CASE OF ATKINSON v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE DE ATKINSON c. REGATUL UNIT (Declarația nr. 65334/01) HOTĂRÂREA (Reglementare cuprinzătoare) STRASBOURG 8 aprilie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Atkinson c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care stă în calitate de Cameră compusă de: Pillonpää Președintele Sir Nicolas Bratza dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Judecătorii Borrego și dl O'Boyle Secționarul decretat în privat la 18 martie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data menționată ultima dată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 65334/01) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a depus Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național al Regatului Unit, dl Peter George Atkinson („reclamantul”), la 24 ianuarie 2001. Reclamantul a fost reprezentat de dna J. Starling, avocat practicant la Londra. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C.A. Whowersley, Biroul Externe și Commonwealth, Londra. Reclamantul s-a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. La 19 februarie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care plângerile legate de perioada de 23 iulie 2000 în urma acesteia. La 4 martie 2002, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 21 ianuarie 2003 și, la 28 ianuarie 2003, respectiv, Guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul s-a născut în 28 octombrie 1945 și locuiește în Maidenhead. Soția și soția sa s-au căsătorit în 1992 și au avut doi copii, ambele născuți în 1995. Soția reclamantului a murit la 9 iulie 1998. La 23 iulie 2000, reclamantul a solicitat Agenția de Beneficii pentru plata prestațiilor de securitate socială. El a solicitat beneficii echivalente cu cele pe care o văduvă, al căror soț a murit în condiții similare cu cele ale soției sale, ar fi avut dreptul, și anume o plată a unei văduve și o indemnizație a mamei văduve, și apoi pensia unei văduve, plătită în temeiul Legii de securitate socială și beneficii din 1992 („Legea din 1992”). El a fost informat la 25 iulie 2000 că Agenția de Beneficii nu a putut accepta cererea sa ca fiind o cerere valabil, deoarece reglementările care reglementează plata beneficiilor văduvelor sunt specifice femeilor. El a fost informat că nu are niciun drept de recurs deoarece nu a fost luată în considerare cererea sa. LEI La 21 ianuarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Regatului Unit oferă să plătească 10 488,12 GBP dlui Peter George Atkinson. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. La 28 ianuarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Notăm că Guvernul Regatului Unit este pregătit să plătească suma de 10.488.12 GBP pentru daune și costuri pecuniare și morale pentru dl. Peter George Atkinson, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Regatului Unit în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declarăm că acest lucru constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au ajuns. Ne angajăm în continuare să nu solicităm ca cazul să fie înaintat la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 10. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 11. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Hotărăște să scoată cazul din listă; ia act de faptul că părțile se angajează să nu solicite o recerere a cazului în fața Marei Camere. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 8 aprilie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Președintele grefierului Michael O'Boyle Matti Pellonpäää

FOURTH SECTION

CASE OF

ATKINSON v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 65334/01)

JUDGMENT

(Friendly Settlement)

STRASBOURG

8 April 2003

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Atkinson v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

M.

Pellonpää

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mr

J.

Borrego Borrego

,

judges

,

and Mr

M.

O'Boyle

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 18 March 2003,

Delivers the following judgment, which was adopted on that last

‑

mentioned date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

65334/01) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a United Kingdom national, Mr Peter George Atkinson (“the applicant”), on 24

January 2001.

2.

The applicant was represented by Ms

J. Starling, a lawyer practising in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C.A. Whomersley, Foreign and Commonwealth Office, London.

3.

The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

4.

On 19 February 2002, after obtaining the parties' observations, the Court declared the application admissible in so far as the complaints related to the period from 23 July 2000 onwards. The complaints of the applicant relating to the period from 9 July 1998 to 23 July 2000 were declared inadmissible on 7 June 2001.

5.

On 4 March 2002, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 21 January 2003 and on 28 January 2003 the Government and the applicant respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The applicant was born in 28 October 1945 and lives in Maidenhead.

7.

The applicant and his wife were married in 1992 and had two children, both born in 1995. The applicant's wife died on 9 July 1998.

On 23 July 2000 the applicant applied to the Benefits Agency for the payment of social security benefits. He applied for benefits equivalent to those which a widow, whose husband had died in similar circumstances to those of his wife, would have been entitled, namely a Widow's Payment and a Widowed Mother's Allowance, and thereafter a Widow's Pension, payable under the Social Security and Benefits Act 1992 (“the 1992 Act”). He was informed on 25 July 2000 that the Benefits Agency was unable to accept his application as a valid claim because the regulations governing the payment of widows' benefits were specific to women. He was told that he had no right of appeal since his claim had not been considered.

THE LAW

8.

On 21 January 2003 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of the United Kingdom offer to pay GBP 10,488.12 to Mr Peter George Atkinson. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

9.

On 28 January 2003 the Court received the following declaration signed by the applicant's representative:

“We note that the Government of the United Kingdom are prepared to pay the sum of GBP

10,488.12 covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr

Peter George Atkinson with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

We accept the proposal and waive any further claims against the United Kingdom in respect of the facts of this application. We declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.

We further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court's judgment.”

10.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

11.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 8 April 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Michael

O'Boyle

Matti

Pellonpää

Registrar

President