CtEDO 04.05.2006 Auto

AFFAIRE FILIPPOS MAVROPOULOS - PAN. ZISIS O.E. c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
04.05.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE FILIPPOS MAVROPOULOS - PAN. ZISIS O.E. c. GRECE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

ZISS O.E. c. GRECIA Cerere nr 27906/04) HOTĂRÂREA STRASFOURG 4 mai 2006 DEFINIF 04/08/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Filippos Mavropoulos - Pan. Zisis O.e. c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Kovler Steiner dnii Hajiyev Spielmann, S.E. Jebens, judecători și S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 aprilie 2006, Renunță la hotărârea pe care a adoptat-o aceasta, adoptată la această dată de procedură la originea cauzei (n 27906/04) condusă împotriva Republicii Elene de o societate de drept grecesc, Filippos Mavropoulos - Pan. Zisis O.E. și doi resortisanți ai acestui stat, domnii Filippos Mavropoulos și Panayotis Zisis ( Reclamanții sunt reprezentai de domnul D. Anagnostopoulos, avocat în barou da'éta. Guvernul grec ( La 6 octombrie 2005, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la bunul întemeiat al cererii și a fost invitată să-și prezinte propriile răspunsuri și cererile de satisfacție echitabilă înainte de 23 noiembrie 2005. Fără ca o cerere de prelungire a termenului acordat să fi ajuns la Curte, observațiile reclamantului au fost prezentate la 9 februarie 2006. La 16 februarie 2006, în temeiul articolului 38 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, președintele camerei a decis să nu depună la dosar observațiile prezentate cu întârziere de reclamantă. Prima reclamantă este o societate în nume colectiv cu sediul la Atena. Ceilalți doi reclamanți sunt singurii asociați ai societății, în prezent în lichidare judiciară, și reprezentanții săi legali. Ei locuiesc în Atena. La 21 aprilie 1989, prima reclamantă sesizează instanța de mare instanță în cazul unei acțiuni împotriva unei alte societăți, declarând o sumă care rezultă dintr-un contract de muncă. La data de 21 septembrie 1989, data la care societatea reclamantă a formulat o acțiune contrară. La 8 martie 1990, instanța a respins acțiunea introdusă de prima reclamantă și a dispus dovezi pentru revendicările acesteia (Decizia nr. 20606/1990). La 26 martie 1990, la data de 26 martie 1990, Tribunalul a formulat din nou o acțiune contrară. La 22 iunie 1990, printr-o decizie înainte de a pronunța dreptul, instanța a dispus probe (decizia nr. 2408/1990). După mai multe amânări, pe care guvernul le atribuie comportamentului părților, procedura de probă a fost finalizată la 7 iulie 2000. La 25 decembrie 2000, prima reclamantă a solicitat stabilirea unei noi date în culpă. Aceaceasta a fost stabilită la 28 februarie 2002. La 28 iunie 2002, tribunalul de mare instanță din statul de origine a făcut parțial dreptul la cererea primei reclamante și a respins acțiunea adversarului său (Decizia nr. 462/2002). La 9 iulie 2002, instanța de mare instanță din statul membru respectiv a invitat prima reclamantă să facă apel la această decizie. 10. La 31 octombrie 2003, instanța de apel din Atena a confirmat decizia atacată (hotărârea nr. 7774/2003). Această hotărâre a fost pusă la dispoziție în februarie 2004 și arhivată la 12 martie 2004. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 11. Dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă se citesc astfel art. 106 Instanța acționează numai la cererea unei părți și decide pe baza declarațiilor formulate de părți (...) art. 108 Actele de procedură au loc la inițiativa și diligența părților (...) Articolele menționate anterior consacră principiile dispoziției de la lituaniană ( În conformitate cu principiul dispoziției din lan, protecția judiciară în litigiile civile este acordată numai dacă este solicitată de către părți, în măsura în care este și dacă continuă să fie legală. În plus, în conformitate cu principiul inițiativei părților, progresul unei proceduri civile depinde în totalitate de diligența părților (P. Yessiou-Faltsi), art. 260 În cazul în care părțile nu sunt prezente în instanță (...), aceasta se amână (...) în ceea ce privește VIOLAȚIA ALLEGUE DE LA ARTICOLUL 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA 12. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 13. Comitetul consideră că comportamentul părților a contribuit în mare măsură la prelungirea duratei acestei proceduri. Referindu-se în special la Codul de procedură civilă care lasă la inițiativa procedurii părților, guvernul consideră că cronologia atestă absența diligenței părților care au solicitat de mai multe ori amânarea procedurii și care au întârziat în mod excesiv cererea de stabilire a datelor de încuiere. Guvernul face referire, de asemenea, la greva avocaților din barou care a avut loc în perioada 20 mai 1992-30 iunie 1994, eveniment care nu se află sub controlul instanțelor. Guvernul concluzionează că nu se poate imputa nicio întârziere autorităților judiciare care au tratat această problemă cu diligență. Cu privire la admisibilitate 14. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv d Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 21 aprilie 1989, atunci când prima recurentă sesizează Tribunalul de Mare Instană din Etta și se încheie la 31 octombrie 2003, cu hotărârea nr. 7774/2003 a Tribunalului de Primă Instană din Etta, adică o durată de paisprezece ani, șase luni și treisprezece zile pentru două instane. 16. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender citată anterior 18. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. În special, Curtea recunoaște că părțile sunt responsabile pentru anumite întârzieri în desfășurarea actului. Cu toate acestea, Curtea consideră că aceste întârzieri nu sunt suficiente pentru a determina autoritățile judiciare să își asume responsabilitatea pentru durata generală a procedurii. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă 20. Cu toate că atenția acestora a fost atrasă asupra articolului 60 din Regulamentul Curții, instanțele nu au prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit în acest scop. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să li se acorde o sumă în acest sens (a se vedea, printre multe altele, Palaska c. Grecia, n 8694/02, § 23, 19 mai 2004 Nastos c. Grecia, n 6711/02, § 22, 15 iulie 2004). Prin aceste motive, CURȚIA, ÎN LÂNAANIMITATE, declară cererea admisibilă A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 4 mai 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-06-22
0,96
AFFAIRE MAVROMATIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MAVROMATIS c. GRÈCE (Requête n o 6225/04) ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2006 DÉFINITIF 22/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2006-06-01
0,96
AFFAIRE TSIOTRAS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TSIOTRAS c. GRÈCE ( Requête n o 13464/04) ARRÊT STRASBOURG 1 er juin 2006 DÉFINITIF 01/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2005-06-30
0,96
AFFAIRE ZAFIROPOULOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ZAFIROPOULOS c. GRÈCE ( Requête n o 41621/02) ARRÊT STRASBOURG 30 juin 2005 DÉFINITIF 30/09/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2006-04-27
0,96
AFFAIRE BASOUKOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BASOUKOS c. GRÈCE ( Requête n o 7544/04) ARRÊT STRASBOURG 27 avril 2006 DÉFINITIF 27/07/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2004-03-11
0,96
AFFAIRE MANIOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MANIOS c. GRÈCE (Requête n o 70626/01) ARRÊT STRASBOURG 11 mars 2004 DÉFINITIF 11/06/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
Sursă