Downing împotriva Regatului Unit

HOTĂRÂREA CAUZĂ DE DESCURSARE c. REGATUL UNIT (Declarația nr. 36525/97) JUDGMENT STRASBOURG 6 iunie 2000 În cazul DECIZIE c. Regatul Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca o cameră compusă din: J.-P. Președintele Costa Fuhrmann Loucaides Kūris Sir Nicolas Bratza dna H.S. Greve Traja judecători și dna Dolle Secționar După deliberarea în particular la 29 iunie 1999 și 16 mai 2000, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la ultima dată menționată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (36525/97) împotriva Regatului Unit depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 de către Stephen Downing, un național britanic, la 18 aprilie 1997. Reclamanții sunt reprezentați de dl J. Atkins din Woollcombe Beer Watts Sollicitors, la Exeter.

Guvernul Regatului Unit este reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley din Biroul Extern și Commonwealth. Cererea se referă la plângerile reclamantului de lipsa revizuirii licenței deținutului continuu în calitate de prizonier care îndeplinește condamnarea deținutului în timpul plăcerii Majestatii Sale. La 1 iulie 1998, Comisia a hotărât să anunțe cererea guvernului contestat și le-a invitat să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile sale. Guvernul a prezentat observațiile la 8 octombrie 1998, la care reclamantul a răspuns la 4 februarie 1999. În urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție și în conformitate cu dispozițiile articolului 5 § 2 din respectiva Convenție, cererea este examinată de către Curte.

În conformitate cu art. 52 § 1 din Regulamentul Curții, președintele Curții, dl L. Wildhaber, a atribuit cazul la secțiunea a treia. La 29 iunie 1999, Curtea a declarat cererea admisibilă și a hotărât că nu era necesar să se desfășoare o audiere. În conformitate cu art. 59 § 3, președintele Camerei a invitat părțile să prezinte comemorative cu privire la chestiunile din cereri. Grefierul a primit memoriale reclamanților la 20 septembrie 1999. Prin scrisoarea din 19 ianuarie 2000, Guvernul a făcut propuneri de soluționare a cazului la plata de 500 de lire sterline pentru prejudiciu moral și costuri juridice rezonabile și neapărat suportate. Prin scrisoarea din 15 martie 2000, reclamantul a acceptat oferta guvernamentală.

La 15 februarie 1974, reclamantul de 17 ani a fost condamnat pentru crimă și condamnat să fie reținut în timpul plăcerii Majestății Sale. Partea „tarif” din condamnarea reclamantului corespunzător pedepsei și disuasiunii, care a fost stabilită la 16 ani, a expirat în 1989. Cazul reclamantului a fost reexaminat de Consiliul de pronunțare în octombrie 1990, în ianuarie 1993 și ianuarie 1996. Reclamantul nu a primit nici o audiere orală. Dosarul elaborat în ceea ce privește a treia revizuire conține rapoarte care recomandau în mod ferm transferul reclamantului dintr-o închisoare din categoria C (închisă) la o închisoare din categoria D (deschisă). Cu toate acestea, în urma acuzațiilor referitoare la comportamentul reclamantului și pe baza unor alte rapoarte psihologice și psihice solicitate ca urmare a acestor acuzații, Comisia a decis la 9 ianuarie 1996 că reclamantul nu a fost potrivit pentru eliberarea sau transferul la închisoarea deschisă.

Următoarea revizuire a fost recomandată să aibă loc 18 luni mai târziu. La 3 aprilie 1996, reclamantul a solicitat permisiunea de a solicita o revizuire judiciară a acestei decizii din motive în care aceaceasta a fost atinsă fără să-i dea o audiere orală. Solicitarea sa a fost respinsă de Curtea Divizională la 24 octombrie 1996, din motivul că o persoană reținută în timpul plăcerei Maiestății Sale nu a putut obține un drept la o audiere orală în perioada post-tarif. Lăsarea recursului la Curtea de Apel a fost refuzată. După modificarea procedurii interne anunțată de secretarul de interne, reclamantul a devenit eligibil la o audiere orală într-un timp între octombrie și decembrie 1997. Audierea a avut loc la 5 noiembrie 1997. Consiliul de pronunțare a statutului a refuzat să ordone eliberarea reclamantului.

Curtea remarcă că reclamantul a acceptat oferta guvernului de a soluționa cazul cu privire la condițiile menționate mai sus (punctul 6). În aceste circumstanțe, constată că reclamantul nu mai intenționează să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În consecință, acest caz ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL decide fără îndoială să scoată cazul din listă. Adoptat în listă în listă și notificat în scris la 6 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Costa Dolle J.-P.

THIRD SECTION

CASE OF DOWNING

v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 36525/97) JUDGMENT STRASBOURG 6 June 2000 In the case of DOWNING v. the United Kingdom , The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa , President , Mr W. Fuhrmann , Mr L. Loucaides , Mr P. Kūris , Sir Nicolas Bratza , Mrs H.S. Greve , Mr K. Traja , judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having deliberated in private on 29 June 1999 and 16 May 2000, Delivers the following judgment, which was adopted on the last-mentioned date: PROCEDURE

AS TO THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

7. On 15 February 1974, the applicant then aged 17 was convicted of murder and sentenced to be detained during Her Majesty’s pleasure. The “tariff” part of the applicant’s sentence corresponding to punishment and deterrence, which was set at 16 years, expired in 1989.

AS TO THE LAW

10. The Court notes that the applicant has accepted the Government’s offer to settle the case on the terms set out above (paragraph 6). In these circumstances, it finds that the applicant no longer intends to pursue his application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. It is satisfied that respect for human rights does not require the continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).