Mauri împotriva Italiei

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 4442/98 prezentată de Egle Mauri împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 4 iulie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta B. Conforti, L. Ferrari Bravo, G. Jörundsson, R. Türmen, T. Panțiru, R. Maruste judecători și de domnul O Având în vedere cererea depusă la 29 mai 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAȚA recurenta este un cetățean italian, născut în 1931 și rezident în Trieste. La 28 iulie 1992, recurenta a atribuit lichidatorului coproprietății G. în fața Tribunalului din Gorizia pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a unei infiltrări în apartamentul său.

La 2 iunie 1993, reclamanta a cerut o expertiză. La 9 februarie 1994, la cererea pârâtului, la această dată, judecătorul a numit un expert, care a depus jurământul la 27 februarie 1994. La data de 28 iunie 1995, judecătorul a dat ordin să se facă o declarație a expertului cu scopul de a oferi clarificări, iar audierile din 28 septembrie 1995 și 28 februarie 1996 au vizat o suplimentară de competență. La 8 mai 1996 a avut loc o prezentare a concluziilor.

La data de 10 aprilie 1997 a avut loc din oficiu de trei ori, în primul rând la 13 noiembrie 1997, apoi la data de 7 octombrie 1998 și, ulterior, la data de 25 februarie 1999. Între timp, la 14 decembrie 1998, ca urmare a atribuirii cauzei în fața colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (seziune stralcio), președintele a fixat la culpă în vederea unei soluționări amiabile la 7 aprilie 1999. În ziua următoare, cazul a fost amânat deoarece, între timp, noul judecător de punere în funcțiune nu fusese încă numit; acesta din urmă a fost numit la 22 iulie 1999. La 3 noiembrie 1999, părțile, întrucât nu au ajuns la o soluție amiabilă a cauzei, și-au prezentat concluziile.

Conform informațiilor furnizate de reclamant la 23 martie 2000, procedura era încă în curs de desfășurare. Hotărârea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 28 iulie 1992 și era încă în curs de desfășurare la 23 martie 2000. Potrivit recurentei, durata procedurii, care, la acea dată, era mai mare de șapte ani și șapte luni, nu răspundea cerinței termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O.Boyle Elisabeth Palm Moduleer Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44420/98 présentée par Egle Mauri contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 juillet 2000 en une chambre composée de M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti, M. L. Ferrari Bravo, M. G. Jörundsson, M. R. Türmen, M. T. Panțîru, M. R. Maruste juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section ; Vu la requête introduite le 29 mai 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1931 et résidant à Trieste. Le 28 juillet 1992, la requérante assigna le syndic de la copropriété G. devant le tribunal de Gorizia afin d’obtenir réparation des dommages subis suite à une infiltration d’eaux dans son appartement.

La mise en état de l’affaire commença le 10 mars 1993. Le 2 juin 1993, la requérante demanda une expertise. L’audience fut renvoyée au 9 février 1994, à la demande du défendeur. A cette date, le juge de la mise en état nomma un expert, qui prêta serment le 27 juin 1994. L’audience du 23 novembre 1994 fut reportée d’office au 25 janvier 1995. Le 28 juin 1995, le juge ordonna la comparution de l’expert afin de fournir des éclaircissements. Les audiences du 28 septembre 1995 et du 28 février 1996 concernèrent un complément d’expertise. Le 8 mai 1996 se tint l’audience de présentation des conclusions.

L’audience de plaidoiries fixée au 10 avril 1997 fut renvoyée d’office à trois reprises, d'abord au 13 novembre 1997, puis au 7 octobre 1998 et, par la suite, au 25 février 1999. Entre-temps, le 14 décembre 1998, suite à l’attribution de l’affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes (sezione stralcio), le président fixa l’audience en vue d’un règlement amiable au 7 avril 1999. Le jour venu, l'affaire fut ajourné car, entre-temps, le nouveau juge de la mise en état n'avait pas encore été nommé. Ce dernier fut nommé le 22 juillet 1999. Le 3 novembre 1999, les parties, n'étant pas parvenues au règlement amiable de l'affaire, présentèrent leurs conclusions.

Selon les informations fournies par le requérant le 23 mars 2000, à cette date la procédure était encore pendante. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 28 juillet 1992 et était encore pendante au 23 mars 2000. Selon la requérante, la durée de la procédure, qui était, à cette date, de plus de sept ans et sept mois, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente