Loffelman împotriva Regatului Unit

Rezoluția ResDH(2002)145 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 martie 2002 în cazul Loffelman împotriva Regatului Unit (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Loffelman pronunțată la 26 martie 2002 și transmisă în aceeași dată Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 44585/98) împotriva Regatului Unit, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 10 noiembrie 1998 în conformitate cu art. 34 din Convenția de către dl Joseph M. Loffelman, un național britanic, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea că lipsa de dispoziție a prestațiilor pentru văduvi în temeiul legislației britanice de securitate socială a condus la discriminare împotriva reclamantului din motive de sex; întrucât, în hotărârea sa din 26 martie 2002, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant,

și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Regatului Unit va plăti reclamantului, în termen de trei luni, suma globală de 19 744, 53 de lire sterline, în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 24 aprilie 2002, în termenul convenit în conformitate cu termenul de decontare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în decontarea prietenoasă și, în ceea ce privește măsurile generale,

au fost introduse modificări legislative în Legea privind reformele sociale și pensiile din 1999, în special secțiunea 54 și 55, acordând egalității de tratament văduvelor și văduvelor în ceea ce privește prestațiile de securitate socială începând cu 9 aprilie 2001, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)145 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 26 March 2002 in the case of Loffelman against the United Kingdom (Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002 at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Loffelman case delivered on 26 March 2002 and transmitted on the same date to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 44585/98) against the United Kingdom, lodged with the European Court of Human Rights on 10 November 1998 under Article 34 of the Convention by Mr Joseph M. Loffelman, a British national, and that the Court declared admissible the complaint that the lack of provision for widowers’ benefits under British social security legislation resulted in discrimination against the applicant, on grounds of sex; Whereas in its judgment of 26 March 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of the United Kingdom would pay the applicant, within three months the global sum of 19 744, 53 pounds Sterling, within three months as from the notification of the judgment; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 24 April 2002, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the Government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement,

and as far as general measures are concerned, legislative changes have been introduced in the Welfare Reform and Pensions Act 1999, mainly Section 54 and 55, granting equal treatment to widows and widowers in respect of social security benefits as from 9 April 2001, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of the United Kingdom, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.