CASE OF BROWN v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA DE CAUZĂ A SECȚIUNEI DE BROWN v. REGATUL UNIT (Declarația nr. 5777/99) JUSTIȚIA (Reglementare a Franței) STRASBOURG 29 iulie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Brown v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de ședință compusă de Președintele Pellonpäää Sir Nicolas Bratza dna Strážniccá Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle, care au deliberat în privat la 8 iulie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 52770/99) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național al Regatului Unit, Christopher W. Brown („reclamantul”), la 28 octombrie 1999. Reclamantul a fost reprezentat de dl S. Grosz, avocat practicant la Londra. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8, 13 și 14 din Convenție cu privire la o anchetă privind orientarea sexuală și despre descărcarea sa de la Forța Aerienă Regală din cauza homosexualității sale în respectarea politicii Ministerului Apărării împotriva homosexualilor din forțele armate care existau în acel moment. La 4 iunie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. În noiembrie 2002, grefierul a sugerat părților să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 5 iunie 2003, Curtea a primit notificarea de la reclamanții că s-a atins o așezare prietenoasă. FACTELE Reclamantul s-a născut în 1963 și trăiește pe Insula Man. El s-a alăturat Forței Aeriene Regale ("RAF") la 4 decembrie 1979. În februarie 1999, reclamantul, după ce a fost întrebat, a declarat ofițerului său superior că este homosexual. Apoi a fost externat la 30 iunie 1999, după mai mult de 19 ani de serviciu și a atins gradul de sergent, ca urmare a politicii Ministerului Apărării care au existat apoi împotriva a avea homosexuali în forțele armate. A fost remarcat la momentul descărcării de gestiune că serviciul său la RAF a fost exemplar. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8, 13 și 14 din Convenție cu privire la ancheta și ancheta privind orientarea sexuală și despre descărcarea sa de la RAF din cauza homosexualității sale. El a afirmat că a suferit atât pierderea pecuniară, cât și a morală, ca urmare a descărcării sale și a încercat să își recupereze costurile și cheltuielile juridice. În urma unui schimb de corespondență între părți, la 1 mai 2003, Curtea a primit o copie a unei scrisori din partea Guvernului către avocatii reclamanților care se propune să soluționeze prezentul caz pentru 52.500 de lire sterline (“GBP”). 10. La 8 mai 2003, Curtea a primit o copie a unei scrisori de la avocatii reclamanților către Guvern care acceptă oferta de 52.500 GBP, cu condiția ca plata deplină să fie primită înainte de 30 mai 2003. 11. La 5 iunie 2003, avocatii reclamanților au scris Curții pentru a confirma că au primit plata de 52.500 GBP a guvernului și că, prin urmare, această chestiune a fost încheiată. 12. La 18 iunie 2003, avocatii reclamanților au confirmat Curții că suma de 52.500 GBP a fost în decontare integrală și finală a tuturor cererilor formulate de reclamant în această cerere, inclusiv a costurilor. 13. Curtea constată că a luat în considerare chestiunile ridicate de cererea actuală în hotărârea sa, printre altele, Smith și Grady c. Regatul Unit (nus. 33985/96 și 33986/96, 27 septembrie 1999, CEDO 1999-VI), în care s-au constatat încălcări ale articolelor 8 și 13 din convenție (cu nicio emisiune separată în temeiul articolului 14 coroborat cu art. 8 constatat). Curtea observă, de asemenea, că, în urma acestei hotărâri, fosta politică a Ministerului Apărării a fost abandonată și că au fost permise forțelor armate din Regatul Unit să slujească începând cu 12 ianuarie 2000. 14. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 15. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Hotărăște să scoată cazul din listă, în listă și notificat în scris la 29 iulie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

FOURTH SECTION

CASE OF BROWN v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 52770/99)

JUDGMENT

(Friendly Settlement)

STRASBOURG

29 July 2003

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Brown v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of

Mr

M.

Pellonpää

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mr

J.

Borrego Borrego,

judges

,

and Mr

M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 8 July 2003,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

52770/99) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a United Kingdom national, Christopher W. Brown (“the applicant”), on 28

October

1999.

2.

The applicant was represented by Mr S. Grosz, a lawyer practising in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley.

3.

The applicant complained under Articles 8, 13 and 14 of the Convention about an investigation into his sexual orientation and about his discharge from the Royal Air Force by reason of his homosexuality in pursuance of the policy of the Ministry of Defence against homosexuals in the armed forces that existed at the time.

4.

On 4 June 2002, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the application admissible.

5.

In November 2002 the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article

38 § 1 (b) of the Convention. On 5 June 2003 the Court received notification from the applicant’s solicitors that a friendly settlement had been reached.

THE FACTS

6.

The applicant was born in 1963 and lives on the Isle of Man.

7.

He joined the Royal Air Force (“RAF”) on 4 December 1979. In February 1999 the applicant, upon being asked, told his superior officer that he was homosexual. He was thereafter discharged on 30 June 1999, after more than 19 years of service and having attained the rank of sergeant, as a result of the policy of the Ministry of Defence that then existed against having homosexuals in the armed forces. It was noted at the time of his discharge that his service to the RAF had been exemplary.

8.

The applicant complained under Articles 8, 13 and 14 of the Convention about the investigation and inquiries into his sexual orientation and about his discharge from the RAF by reason of his homosexuality. He claimed that he had suffered both pecuniary and non-pecuniary loss as a result of his discharge and sought to recover his legal costs and expenses.

THE LAW

9.

Following an exchange of correspondence between the parties, on 1

May

2003 the Court received a copy of a letter from the Government to the applicant’s solicitors offering to settle the present case for 52,500 pounds sterling (“GBP”).

10.

On 8 May 2003 the Court received a copy of a letter from the applicant’s solicitors to the Government accepting the offer of GBP 52,500 on the condition that full payment was received prior to 30 May 2003.

11.

On 5 June 2003 the applicant’s solicitors wrote to the Court to confirm that they had received the Government’s payment of GBP 52,500 and that the matter had therefore been concluded.

12.

On 18 June 2003 the applicant’s solicitors confirmed to the Court that the sum of GBP 52,500 was in full and final settlement of all the claims made by the applicant in this application, including costs.

13.

The Court notes that it considered the issues raised by the current application in its judgment in,

inter alia

,

Smith and Grady v. the United

Kingdom

(nos. 33985/96 and 33986/96, 27 September 1999, ECHR 1999-VI), in which violations of Articles 8 and 13 of the Convention were found (with no separate issue under Article 14 in conjunction with Article 8 found to arise). The Court further observes that following that judgment, the former policy of the Ministry of Defence was abandoned and homosexuals have been allowed to serve in the United Kingdom armed forces as from 12

January 2000.

14.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

15.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides

to strike the case out of the list.

Done in English, and notified in writing on 29 July 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Michael

O’Boyle

Matti

Pellonpää

Registrar

President