Constantinescu împotriva României

La 8 iunie 1992, Adunarea Generală a Sindicatului Învățătorilor Primari și Secundari din al doilea district din București („uniunea”) a ales un nou lider. Reclamantul a fost ales Secretar General. La 29 iunie 1992, uniunea a depus o plângere împotriva A.P. și R.V., fosti manageri, și M.M., fostul secretar al sindicatului, care au fost toate profesori, afirmă furt, apropiere greșită și conversie frauduloasă. Sindicatul se plâns că persoanele în cauză au refuzat să returneze proprietatea și documentele contabile ale sindicatului atunci când noua conducere și le-a folosit pentru a forma o nouă organizație de sindicat. 10. Într-o scrisoare din 2 octombrie 1992, reclamantul a solicitat, în numele sindicatului, informații de la procurorul public din București cu privire la progresul anchetei, dar nu a primit niciun răspuns.

Într-o altă scrisoare din 9 decembrie 1992, el a reînnoit ancheta cu privire la același procuror public și s-a plâns și despre încetinirea anchetei penale. La 8 februarie 1993, procurorul public nu a primit niciun răspuns la scrisoarea sa. 11. La 8 februarie 1993, procurorul a dat o decizie de discontinuare a procedurii în ceea ce privește plângerea sindicalului depusă împotriva A.P., R.V. și M.M. Această decizie a fost trimisă numai la 18 ianuarie 1994 celor trei persoane. 12. În 1993, reclamantul, în calitate de reprezentant al sindicatului, a luat o convocare împotriva R.V. în Tribunalul de Primă Instanță al doilea district din București, cerând o ordonanță, în temeiul articolelor 998 și 999 din Codul Civil care reglementează răspunderea civilă, de a reveni la uniunea 170.000 lei români (ROL) în taxe de abonare sindicală.

13. Într-o dată necunoscută, reclamantul a avut o conversație cu un jurnalist în timpul căruia el și-a exprimat nemulțumirea față de ritmul lent al anchetei penale. La 23 martie 1993, următorul articol a fost publicat în ziarul Tineretul Liber (“Tineretul liber”): „Uniunea de învățători de școală primară și secundară a celui de-al doilea district din București... este cea mai militantă uniune pentru că se luptă împotriva tuturor pentru a asigura respectarea drepturilor legii și profesorilor. Acestea sunt afirmațiile de Mihail Constantinescu, un profesor de la școala M.S., care ne spune: "Am depus o plângere împotriva Inspectoratul de școli din București pentru nerespectarea acordului de negociere colectivă; ședința a fost înscrisă în 29 aprilie.

Vom depune o plângere împotriva poliției și a procurorului public, care se ocupă de activități anti-union prin încetinirea anchetei penale în ceea ce privește anumite delapidatori [persoane considerate vinovate de conversie frauduloasă] – R.V., A.P., M.M., profesori din districtul al doilea; avem la dispoziția noastră împotriva lor dovezi scrise și mărturisirea de către doi dintre ei pentru a fi în posesia unei sume de bani aparținând sindicatului, pe care nu le-au revenit. Pe 22 aprilie 1993 A.P., R.V. și M.M. au instituit o procedură penală de libere împotriva reclamantului din Tribunalul de Primă Instanță (judecatoria) din districtul al treilea București. 15. Procesul a avut loc la 25 februarie 1994. Curtea judecătorului unic și-a pronunțat hotărârea la 18 martie 1994. 16. După ședința probelor de la șase martori pentru reclamant și a trei pentru apărare, de la reclamant și de la cei trei profesori, judecătorul a achitat reclamantul.

El a remarcat că, la data în care a apărut articolul în cauză, cei trei profesori au făcut obiectul unei anchete penale în legătură cu o acuzație de conversie fraudulentă și că nu au fost informați cu privire la decizia de suspendare a procedurii până la data apariției articolului, adică, la 18 ianuarie 1994. În plus, judecătorul a remarcat că nu s-a contestat faptul că profesorii nu au returnat anumite sume de bani aparținând sindicatului. În consecință, el a considerat că reclamantul nu a avut nici o intenție de a libella profesorii, ci doar de a informa publicul că uniunea sa va depune o plângere împotriva poliției și biroului procurorului public, acuzat de încetinirea anchetei penale referitoare la cei trei profesori.

