SKORDAS v. GREECE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
SKORDAS v. GREECE (CtEDO, 2000)
Reclamantul este un național grec, născut în 1928 și locuiește în Atena. El este reprezentat în fața Curții de către dl D. Papoutsidakis, un avocat practicant în Atena. Reclamantul este un preot grec ortodox aparținând jurisdicției ecclesiale a Bishopului din Nea Smirni. La 7 martie 1995, episcopul i-a scutit de sarcinile sale în calitate de președinte al consiliului ecclesiastic al parohiei sale. După acest incident, reclamantul a cerut episcopului său să-l permită să se transfere la Bishopric de Piraeus, al cărui cap a fost dispus să-l aibă. Cu toate acestea, episcopul de Nea Smirni a refuzat fără a da nici un motiv. Bishopul lui Nea Smirni a instituit, de asemenea, o procedură disciplinară împotriva reclamantului în fața tribunalului eclesiástic local, din cauza faptului că a încetat să publice un jurnal. La 11 octombrie 1995, Bishopul lui Nea Smirni a ordonat reclamantului să nu sărbătoriască masa în așteptarea rezultatului procedurii disciplinare. La 22 noiembrie 1995, reclamantul a contestat decizia episcopului în fața Consiliului de Stat. La 24 ianuarie 1996, reclamantul s-a retras în temeiul unei decizii ale autorităților de stat competente. Cu toate acestea, episcopul de Nea Smirni a continuat să refuze permisiunea de a se transfera la un alt episcop în care ar putea continua să acționeze ca preot pe o bază neremunerată. La 6 iunie 1996, Curtea Eclesiastică a Bishopricului din Nea Smirni a ordonat reclamantului, prin sancțiune disciplinară, să se abțină de la toate activitățile de preot în cursul a șase luni. La 31 iulie 1996, reclamantul a contestat refuzul episcopului să-i acorde permisiunea de a se transfera la Piraeus înaintea instanței civile multimembre (polimele protodikio) din Atena. La 31 octombrie 1996, Consiliul de Stat a anulat decizia din 11 octombrie 1995 a episcopului Nea Smirni din cauza faptului că a fost eliberat fără să fi fost auzit reclamantul. La 27 ianuarie 1997, procurorul public al instanței penale de primă instanță (isangelos plimmeliodikon) din Atena a refuzat să intenteze proceduri penale împotriva Bishopului Nea Smirni, așa cum reclamantul i-a cerut să facă, constatând, printre altele, că refuzul episcopului de a acorda permisiunea reclamantului de a transfera nu a fost supusă revizuirii. La 28 februarie 1997, procurorul public al Curții de Apel (isangelos efeton) din Atena a susținut decizia din 27 ianuarie 1997 a procurorului public al instanței penale de primă instanță. La 31 iulie 1997, Curtea civilă din Atena a decis că nu a putut revizui refuzul episcopului de a acorda reclamantului permisiunea de a transfera deoarece aceasta era o chestiune „spirituală”. La 20 octombrie 1998, Curtea Eclesiastică a Episcopiului din Nea Smirni a constatat, printre altele, că reclamantul nu a reușit în decizia sa anterioară din 6 iunie 1996 pentru că a sărbătorit masa cu permisiunea episcopilor locali în alte ocazii episcopice. Acesta a ordonat reclamantului, prin sancțiune disciplinară, să se abțină de la toate activitățile bisericii în timpul șase lunilor. Reclamantul a contestat această decizie în fața Consiliului de Stat. Dezbaterile din fața Consiliului de Stat sunt încă în așteptare. Între timp, Bishopul Nea Smirni a instituit un nou set de proceduri disciplinare împotriva reclamantului, din cauza faptului că a dat un interviu presei. La 5 iulie 1999, Curtea Eclesiastică a Bishopricului din Nea Smirni a trimis cazul Curții de Primă Instanță a Sfântului Sinod (Protovathmio Sinodiko Dikastirio). La 18 august 1999, Bishopul din Nea Smirni a ordonat reclamantului să nu celebreze masa în așteptarea rezultatului procedurii disciplinare.