Reclamantul este o națională greacă, născut în 1949 și locuiește în Varkiza în Attika. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl M. Angelopoulos, un avocat practicant la Atena. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 octombrie 1990, reclamantul a depus o procedură împotriva Clubului X în fața instanței civile de primă instanță unică (monomele protodikio) din Atena cu privire la demiterea nedreptă, printre altele, că compensația ei nu a fost calculată corect. Cazul a fost așezat la 14 ianuarie 1991. La 21 martie 1991, Curtea a constatat în favoarea reclamantului declarând nul și nul și ordonând inculpatului să-i plătească 630.000 de dracme, prin achiziții salariale și o parte din costurile și cheltuielile sale. Reclamantul a îndeplinit decizia de la X Club la 28 mai 1991. La 28 iunie 1991, X Club a apelat. La 26 noiembrie 1991, Curtea de Apel (Efetio) din Atena a susținut recursul și a considerat că nu există concediere neloială. Potrivit instanței, reclamantul a schimbat sarcinile înainte de concediere; ca urmare, X Club, atunci când a calculat compensația, nu a fost obligat să ia în considerare o alocație specială atașată taxelor sale anterioare. La 9 aprilie 1992, reclamantul a interzis apelul în casă. Ședința a fost stabilită pentru 30 martie 1993. La 22 februarie 1993, reclamantul a prezentat motive suplimentare de recurs. La 11 martie 1993, judecătorul raportor a prezentat raportul său. La 30 martie 1993, instanța a hotărât să suspende examinarea recursului la cererea părților. La 31 martie 1994, Curtea de Casație (Arios Pagos) a anulat hotărârea Curții de Apel, având în vedere faptul că aceasta a ignorat unele elemente probante. Cazul a fost trimis înapoi la Curtea de Apel pentru reexaminare. La 25 aprilie 1994, reclamantul a solicitat Curții de Apel să stabilească o ședință. Cazul trebuia să fie auzit la 7 iunie 1994, dar avocații au fost în grevă. La 20 iunie 1994, reclamantul a solicitat instanței să stabilească o nouă dată de audiere. La 15 noiembrie 1994, Curtea a suspendat examinarea cazului. La 10 ianuarie 1995, cazul reclamantului a fost auzit de Curtea de Apel, compusă din judecători diferiți de cei care au emis hotărârea din 26 noiembrie 1991. La 13 februarie 1995, Curtea de Apel a constatat în favoarea Clubului X având în vedere faptul că reclamantul a acceptat că a schimbat sarcinile înainte de concediere și că nu are dreptul la alocația specială. Deși reclamantul are dreptul la o altă alocație, Clubul X nu a acționat cu o credință proastă în faptul că nu a luat în considerare aceasta în calculul compensației sale. În consecință, deși reclamantul ar putea solicita o compensare suplimentară, concedierea sa nu a fost nulă și nu a fost anulată. La 26 aprilie 1995, reclamantul a interzis pentru a doua oară în casă. Curtea de casă a auzit recursul la 26 septembrie 1995 și, la 21 noiembrie 1995, a anulat din nou hotărârea Curții de Apel din cauza contradicției, a argumentului său vag și inadecvat. La 12 decembrie 1995, reclamantul a solicitat Curtea de Apel să stabilească o audiere. Curtea de Apel a auzit recursul la 13 februarie 1996 și la 21 mai 1996 a recunoscut din nou în favoarea Clubului X, deoarece reclamantul, înainte de concediere, a acceptat că nu ar trebui să primească niciuna dintre certificatele în cauză. La 12 septembrie 1996, reclamantul a apelat pentru a treia oară în casă. Curtea de Casație a auzit recursul la 18 februarie 1997 și l-a respins la 24 iunie 1997. Textul de judecată a fost finalizat la 2 iulie 1997. A fost semnat de președinte la 22 august 1997.
The applicant is a Greek national, born in 1949 and living in Varkiza in Attika. She is represented before the Court by Mr M. Angelopoulos, a lawyer practising in Athens. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 5 October 1990 the applicant filed a suit against the X Club before the single-member first instance civil court (monomeles protodikio) of Athens about unfair dismissal submitting, inter alia, that her compensation had not been calculated correctly. The case was heard on 14 January 1991. On 21 March 1991 the court found in favour of the applicant declaring her dismissal null and void and ordering the defendant to pay her 630,000 drachmas, by way of salary arrears, and part of her costs and expenses. The applicant served the decision on the X Club on 28 May 1991. On 28 June 1991 the X Club appealed. The appeal was heard on 29 October 1991. On 26 November 1991 the Court of Appeal (Efetio) of Athens upheld the appeal and considered that there was no unfair dismissal. According to the court, the applicant had changed duties before her dismissal; as a result, the X Club, when calculating her compensation, was not obliged to take into consideration a special allowance attaching to her previous duties. On 9 April 1992 the applicant appealed in cassation. A hearing was fixed for 30 March 1993. On 22 February 1993 the applicant submitted additional grounds of appeal. On 11 March 1993 the judge rapporteur submitted his report. On 30 March 1993 the court decided to adjourn the examination of the appeal at the parties’ request. The appeal was heard on 22 February 1994. On 31 March 1994 the Court of Cassation (Arios Pagos) quashed the judgment of the Court of Appeal considering that the latter had ignored some evidentiary material. The case was sent back to the Court of Appeal for re-examination. On 25 April 1994 the applicant asked the Court of Appeal to fix a hearing. The case was due to be heard on 7 June 1994 but the lawyers were on strike. On 20 June 1994 the applicant asked the court to fix a new hearing date. On 15 November 1994 the court adjourned the examination of the case. On 10 January 1995 the applicant’s case was heard by the Court of Appeal, composed of different judges from those that had issued the judgment of 26 November 1991. On 13 February 1995 the Court of Appeal found in favour of the X Club considering that the applicant had accepted that she had changed duties before her dismissal and that she was not entitled to the special allowance. Although the applicant was entitled to another allowance, the X Club had not acted in bad faith in failing to take the latter into consideration when calculating her compensation. As a result, although the applicant could claim additional compensation, her dismissal was not null and void. On 26 April 1995 the applicant appealed in cassation for the second time. The Court of Cassation heard the appeal on 26 September 1995 and on 21 November 1995 it quashed again the judgment of the Court of Appeal on the ground that its reasoning was contradictory, vague and inadequate. The case was sent back to the Court of Appeal for re-examination. On 12 December 1995 the applicant asked the Court of Appeal to fix a hearing. The Court of Appeal heard the appeal on 13 February 1996 and on 21 May 1996 it found again in favour of the X Club because the applicant, prior to her dismissal, had accepted that she should not be receiving any of the allowances in question. On 12 September 1996 the applicant appealed in cassation for a third time. The Court of Cassation heard the appeal on 18 February 1997 and dismissed it on 24 June 1997. The text of the jugement was finalised on 2 July 1997. It was signed by the President on 22 August 1997. The X Club served the judgment on the applicant on 12 September 1997.