CASE OF RICE v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA CAUZĂ DE RICE c. REGATUL UNIT (Declarația nr. 65905/01) JUDGEMENTUL (Reglementare a Franței) STRASBOURG 1 octombrie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rice c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Pellonpäää Președinte Sir Nicolas Bratza Pastor Ridruejo Fischbach Maruste Pavlovschi Garlicki judecători și dl M. O'Boyle Secția de grefier Așând deliberat în privat la 10 septembrie 2002, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 65905/01) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a depus Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național al Regatului Unit, Alan John Rice („reclamantul”), la 4 decembrie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dl P. Robinson, al Biroului de Consiliere a Cetățenilor Bebington. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C.A. Whowersley, Biroul pentru Externi și Commonwealth, Londra. Reclamantul s-a plâns că legislația privind securitatea socială a Regatului Unit a discriminat el și soția sa din cauza sexului său, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. La 19 februarie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat admisibilă faptul că o parte din cererea privind discriminarea presupusă a fost suferită de reclamant în cursul perioadei de la cererea de beneficii a văduvelor în iunie 2000. Restul plângerilor reclamantei au fost declarate inadmisibile la aceeași dată. La 4 martie 2002, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 26 iunie 2002 și, la 8 iulie 2002, respectiv, reclamantul și guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Bebington. Soția și soția sa s-au căsătorit în 1980 și au avut un copil, născut în 1991. Soția reclamantului a murit la 13 februarie 2000. În iunie 2000, reclamantul a solicitat Agenția de Beneficii pentru plata prestațiilor de securitate socială. El a solicitat beneficii echivalente cu cele pe care o văduvă, al căror soț a murit în condiții similare cu cele ale soției sale, ar fi avut dreptul, și anume o plată a unei văduve și o indemnizație a mamei văduve, plătită în temeiul Legii privind securitatea socială și beneficiile din 1992 („Legea din 1992”). El a fost informat la 26 iunie 2000 că Agenția de Beneficii nu a putut accepta cererea sa ca fiind o cerere valabil, deoarece reglementările care reglementează plata beneficiilor văduvelor sunt specifice femeilor. El a fost informat că nu are niciun drept de recurs deoarece nu a fost luată în considerare cererea sa. LEI La 8 iulie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Regatului Unit se oferă să plătească 5 710.32 GBP către Alan John Rice. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În plus, Guvernul se angajează să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 10. La 26 iunie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: Remarcam că guvernul Regatului Unit este pregătit să plătească suma de GBP. 5.710.32 care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru Alan John Rice, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Acceptăm propunerea și renunțăm la orice alte afirmații împotriva Regatului Unit în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declarăm că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au ajuns. Ne angajăm în continuare să nu solicităm ca cazul să fie înaintat la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 11. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 12. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Hotărăște să scoată cazul din listă; ia act de faptul că părțile se angajează să nu solicite o recerere a cazului în fața Marei Camere. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 1 octombrie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Președintele grefierului Michael O'Boyle Matti Pellonpäää

FOURTH SECTION

CASE OF

RICE v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 65905/01)

JUDGMENT

(Friendly Settlement)

STRASBOURG

1 October 2002

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Rice v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

M.

Pellonpää

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

A.

Pastor Ridruejo

,

Mr

M.

Fischbach

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

judges

,

and Mr M.

O'Boyle

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 10 September 2002,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

65905/01) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a United Kingdom national,

Alan John Rice (“the applicant”), on 4 December 2000.

2.

The applicant was represented by Mr P. Robinson, of Bebington Citizens Advice Bureau. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C.A. Whomersley, Foreign and Commonwealth Office, London.

3.

The applicant complained that United Kingdom social security legislation discriminated against him and his late wife on grounds of his sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article

8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

4.

On 19 February 2002, after obtaining the parties' observations, the Court declared admissible that part of the application concerning discrimination alleged to have been suffered by the applicant during the period after his claim for widows' benefits in June 2000. The remainder of the applicant's complaints were declared inadmissible on the same date.

5.

On 4 March 2002, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 26 June 2002 and on 8 July 2002 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The applicant was born in 1957 and lives in Bebington.

7.

The applicant and his wife were married in 1980 and had one child, born in 1991. The applicant's wife died on 13 February 2000.

8.

In June 2000 the applicant applied to the Benefits Agency for the payment of social security benefits. He applied for benefits equivalent to those which a widow, whose husband had died in similar circumstances to those of his wife, would have been entitled, namely a Widow's Payment and a Widowed Mother's Allowance, payable under the Social Security and Benefits Act 1992 (“the 1992 Act”). He was informed on 26 June 2000 that the Benefits Agency was unable to accept his application as a valid claim because the regulations governing the payment of widows' benefits were specific to women. He was told that he had no right of appeal since his claim had not been considered.

THE LAW

9.

On 8 July 2002 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of the United Kingdom offer to pay GBP 5,710.32 to Alan John Rice. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

10.

On 26 June 2002 the Court received the following declaration signed by the applicant's representative:

“

We note that the Government of the United Kingdom are prepared to pay the sum of GBP

5,710.32 covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Alan John Rice with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

We accept the proposal and waive any further claims against the United Kingdom in respect of the facts of this application. We declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.

We further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court's judgment.”

11.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

12.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 1 October 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Michael

O'Boyle

Matti

Pellonpää

Registrar

President