CASE OF BROWN v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA DE CAUZĂ A SECȚIUNEI DE BROWN v. REGATUL UNIT (Declarația nr. 5777/99) JUSTIȚIA (Reglementare a Franței) STRASBOURG 29 iulie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Brown v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de ședință compusă de Președintele Pellonpäää Sir Nicolas Bratza dna Strážniccá Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle, care au deliberat în privat la 8 iulie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu.

52770/99) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național al Regatului Unit, Christopher W. Brown („reclamantul”), la 28 octombrie 1999. Reclamantul a fost reprezentat de dl S. Grosz, avocat practicant la Londra. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8, 13 și 14 din Convenție cu privire la o anchetă privind orientarea sexuală și despre descărcarea sa de la Forța Aerienă Regală din cauza homosexualității sale în respectarea politicii Ministerului Apărării împotriva homosexualilor din forțele armate care existau în acel moment.

La 4 iunie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. În noiembrie 2002, grefierul a sugerat părților să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 5 iunie 2003, Curtea a primit notificarea de la reclamanții că s-a atins o așezare prietenoasă. FACTELE Reclamantul s-a născut în 1963 și trăiește pe Insula Man. El s-a alăturat Forței Aeriene Regale ("RAF") la 4 decembrie 1979. În februarie 1999, reclamantul, după ce a fost întrebat, a declarat ofițerului său superior că este homosexual. Apoi a fost externat la 30 iunie 1999, după mai mult de 19 ani de serviciu și a atins gradul de sergent, ca urmare a politicii Ministerului Apărării care au existat apoi împotriva a avea homosexuali în forțele armate.

A fost remarcat la momentul descărcării de gestiune că serviciul său la RAF a fost exemplar. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8, 13 și 14 din Convenție cu privire la ancheta și ancheta privind orientarea sexuală și despre descărcarea sa de la RAF din cauza homosexualității sale. El a afirmat că a suferit atât pierderea pecuniară, cât și a morală, ca urmare a descărcării sale și a încercat să își recupereze costurile și cheltuielile juridice. În urma unui schimb de corespondență între părți, la 1 mai 2003, Curtea a primit o copie a unei scrisori din partea Guvernului către avocatii reclamanților care se propune să soluționeze prezentul caz pentru 52.500 de lire sterline (“GBP”).

10. La 8 mai 2003, Curtea a primit o copie a unei scrisori de la avocatii reclamanților către Guvern care acceptă oferta de 52.500 GBP, cu condiția ca plata deplină să fie primită înainte de 30 mai 2003. 11. La 5 iunie 2003, avocatii reclamanților au scris Curții pentru a confirma că au primit plata de 52.500 GBP a guvernului și că, prin urmare, această chestiune a fost încheiată. 12. La 18 iunie 2003, avocatii reclamanților au confirmat Curții că suma de 52.500 GBP a fost în decontare integrală și finală a tuturor cererilor formulate de reclamant în această cerere, inclusiv a costurilor. 13. Curtea constată că a luat în considerare chestiunile ridicate de cererea actuală în hotărârea sa, printre altele, Smith și Grady c. Regatul Unit (nus.

33985/96 și 33986/96, 27 septembrie 1999, CEDO 1999-VI), în care s-au constatat încălcări ale articolelor 8 și 13 din convenție (cu nicio emisiune separată în temeiul articolului 14 coroborat cu art. 8 constatat). Curtea observă, de asemenea, că, în urma acestei hotărâri, fosta politică a Ministerului Apărării a fost abandonată și că au fost permise forțelor armate din Regatul Unit să slujească începând cu 12 ianuarie 2000. 14. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții).

15. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Hotărăște să scoată cazul din listă, în listă și notificat în scris la 29 iulie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

FOURTH SECTION

CASE OF BROWN v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 52770/99) JUDGMENT (Friendly Settlement) STRASBOURG 29 July 2003 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Brown v. the United Kingdom, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of Mr M. Pellonpää , President , Sir Nicolas Bratza , Mrs V. Strážnická , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mr J. Borrego Borrego, judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 8 July 2003, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides to strike the case out of the list. Done in English, and notified in writing on 29 July 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O’Boyle Matti Pellonpää Registrar President