- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 martie 2002
- Stat pârât
- GBR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Loffelman împotriva Regatului Unit
Traducere în română Auto
CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A LOFFELMAN c. REGATUL UNIT (depunerea nr. 44585/98) JUGUGUL (Decontare a francezului) STRASBOURG 26 martie 2002 În cazul Loffelman c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința ca Camera compusă din: Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza Pastor Ridruejo Makarczyk dna Strážnická Maruste Pavlovschi judecători și dl M. O’Boyle Secțiunea grefierului, deliberată în particular la 5 martie 2002, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu.
44585/98) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național al Regatului Unit, Joseph M. Loffelman („reclamantul”), la 10 noiembrie 1998. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dl S. Smith, un avocat practicant la Edinburgh. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C.A. Whowersley, Biroul pentru Externe și Commonwealth, Londra. Reclamantul s-a plâns că lipsa de dispoziții privind prestațiile pentru văduvi în temeiul legislației britanice de securitate socială a discriminat împotriva acestuia din motive de sex în încălcarea articolului 14 din convenție, luată atât cu art. 8 din convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. La 7 martie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă.
La 14 martie 2000, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 30 noiembrie 2001 și la 20 decembrie 2001 reprezentantul reclamantului și, respectiv, agentul Guvernului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Soția reclamantului și soția sa au fost căsătorite în 1987 și au avut doi copii, născuți în 1988 și 1990. Soția reclamantului a murit în 1998, vârstă de 37 de ani. Soția reclamantului a fost angajată din 1976, cel mai recent ca receptionist, contribuind astfel la venitul comun al căsătoriei. A plătit integral contribuții de securitate socială ca salariat până la moartea ei.
Reclamantul, șoferul camionului, continuă să lucreze la timp integral și trebuie să ajungă la cheltuielile pentru îngrijirea copiilor din venitul familial existent. La 8 mai 1998, reclamantul a solicitat Agenției de Beneficii pentru plata prestațiilor de securitate socială. El a solicitat beneficii echivalente cu cele pe care o văduvă, al căror soț a murit în condiții similare cu cele ale soției sale, ar fi avut dreptul, și anume o plată a unei văduve și o plată a mamei văduvă, plătită în temeiul Legii de securitate socială și beneficii din 1992 („Legea din 1992”). Prin scrisoarea din 22 mai 1998, Agenția Beneficiilor a informat reclamantul că: „Nu există în prezent nicio legislație care să ofere un echivalent cu beneficiul văduvilor pentru un văduv … Regatul Unit oferă în prezent numai pentru beneficiul văduvilor și, în mod clar, nu se poate califica pentru acest beneficiu, deoarece sunteți un om…
” 10. Un recurs împotriva unei astfel de decizii ar fi obligat să nu se întâmple având în vedere faptul că nu sunt plătite prestații de securitate socială văduverilor în temeiul legii Regatului Unit. 11. O văduvă într-o situație similară ar putea pretinde Plata Veduvei și Alocarea Mamei Văduvate, care sunt plătite indiferent de venituri și economii. El ar fi primit, de asemenea, o plată one-off Veduva de 1000 GBP. HOTĂRÂREA 12. La 20 decembrie 2001, Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație: „Declar că Guvernul Regatului Unit propune să plătească 19.744,53 GBP Joseph M. Loffelman în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 44585/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după ce a fost pronunțată hotărârea Curții.” 13. La 30 noiembrie 2001, Curtea a primit de la reprezentantul reclamantului următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Regatului Unit este pregătit să plătească suma de 19.744,53 GBP care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dl Loffelman, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 44585/98 pe care le așteaptă Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Regatului Unit în ceea ce privește faptele prezentei cereri.
Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după ce a fost pronunțată hotărârea Curții.” 14. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 15. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere.
Faptul în limba engleză și notificat în scris la 26 martie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Președintele grefierului Michael O’Boyle Matti Pellonpää
FOURTH SECTION
CASE OF LOFFELMAN v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 44585/98) JUDGMENT (Friendly Settlement) STRASBOURG 26 March 2002 In the case of Loffelman v. the United Kingdom, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr M. Pellonpää , President , Sir Nicolas Bratza , Mr A. Pastor Ridruejo , Mr J. Makarczyk , Mrs V. Strážnická , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 5 March 2002, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 44585/98) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a United Kingdom national, Joseph M. Loffelman (“the applicant”), on 10 November 1998.
The applicant was represented before the Court by Mr S. Smith, a lawyer practising in Edinburgh. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C.A. Whomersley, Foreign and Commonwealth Office, London.
The applicant complained that the lack of provision for widowers’ benefits under British social security legislation discriminated against him on grounds of sex in breach of Article 14 of the Convention, taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.
On 7 March 2000, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the application admissible.
On 14 March 2000, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 30 November 2001 and on 20 December 2001 the applicant’s representative and the Agent of the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant and his wife were married in 1987 and had two children, born in 1988 and 1990. The applicant’s wife died in 1998, aged 37 years. The applicant is the administrator of his wife’s estate.
The applicant’s wife was employed from 1976, most recently as a receptionist, and thus contributed to the joint income of the marriage. She paid full social security contributions as an employed earner until her death. The applicant, a lorry driver, continues in full-time work and has to meet the expense of childcare from the existing family income.
On 8 May 1998, the applicant applied to the Benefits Agency for the payment of social security benefits. He applied for benefits equivalent to those which a widow, whose husband had died in similar circumstances to those of his wife, would have been entitled, namely a Widow’s Payment and a Widowed Mother’s Allowance, payable under the Social Security and Benefits Act 1992 (“the 1992 Act”).
By a letter dated 22 May 1998, the Benefits Agency informed the applicant that: “There is currently no legislation which provides an equivalent to Widows’ Benefit for a widower … The UK currently provides only for Widows’ Benefit and clearly you cannot qualify for this benefit as you are a man… ”
An appeal against such a decision would be bound to fail given that no social security benefits are payable to widowers under United Kingdom law.
A widow in a similar situation could claim Widow’s Payment and Widowed Mother’s Allowance, which are payable regardless of income and savings. He would also have received a one-off Widow’s Payment of GBP 1,000. THE LAW
On 20 December 2001 the Court received from the Government the following declaration: “I declare that the Government of the United Kingdom offer to pay GBP 19,744.53 to Joseph M. Loffelman with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 44585/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the Court’s judgment has been delivered.”
On 30 November 2001 the Court received from the applicant’s representative the following declaration signed by the applicant’s representative: “I note that the Government of the United Kingdom are prepared to pay the sum of GBP 19,744.53 covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Loffelman with a view to securing a friendly settlement of application no. 44585/98 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims against the United Kingdom in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached. I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the Court’s judgment has been delivered.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 26 March 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O’Boyle Matti Pellonpää Registrar President