CtEDO 04.10.2001 Auto

P.M. contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
04.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
P.M. contre l'ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 34998/97 prezentate de P.M. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 4 octombrie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Fischbach Tsatsa-Nikolovska, dnii Levits Kovler judecători Del Tufo judecător ad-hoc domnul E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 9 septembrie 1996 și înregistrată la 20 februarie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAPT reclamanta este un cetățean italian, născut în 1906 și rezident la Roma. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul P. E. Turetta, avocat în baroul Romei. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Recurenta este proprietara unui apartament în Roma, pe care l-a închiriat R.B. printr-un act Printr-o ordonanță din 8 iulie 1987, care a devenit executorie în aceeași zi, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuiau eliberate până la 31 iulie 1988 cel târziu. La 18 mai 1989, reclamanta a însemnat chiriașului comanda de a elibera apartamentul. La 20 iunie 1989, Comisia i-a dat un aviz conform căruia expulzarea va fi executată la 20 iulie 1989 prin executor judecătoresc. Între 20 iulie 1989 și 14 decembrie 1999, executorul justiției a avut loc la 43 Toate aceste încercări s-au soldat cu un eșec, legile privind suspendarea sau eschivarea executării deciziilor de expulzare nu au permis recurentei să beneficieze de ajutorul forței publice. La 23 decembrie 1999, chiriașul a eliberat apartamentul. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta se plânge că obligația de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului său de proprietate. Recurenta se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de durata procedurii de expulzare. Recurenta subliniază că refuzul de către administrația de a executa ordinul de deport emis de judecător să constituie un obstacol în calea puterii magistraturii. Guvernul susține că nivelul de ocupare a forței publice constituie o etapă administrativă care se află în afara procesului judiciar: prin urmare, art. 6 nu ar fi aplicabil procedurii în litigiu. Curtea reamintește, după cum subliniază reclamanta, că a stabilit deja problema aplicabilității articolului 6 din Convenție la procedura de exmatriculare a chiriașilor (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], nr. 27743/93, §§ 62-63, CEDH 1999-V). Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză intră sub incidența unui control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al reclamantului nu pare disproporționată. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că termenul pentru acordarea de asistență publică este justificat de protecția interesului public. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu este mai competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele de execuție trebuie stabilite acum de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-04
0,99
C.T. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35428/97 présentée par C.T. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
CtEDO 2001-10-04
0,98
S.C.M.F. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 38415/97 présentée par S.C.M.F contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozaki
CtEDO 2001-10-04
0,98
C. s.r.l. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36112/97 présentée par C. s.r.l. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Roza
CtEDO 2001-10-04
0,98
DE BENEDETTIS contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 37117/97 présentée par Domenico DE BENEDETTIS contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de
CtEDO 2001-10-04
0,98
ZANNETTI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36377/97 présentée par Anna Maria ZANNETTI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM.
Sursă