- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 21 mai 2002
- Stat pârât
- GBR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Downie împotriva Regatului Unit
Traducere în română Auto
CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE DE DOWNIE c. REGATUL UNIT (Declarația nr. 40161/98) HOTĂRÂREA (Reglementare a Franței) STRASBOURG 21 mai 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Downie c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Pellonpäää Președintele Sir Nicolas Bratza Pastor Ridruejo dna Palm Fischbach Casadevall Pavlovschi judecători și dl M. O'Boyle Secționar Deliberat în privat la 30 aprilie 2002, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nu.
40161/98) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depus la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național al Regatului Unit, Nicholas Downie („reclamantul”), la 7 octombrie 1997. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. A Whowersley, Biroul pentru Externe și Commonwealth, Londra. Reclamantul s-a plâns că legislația britanică privind securitatea socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată împreună cu art. 8 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. La 7 martie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care această plângere are legătură cu perioada de 8 iulie 1997 înainte.
Se afirmă că plângerea reclamantului aferent perioadei de 19 noiembrie 1993 până la 8 iulie 1997 a fost declarată inadmisibilă la aceeași dată. La 14 martie 2000, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 12 iunie 2001, Agentul Guvernului a informat Curtea că ambele părți au ajuns la un acord care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. Declarațiile care confirmă acordul au fost primite de la reclamant la 24 iulie 2001 și de la Guvern la 7 august 2001. FACTELE Reclamantul și soția sa au fost căsătoriți în 1978 și au avut trei fiice, născute în 1980, 1981 și 1986. Soția reclamantului a murit în 1993, vârstă de 42 de ani.
Reclamantul este administratorul proprietății soției sale. Soția reclamantului a fost angajată ca asistent privat timp de cel puțin trei ani și, în timp ce lucrează, a contribuit la venitul comun al căsătoriei. A plătit integral sau, eventual, redus, contribuții de securitate socială ca salariat până la moartea ei. Reclamantul, avocatul, continuă să lucreze cu timp integral și trebuie să îndeplinească cheltuielile pentru îngrijirea copiilor din venitul familial existent. La 6 iulie 1997, reclamantul a solicitat Agenției de Beneficii pentru plata prestațiilor de securitate socială. El a solicitat beneficii echivalente cu cele pe care o văduvă, al căror soț a murit în condiții similare cu cele ale soției sale, ar fi avut dreptul, și anume o plată a unei văduve și o plată a mamei văduvă, plătită în temeiul Legii de securitate socială și beneficii din 1992 („Legea din 1992”).
Prin scrisoarea din 26 septembrie 1997, Agenția Beneficiilor a informat reclamantul că: „În prezent nu există nici o legislație care să ofere un echivalent cu beneficiul văduvului pentru un văduv … Regatul Unit oferă în prezent numai pentru beneficiul văduvilor și în mod clar nu se poate califica pentru acest beneficiu, deoarece sunteți un om… ” 10. Un recurs împotriva unei astfel de decizii ar fi fost obligat să eșueze având în vedere faptul că nu sunt plătite prestații de securitate socială văduvilor în temeiul legii Regatului Unit în momentul material. În temeiul Legii 1999 privind reforma de bunăstare și pensii, beneficiile de răbdare au devenit disponibile atât pentru bărbați, cât și pentru femei, la 1 aprilie 2001. 11. Când a depus cererea, reclamantul a primit plăți săptămânale de prestație pentru copii la rata Părintelor Lone.
Revenuul său l-a împiedicat să se califice pentru beneficii testate de mijloace, cum ar fi sprijinul venitului sau creditul de familie. O văduvă într-o situație similară ar fi putut pretinde plata Veduvei și alocarea mamei văduvă, care erau plătite indiferent de venit și de economii. Dacă reclamantul ar fi avut dreptul să primească aceste prestații de securitate socială, el a calculat că ar fi fost în jur de 80 GBP pe săptămână mai bine. El ar fi primit, de asemenea, o plată de 1 000 GBP pentru văduvă. HOTĂRÂREA 12. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Regatului Unit oferă să plătească 19,124,32 GBP, plus 1,959,90 GBP în ceea ce privește costurile și cheltuielile juridice, domnului Nicolas J. Downie, cu scopul de a asigura o soluționare prietenoasă a cererii înregistrate în temeiul nr. 40161/98.
Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. Se remarcă că reclamantul a primit deja sumele menționate anterior în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În plus, Guvernul se angajează să nu solicite trimiterea la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 13. Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Regatului Unit a plătit o sumă totală de 21.084.22 GBP care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale pentru dl. Nicholas J. Downie cu scopul de a asigura o soluționare prietenoasă a cererii nr. 40161/98 în funcție de Curte.
Accept propunerea și renunță la orice alte cereri în ceea ce privește Regatul Unit în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație se face în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Mă angajam în continuare să nu solicit trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 14. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție) și legislația modificată (punctul 10 de mai sus). Este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții).
15. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZIE DE a elimina cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului înaintea Marei Camere. Efectuat în engleză și notificat în scris la 21 mai 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Michael O'Boyle Matti Pellonpäää Grefier Președintele
FOURTH SECTION
CASE OF DOWNIE v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 40161/98) JUDGMENT (Friendly Settlement) STRASBOURG 21 May 2002 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Downie v. the United Kingdom, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr M. Pellonpää , President , Sir Nicolas Bratza , Mr A. Pastor Ridruejo , Mrs E. Palm , Mr M. Fischbach , Mr J. Casadevall , Mr S. Pavlovschi , judges , and Mr M. O'Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 30 April 2002, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 40161/98) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a United Kingdom national, Nicholas Downie (“the applicant”), on 7 October 1997.
The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. A Whomersley, Foreign and Commonwealth Office, London.
The applicant complained that British Social Security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.
On 7 March 2000, after obtaining the parties' observations, the Court declared the application admissible in so far as this complaint related to the period from 8 July 1997 onwards. The complaint of the applicant relating to the period from 19 November 1993 until 8 July 1997 was declared inadmissible on the same date.
On 14 March 2000, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 12 June 2001 the Agent of the Government informed the Court that both parties had reached an agreement accepting a friendly settlement of the case. Declarations confirming the agreement were received from the applicant on 24 July 2001 and the Government on 7 August 2001. THE FACTS
The applicant and his wife were married in 1978 and had three daughters, born in 1980, 1981 and 1986. The applicant's wife died in 1993, aged 42 years. The applicant is the administrator of his wife's estate.
The applicant's wife was employed as a private caterer for at least three years and, while working, she contributed to the joint income of the marriage. She paid full, or possibly reduced, social security contributions as an employed earner until her death. The applicant, a solicitor, continues in full-time work and has to meet the expense of childcare from the existing family income.
On 6 July 1997, the applicant applied to the Benefits Agency for the payment of social security benefits. He applied for benefits equivalent to those which a widow, whose husband had died in similar circumstances to those of his wife, would have been entitled, namely a Widow's Payment and a Widowed Mother's Allowance, payable under the Social Security and Benefits Act 1992 (“the 1992 Act”).
By a letter dated 26 September 1997, the Benefits Agency informed the applicant that: “There is currently no legislation which provides an equivalent to Widows' Benefit for a widower … The UK currently provides only for Widows' Benefit and clearly you cannot qualify for this benefit as you are a man… ”
An appeal against such a decision would have been bound to fail given that no social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law at the material time. Under the Welfare Reform and Pensions Act 1999 bereavement benefits became available to both men and women as of 1 April 2001.
When he lodged his application, the applicant received weekly Child Benefit payments at the Lone Parent rate. His income precluded him from qualifying for means-tested benefits such as Income Support or Family Credit. A widow in a similar situation could have claimed Widow's Payment and Widowed Mother's Allowance, which were payable regardless of income and savings. If the applicant had been entitled to receive these social security benefits, he calculated that he would have been around GBP 80 per week better off. He would also have received a one-off Widow's Payment of GBP 1,000. THE LAW
The Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of the United Kingdom offer to pay GBP 19,124.32, plus GBP 1,959.90 in respect of legal costs and expenses, to Mr Nicolas J. Downie with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 40161/98. This sum covers any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs. It is noted that the applicant has already received the above mentioned amounts pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
The Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of the United Kingdom has paid a sum totalling GBP 21,084.22 covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Nicholas J. Downie with a view to securing a friendly settlement of application no. 40161/98 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of the United Kingdom relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached. I further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention) and the amended legislation (paragraph 10 above). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 21 May 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O'Boyle Matti Pellonpää Registrar President