CtEDO 27.02.2001 Auto

AFFAIRE MAURI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
27.02.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE MAURI c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I: MAURI c. ITALIA (solicitarea nr. 44240/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 februarie 2001 DEFINIF 27/05/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Mauri c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din: E. Palm, președinta dlui Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și a dlui O La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, dl Egle Mauri ( mai) a sesizat Comisia Europeană cu privire la drepturile omului la 29 mai 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Hotărârea a fost înregistrată la 13 noiembrie 1998 sub numărul de dosar 44421/98. Guvernul italian (inclusiv mai mult) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 4 iulie 2000. în fața Tribunalului din Gorizia, pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a unei infiltrări de apă în apartamentul său. Încheierea procedurii a început la 10 martie 1993. La 2 iunie 1993, reclamanta a solicitat o expertiză. La data de 9 februarie 1994, la cererea pârâtului. La acea dată, judecătorul de punere în aplicare a numit un expert, care a depus jurământul la 27 La data de 28 iunie 1995, judecătorul a dat ordin să se facă o declarație a expertului cu scopul de a oferi clarificări, iar audierile din 28 septembrie 1995 și 28 februarie 1996 au vizat o suplimentară de competență. La 8 mai 1996 a avut loc o prezentare a concluziilor. La data de 10 aprilie 1997 a avut loc din oficiu de trei ori, mai întâi la 13 noiembrie 1997, apoi la data de 7 octombrie 1998 și, ulterior, la data de 25 februarie 1999. Între timp, la 14 decembrie 1998, ca urmare a atribuirii cauzei către colegiul de magistrați însărcinat cu soluționarea celor mai vechi cazuri ( Sezione stralcio), președintele a fixat încuviințarea în vederea unei soluționări amiabile la 7 aprilie 1999. În ziua următoare, cazul a fost amânat deoarece, între timp, noul judecător al statului nu fusese încă numit. Acesta din urmă a fost numit la 22 iulie 1999. La 3 noiembrie 1999, părțile nu au ajuns la soluționarea amiabilă a cazului, și-au prezentat concluziile. Prin hotărârea din 18 februarie 2000, al cărei text a fost depus la grefa din 18 aprilie 2000, Tribunalul a fost parțial îndreptățit la cererea recurentei. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA LICHID 6 § 1 DIN CONVENȚIE Recurenta declară că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. 10. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 28 iulie 1992 și s-a încheiat la 18 aprilie 2000.11 A durat, prin urmare, aproximativ șapte ani și nouă luni pentru o instanță. 12. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare convenției care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 13. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprejm de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 15. Recurenta solicită 10 500 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 15 388 968 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 16. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei suma solicitată, și anume 15 388 968 ITL pentru prejudicii morale. Costuri și cheltuieli de judecată 17. Recurenta solicită, de asemenea, 8 691 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 24 427 768 ITL pentru cele suportate în fața Curții. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 1 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care a fost acordată recurentei. Interese moratorii 19. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția Dit că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 15 388 968 (quinze milioane trei sute patruzeci și opt de mii nouă sute șaizeci și opt) lire italiene pentru daune morale și 1 000 000 (un milion) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi mai mari un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 27 februarie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-21
0,96
AFFAIRE D.G. c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE D.G. c. ITALIE (Requête n° 46507/99) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 21/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-10-17
0,96
AFFAIRE MARI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MARI c. ITALIE (Requête n° 45063/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 17 octobre 2000 DÉFINITIF 17/01/2001 En l’affaire Mari c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre compos
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE CAPRI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CAPRI c. ITALIE (Requête n° 49319/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2) ( Requête n° 49365/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-03-01
0,96
AFFAIRE MURGIA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MURGIA c. ITALIE (Requête n° 44490/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
Sursă