement amiable,

Rappelant que, en ce qui concerne le grief du requérant déclaré recevable dans cette affaire, le Comité des Ministres est actuellement saisi du contrôle de l'exécution de plusieurs arrêts de la Cour et d'un nombre considérable de décisions du Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article 32 de la Convention, constatant une violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la durée excessive de procédures devant les juridictions pénales italiennes ; Considérant à ce propos que les autorités italiennes ont indiqué au Comité des Ministres qu'elles étaient en train d'élaborer et d'adopter de nouvelles mesures de caractère général afin de mettre fin au grave problème de la durée excessive de ces procédures et prévenir ainsi de nouvelles violations semblables à celles déjà constatées dans les affaires susmentionnées, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.