CASE OF PAUL WALSH v. THE UNITED KINGDOM

CAUZUL PAUL WALSH c. REGATUL UNIT (Depunerea nr. 33744/96) HOTĂRÂREA Strasburg 4 aprilie 2000 Această hotărâre este supusă revizuirii editoriale înainte de reproducerea sa în forma finală în rapoartele oficiale ale hotărârilor și hotărârilor ale Curții. În cazul Paul Walsh c. Regatul Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința în calitate de Camera compusă din: J.-P. Președintele Costa Sir Nicolas Bratza Loucaides Kūris Fuhrmann Doamna H.S. Greve Traja judecătorilor și dna S. Dolle Secționarul decretat în privat la 21 martie 2000, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu.

33744/96) împotriva Regatului Unit depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național britanic, dl Paul Walsh, la 26 septembrie 1996. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Iain Christie, al Oficiului Externo și al Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în principal în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție cu privire la întârzierea revizuirii liceității deținute în continuare ca prizonier condamnat la detenție la Plăcerea Majestății Sale. La 3 decembrie 1997, Comisia a hotărât să comunice guvernului cererea și le-a invitat să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile sale.

Guvernul a prezentat observațiile la 7 aprilie 1998, la care reclamantul a răspuns la 27 mai 1998. La 26 ianuarie 1999, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă, parțial inadmisibilă. La 7 noiembrie 1999, reclamantul a informat Curtea că dorește să își retragă cererea. Prin scrisoarea din 20 februarie 2000, reclamantul a confirmat că dorește ca cazul să fie lovit din listă. La 3 februarie 1983, reclamantul, care avea 17 ani la data infracțiunii, a fost condamnat pentru crimă și condamnat să fie reținut în timpul placerii Majestății Sale (HMP). Judecătorul judecător a recomandat o perioadă tarifară [1] pentru pedeapsa de 12 ani. Lordul judecător șef a recomandat un tarif de 14 ani. În acest caz, Secretarul de Stat a impus un tarif de 15 ani.

În 1985, reclamantul a fost clasificat ca un risc ridicat de securitate în categoria de securitate “A” datorită comportamentului violent și încercărilor de evadare. După un proces în martie 1987, reclamantul a fost condamnat pentru prejudicii corporale grave și agresiune care a provocat prejudicii corporale reale în ceea ce privește un alt prizonier. La 15 februarie 1994, secretarul de stat a fost condamnat la șase ani și trei luni de închisoare, pentru a-și executa concomitent condamnarea. La 15 februarie 1994, secretarul de stat a scris reclamantului informand-l despre tariful inițial fixat în 1983 și invitându-l să facă reprezentări în ceea ce privește revizuirea lungii tarifului său.

În ianuarie 1997, reclamantul a fost informat de decizia Secretarului de Stat de a reduce partea tarifară a sentinței sale la 14 ani, ceea ce înseamnă că tariful a expirat de fapt la 4 octombrie 1996. Între timp, la 23 iulie 1996, după decizia Curții din Singh și Hussain (a se vedea Singh c. Regatul Unit și Hussain c. hotărârile Regatul Unit din 21 februarie 1996, Raporturi 1996-I, p. 252 și p. 280), Secretarul de Stat a anunțat introducerea unor măsuri intermediare pentru deținuții HMP cu expirare tarifară, prin care revizuirea în fața comitetului de interdicție va fi sub forma unei ședințe orale la care un deținut ar avea dreptul la reprezentare juridică. În așteptarea introducerii legislației primare pentru a permite Consiliului de pronunțare a libertății să ia decizia finală, mai degrabă decât secretarul de stat, el va urma între timp recomandările Consiliului de pronunțare a libertății.

10. La 1 august 1996, Consiliul de pronunțare a interdicției a inițiat o revizuire a cazului reclamantului în temeiul procedurii anterioare. Comisia nu a recomandat eliberarea licenței, ci a sugerat o revizuire suplimentară în 12 luni. Secretarul de Stat a notificat reclamantului la 7 ianuarie 1997 decizia sa că reclamantul nu ar trebui eliberat și a confirmat că următoarea revizuire ar trebui să fie în 12 luni mai degrabă decât în cele normale de 2 ani. 11. La 28 mai 1998, Consiliul a recomandat transferul reclamantului la condiții deschise. HOTĂRÂREA 12. La 7 decembrie 1999, reclamantul a informat Curții că dorește să își retragă plângerile. El a confirmat această intenție prin scrisoarea din 20 februarie 2000. 13. Curtea constată că reclamantul nu mai intenționează să-și continue aplicarea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție.

Este convins că respectarea drepturilor omului nu necesită examinarea continuă a cererii (articolul amendă al Convenției). 14. Prin urmare, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. S-a făcut în listă și a notificat în scris la 4 aprilie 2000 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa Perioada minimă care trebuie servită în ceea ce privește cerințele de răzbunare și disuadere.

THIRD SECTION

CASE OF PAUL WALSH

v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 33744/96) JUDGMENT STRASBOURG 4 April 2000 This judgment is subject to editorial revision before its reproduction in final form in the official reports of selected judgments and decisions of the Court. In the case of Paul Walsh v. the United Kingdom , The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa , President , Sir Nicolas Bratza , Mr L. Loucaides , Mr P. Kūris , Mr W. Fuhrmann , Mrs H.S. Greve , Mr K. Traja , judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having deliberated in private on 21 March 2000, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE