CASE OF PAUL WALSH v. THE UNITED KINGDOM

CAUZUL PAUL WALSH c. REGATUL UNIT (Depunerea nr. 33744/96) HOTĂRÂREA Strasburg 4 aprilie 2000 Această hotărâre este supusă revizuirii editoriale înainte de reproducerea sa în forma finală în rapoartele oficiale ale hotărârilor și hotărârilor ale Curții. În cazul Paul Walsh c. Regatul Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința în calitate de Camera compusă din: J.-P. Președintele Costa Sir Nicolas Bratza Loucaides Kūris Fuhrmann Doamna H.S. Greve Traja judecătorilor și dna S. Dolle Secționarul decretat în privat la 21 martie 2000, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 33744/96) împotriva Regatului Unit depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național britanic, dl Paul Walsh, la 26 septembrie 1996. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Iain Christie, al Oficiului Externo și al Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în principal în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție cu privire la întârzierea revizuirii liceității deținute în continuare ca prizonier condamnat la detenție la Plăcerea Majestății Sale. La 3 decembrie 1997, Comisia a hotărât să comunice guvernului cererea și le-a invitat să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile sale. Guvernul a prezentat observațiile la 7 aprilie 1998, la care reclamantul a răspuns la 27 mai 1998. La 26 ianuarie 1999, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă, parțial inadmisibilă. La 7 noiembrie 1999, reclamantul a informat Curtea că dorește să își retragă cererea. Prin scrisoarea din 20 februarie 2000, reclamantul a confirmat că dorește ca cazul să fie lovit din listă. La 3 februarie 1983, reclamantul, care avea 17 ani la data infracțiunii, a fost condamnat pentru crimă și condamnat să fie reținut în timpul placerii Majestății Sale (HMP). Judecătorul judecător a recomandat o perioadă tarifară [1] pentru pedeapsa de 12 ani. Lordul judecător șef a recomandat un tarif de 14 ani. În acest caz, Secretarul de Stat a impus un tarif de 15 ani. În 1985, reclamantul a fost clasificat ca un risc ridicat de securitate în categoria de securitate “A” datorită comportamentului violent și încercărilor de evadare. După un proces în martie 1987, reclamantul a fost condamnat pentru prejudicii corporale grave și agresiune care a provocat prejudicii corporale reale în ceea ce privește un alt prizonier. La 15 februarie 1994, secretarul de stat a fost condamnat la șase ani și trei luni de închisoare, pentru a-și executa concomitent condamnarea. La 15 februarie 1994, secretarul de stat a scris reclamantului informand-l despre tariful inițial fixat în 1983 și invitându-l să facă reprezentări în ceea ce privește revizuirea lungii tarifului său. În ianuarie 1997, reclamantul a fost informat de decizia Secretarului de Stat de a reduce partea tarifară a sentinței sale la 14 ani, ceea ce înseamnă că tariful a expirat de fapt la 4 octombrie 1996. Între timp, la 23 iulie 1996, după decizia Curții din Singh și Hussain (a se vedea Singh c. Regatul Unit și Hussain c. hotărârile Regatul Unit din 21 februarie 1996, Raporturi 1996-I, p. 252 și p. 280), Secretarul de Stat a anunțat introducerea unor măsuri intermediare pentru deținuții HMP cu expirare tarifară, prin care revizuirea în fața comitetului de interdicție va fi sub forma unei ședințe orale la care un deținut ar avea dreptul la reprezentare juridică. În așteptarea introducerii legislației primare pentru a permite Consiliului de pronunțare a libertății să ia decizia finală, mai degrabă decât secretarul de stat, el va urma între timp recomandările Consiliului de pronunțare a libertății. 10. La 1 august 1996, Consiliul de pronunțare a interdicției a inițiat o revizuire a cazului reclamantului în temeiul procedurii anterioare. Comisia nu a recomandat eliberarea licenței, ci a sugerat o revizuire suplimentară în 12 luni. Secretarul de Stat a notificat reclamantului la 7 ianuarie 1997 decizia sa că reclamantul nu ar trebui eliberat și a confirmat că următoarea revizuire ar trebui să fie în 12 luni mai degrabă decât în cele normale de 2 ani. 11. La 28 mai 1998, Consiliul a recomandat transferul reclamantului la condiții deschise. HOTĂRÂREA 12. La 7 decembrie 1999, reclamantul a informat Curții că dorește să își retragă plângerile. El a confirmat această intenție prin scrisoarea din 20 februarie 2000. 13. Curtea constată că reclamantul nu mai intenționează să-și continue aplicarea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. Este convins că respectarea drepturilor omului nu necesită examinarea continuă a cererii (articolul amendă al Convenției). 14. Prin urmare, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. S-a făcut în listă și a notificat în scris la 4 aprilie 2000 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa Perioada minimă care trebuie servită în ceea ce privește cerințele de răzbunare și disuadere.

THIRD SECTION

CASE OF PAUL WALSH

v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 33744/96)

JUDGMENT

STRASBOURG

4 April 2000

This judgment is subject to editorial revision before its reproduction in final form in the official reports of selected judgments and decisions of the Court.

In the case of Paul Walsh v. the United Kingdom

,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

W.

Fuhrmann

,

Mrs

H.S.

Greve

,

Mr

K.

Traja

,

judges

,

and

Mrs S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 21 March 2000,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

33744/96) against the United Kingdom lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article

25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a British national, Mr Paul Walsh, on 26 September 1996.

2.

The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Iain Christie of the Foreign and Commonwealth Office.

3.

The applicant complained principally under Article 5 § 4 of the Convention about the delay in reviews of the lawfulness of his continued detention as a prisoner sentenced to detention at Her Majesty’s Pleasure. On 3 December 1997 the Commission decided to give notice of the application to the Government and invited them to submit their observations on its admissibility and merits. The Government submitted their observations on 7

April 1998, to which the applicant replied on 27 May 1998.

4.

On 26 January 1999 the Court declared the application partly admissible, partly inadmissible.

5.

On 7 November 1999 the applicant informed the Court that he wished to withdraw his application. By letter dated 20 February 2000, the applicant confirmed that he wished the case to be struck from the list.

THE FACTS

6.

On 3 February 1983 the applicant, who was aged 17 at the date of the offence, was convicted of murder and sentenced to be detained during Her Majesty’s pleasure (HMP). The trial judge recommended a tariff period

[1]

for the sentence of 12 years. The Lord Chief Justice recommended a tariff of 14 years. In the event, the Secretary of State imposed a tariff of 15 years.

7.

In 1985, the applicant was classified as a high security risk under security category “A” due to violent behaviour and escape attempts. Following a trial in March 1987, the applicant was convicted of grievous bodily harm and assault occasioning actual bodily harm in respect of another prisoner. He was sentenced to six years and three months’ imprisonment, to run concurrently with his life sentence.

8.

On 15 February 1994 the Secretary of State wrote to the applicant informing him of the original tariff that was fixed in 1983 and inviting him to make representations as to the review of the length of his tariff. The applicant's solicitors submitted representations on 18 October 1996. On 13

January 1997 the applicant was informed of the Secretary of State’s decision to reduce the tariff part of his sentence to 14 years, which meant that the tariff had in fact expired on 4 October 1996.

9.

Meanwhile, on 23 July 1996, following the decision of the Court in Singh and Hussain (see Singh v. the United Kingdom and Hussain v. the United Kingdom judgments of 21 February 1996,

Reports

1996-I, p. 252 and p. 280), the Secretary of State announced the introduction of interim measures for tariff-expired HMP detainees whereby the review before the Parole Board would be in the form of an oral hearing at which a prisoner would be entitled to legal representation. Pending the introduction of primary legislation to allow the Parole Board to make the final decision rather than the Secretary of State, he would in the meantime follow the recommendations of the Parole Board.

10.

On 1 August 1996 the Parole Board commenced a review of the applicant's case under the old procedure. The Parole Board did not recommend release on licence but suggested a further review in 12 months. The Secretary of State notified the applicant on 7 January 1997 of his decision that the applicant should not be released and confirmed that the next review should be in 12 months rather than the normal 2 years.

11.

A further Parole Board review took place on or about 20-21 May 1998. On 28 May 1998 the Parole Board recommended that the applicant be transferred to open conditions.

THE LAW

12.

On 7 December 1999 the applicant informed the Court that he wished to withdraw his complaints. He confirmed this intention by letter of 20 February 2000.

13.

The Court finds that the applicant no longer intends to pursue his application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. It is satisfied that respect for human rights does not require the continued examination of the application (Article

37

§

1

in

fine

of the Convention).

14.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT Unanimously

Decides

to strike the case out of the list.

Done in English, and notified in writing on 4 April 2000 pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Registrar

President

1.

The minimum period to be served in respect of the requirements of retribution and deterrence.