CtEDO 17.10.2000 Auto

AFFAIRE MARI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
17.10.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE MARI c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

STRASBURG 17 octombrie 2000 DEFINITIVF 17/01/2001 În cauza Mari c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Pantiru judecători și grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 26 septembrie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, Eleonora Mari a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 4 martie 1994 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Lapei și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului) la data de 18 decembrie 1998 cu numărul de dosar 45063/98. Recurenta este reprezentată de M. L. și M. A. Rossi, avocați din L'Aquila. Guvernul italian este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 28 septembrie 1999. La 9 octombrie 1989, recurenta l-a numit pe domnul C. în fața Tribunalului din L La 12 aprilie 1990, tribunalul a fost amânat la 18 octombrie 1990 pentru a permite părților să examineze raportul de competență, care fusese depus la această audiere. La 21 februarie 1991, instanța a solicitat depunerea de documente. Pârâtul a solicitat audierea martorilor. Acest mijloc de probă a fost admis la reședința din 4 aprilie 1991. Cele trei audieri care au urmat între 11 iulie 1991 și 30 aprilie 1992 au vizat audierea martorilor. La 29 octombrie 1992, pârâtul a depus noi documente. La 18 februarie 1993, reclamanta a prezentat noi documente. La 13 mai 1993, instanța a fost amânată la 4 octombrie 1993, pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. În ziua următoare, a fost revocată instanța pentru că avocatul reclamantei renunțase la mandatul său. 1993 și cea de pledoarii în fața camerei competente a avut loc la 18 octombrie 1995. printr-o hotărâre din 17 ianuarie 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 18 aprilie 1996, Tribunalul a respins cererea recurentei, constatând că partea de teren care face obiectul litigiului fusese dobândită de pârât prin uzucapion. La 4 noiembrie 1996, reclamanta a făcut apel la instanța de apel din L.A.quila. Lacul a început la 5 februarie 1997. noiembrie 1997, Tribunalul a fost dat în judecată la data de 2 decembrie 1997, data la care a avut loc lanțul de prezentare a concluziilor. La data de 4 mai 1999 s-a stabilit ședința de judecată. În ziua următoare, procesul a fost întrerupt din cauza decesului consiliului recurentei. La 7 mai 1999, pârâtul a depus la grefa instanței o cerere pentru obținerea anulării ordonanței de încetare a procesului. Prin ordonanță în afara instanței din 18 mai 1999, judecătorul de punere în funcțiune a fixat la reședința din 15 iunie 1999. La data respectivă, noul consiliu al recurentei s-a pronunțat în fața Curții și aceasta din urmă și-a rezervat decizia cu privire la anularea ordonanței din 4 mai 1999. Prin ordonanță în afara ședinței din 16 iunie 1999, al cărei text a fost depus la grefă la 22 iunie 1999, Curtea a anulat această ordonanță și a stabilit o nouă ședință de pledoarii la 19 octombrie 1999. A doua zi a fost trimisă la 19 decembrie 2000, pentru că părțile nu au fost prezente. PE VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta a afirmat că durata procedurii a încălcat principiul Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. 10. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 9 octombrie 1989 și este, până în prezent, încă în curs de desfășurare. 11. Aceasta a durat deja mai mult de zece ani și 11 luni. 12. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi c. Italia, care urmează să apară în declarația oficială a Curții, § 22) la În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 13. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprejm de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 15. Recurenta solicită 27 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 16. Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 18 000 000 de lire italiene. Comisioane și cheltuieli de judecată 17. Recurenta solicită, de asemenea, 22 402 872 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 5 000 000 ITL și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 19. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, spune că în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 18 000 000 (18 milioane) lire italiene pentru daune morale și 5 000 000 (cinci milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată aceste sume vor fi majorate cu 2,5% l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestora Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 octombrie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2) ( Requête n° 49365/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2000-10-17
0,97
AFFAIRE S.S. c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE S.S. c. ITALIE (Requête n° 45061/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 17 octobre 2000 DÉFINITIF 17/01/2001 En l’affaire S.S. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre compos
CtEDO 2001-02-27
0,96
AFFAIRE MAURI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MAURI c. ITALIE (Requête n° 44420/98) ARRÊT STRASBOURG 27 février 2001 DÉFINITIF 27/05/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-04-11
0,96
AFFAIRE SANNA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE SANNA c. ITALIE (Requête n° 38135/97) ARRÊT STRASBOURG 11 avril 2000 En l’affaire Sanna c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me E. Palm, pré
CtEDO 2000-06-22
0,96
AFFAIRE MIRRA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MIRRA c. ITALIE (Requête n° 42995/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Mirra c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis,
Sursă