A.T.F. împotriva Italiei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 36004/97 prezentată de A.T.F. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 mai 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele B. Conforti, G. Bonello, V. Strážnická, domnul Fischbach, domnul Tsatsa-Niklovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 22 octombrie 1996 și înregistrată la data de 12 mai 1997, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat competența Curții de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Recurenta este o asociație cu sediul la Roma și este reprezentată în fața Curții de către domnul Antonio Vianello, avocat în baroul Romei.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta are un apartament în Roma, pe care îl închiriase G.D. și R.D. Printr-un act notificat la 21 iunie 1991, recurenta a comunicat chiriașilor avizul de concediu și i-a numit în fața instanței judecătorești din Roma. Prin Ordonanța din 19 decembrie 1991, care a devenit executorie în aceeași zi, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 31 decembrie 1992. La 21 septembrie 1993, reclamanta le-a cerut chiriașilor să elibereze apartamentul. La 2 noiembrie 1993, aceasta le-a comunicat că expulzarea va fi executată la 30 noiembrie 1993 prin executor judecătoresc.

Între 30 noiembrie 1993 și 22 septembrie 1999, executorul justiției a făcut 21 de tentative de expulzare. Toate aceste încercări s-au soldat cu un eșec, legile privind eșuarea executării hotărârilor de expulzare care nu permiteau reclamantului să beneficieze de concursul de forță publică. Prin aplicarea articolului 6 din Legea nr. 348/98, la 22 iulie 1999, locatarii au solicitat Tribunalului Civil din Roma să stabilească din nou data la care a fost executată executarea ordonanței. Judecătorul de executare a instanței civile din Roma a stabilit data executării la 13 decembrie 1999. GRIFS Recurenta se plângea de posibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul, din cauza lipsei de asistență din partea statului.

Recurenta se plângea, de asemenea, de durata procedurii de expulzare. Prin scrisoarea din 4 mai 2000, recurenta a informat Curtea că, în urma încheierii unui acord amiabil cu chiriașii, aceasta nu mai dorește să își mențină cererea. din Convenție nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție și a protocoalelor sale n mai sunt necesare continuarea examinării cererii. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE DE A RAYE RESPECTUL ROLULUI Erik Fribergh Christos Rozakis Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n° 36004/97 présentée par A.T.F. contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 30 mai 2000 en une chambre composée de M. C.L. Rozakis, président , M. B. Conforti, M. G. Bonello, M me V. Strážnická, M. M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 22 octobre 1996 et enregistrée le 12 mai 1997, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une association ayant son siège à Rome.

Elle est représentée devant la Cour par M e Antonio Vianello, avocat au barreau de Rome. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. La requérante est propriétaire d’un appartement à Rome, qu’elle avait loué à G.D. et R.D. Par un acte signifié le 21 juin 1991, la requérante communiqua aux locataires l’avis de congé et les assigna à comparaître devant le juge d’instance de Rome. Par une ordonnance du 19 décembre 1991, qui devint exécutoire le même jour, ce dernier confirma formellement le congé du bail et décida que les lieux devaient être libérés au plus tard le 31 décembre 1992. Le 21 septembre 1993, la requérante signifia aux locataires le commandement de libérer l’appartement.

Le 2 novembre 1993, elle leur signifia l’avis que l’expulsion serait exécutée le 30 novembre 1993 par voie d’huissier de justice. Entre le 30 novembre 1993 et le 22 septembre 1999, l’huissier de justice procéda à 21 tentatives d’expulsion. Ces tentatives se soldèrent toutes par un échec, les lois sur l’échelonnement de l’exécution des décisions d’expulsion ne permettant pas au requérant de bénéficier du concours de la force publique. Par application de l’article 6 de la loi n° 438/98, le 22 juillet 1999, les locataires demandèrent au tribunal civil de Rome de fixer à nouveau la date de l’exécution de l’ordonnance d’expulsion. Le juge de l’exécution du tribunal civil de Rome fixa la date de l’exécution au 13 décembre 1999. GRIEFS La requérante se plaignait de l’impossibilité prolongée de récupérer son appartement, faute d’octroi de l’assistance de la force publique.

La requérante se plaignait également de la durée de la procédure d’expulsion.

MOTIFS DE LA DECISION

Par une lettre du 4 mai 2000, la requérante a informé la Cour que, suite à la conclusion d’un règlement amiable avec les locataires, elle ne souhaite plus maintenir sa requête. La Cour estime qu’au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCIDE DE RAYER LE REQUÊTE DU RÔLE

. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président