17. A.P., R.V. și M.M. Tribunalul a anulat decizia din 18 martie 1994 și a hotărât să recurgă la Curtea de Conturi din București. 18. Procesul a avut loc la 26 septembrie 1994. Curtea nu poate stabili din documentele în posesia sa dacă avocatul reclamantului a fost în măsură să facă întâmpinări orale. Cu toate acestea, avocatul său a susținut în declarațiile scrise de apărare că clientul său s-a exprimat în numele sindicatului; că scopul urmărit este de a reconstitui activele sindicale; și că noua organizație sindicală formată de cei trei profesori a fost declarată ilegală de către instanțe. El s-a referit la dovezile furnizate de martorii de la Tribunal de Primă Instanță depunând mărturie de neglijență din partea celor trei profesori în administrarea proprietății sindicale și refuzului lor de a returna anumite sume de bani și documente.

El a adăugat că articolul a deformat declarațiile reclamantului către jurnaliști, dar că reclamantul nu a vrut să dea în judecată presă. 19. Deși reclamantul a fost prezent la judecată, Curtea nu a auzit semne de la el, nici o dovadă nu a fost adusă. Înregistrarea audierii nu a menționat depunerea procurorului public care se presupune că solicită achitarea reclamantului, dar pur și simplu a indicat că avocații părților au fost în măsură să se adreseze instanței. 20. Decizia a fost rezervată până la 3 octombrie 1994, iar apoi până la 10 octombrie 1994, data în care a fost pronunțată în absența reclamantului și a avocatului său. Curtea a susținut că reclamantul a avut intenția de a prejudicia onoare și reputația celor trei profesori, în contravenție cu art. 206 din Codul Penal, deoarece remarcile sale au fost publicate în ziar după decizia din 8 februarie 1993 de a discontinua procedura.

Curtea a remarcat, de asemenea, că, după această dată, reclamantul s-a dus la școlile la care A.P., R.V. și M.M. 21. Reclamantul a fost condamnat pentru libele penale, amendat ROL 50.000 și a ordonat să plătească ROL 500.000 fiecăruia dintre cele trei profesori pentru prejudiciu moral. 22. Reclamantul a apelat la 19 octombrie 1994. La 18 noiembrie 1994, Curtea de Apel din București a declarat recursul său inadmisibil din cauza faptului că nu se impune niciun recurs împotriva deciziei în cauză și că a fost finală. 23. La o dată necunoscută, reclamantul a plătit celor trei profesori sumele pe care le-a fost ordonat să le plătească. La 28 martie 1995, a plătit amenda ROL 50.000.

24. La o dată necunoscută, reclamantul a solicitat procurorului general de la Curtea Supremă de Justiție să depună o cerere de depunere a hotărârii din 10 octombrie 1994. 25. La 26 mai 1995, reclamantul a fost informat că procuratorul general a refuzat să depună o cerere de depunere a hotărârii. 26. Într-o hotărâre din 28 ianuarie 1997, Tribunalul județului București, după examinarea cazului ex officio și în camera, a pronunțat o hotărâre care corectează erorile clericale în înregistrarea ședinței din 26 septembrie 1994 și a hotărârii din 10 octombrie 1994. 27. Curtea a modificat înregistrarea audierii din 26 septembrie 1994 pentru a înregistra prezența procurorului public, L.S., care a solicitat în declarațiile sale scrise că apelurile profesorilor să fie susținute și că reclamantul este condamnat la o amendă pentru lipsa penală și a ordonat să plătească compensații pentru prejudiciu moral.

În plus, potrivit instanței, reclamantul s-a adresat în ultimul timp la 26 septembrie 1994. 28. De asemenea, instanța a hotărât rectificarea hotărârii din 10 octombrie 1994 pentru a înregistra data de suspendare a livrarii de la 3 la 10 octombrie 1994 și prezența la livrarea procurorului public, L.S. 29. În hotărârea din 12 martie 1997, Curtea de Primă Instanță a susținut acțiunile pentru daunele aduse de sindicatul împotriva R.V. în 1993 și a ordonat R.V. să returneze ROL 170.000 plus interes. Curtea a remarcat că R.V. a fost Treasurerul sindicatului din 1990-1992 și că, în această capacitate, ea a primit ROL 170.000 în abonamente de la membrii sindicatului în acea perioadă. Curtea a remarcat, de asemenea, că, după ce i-a părăsit postul, R.V.

a refuzat să se întoarcă în sindicat documentele referitoare la depunerea sumei respective la bancă, astfel încât sindicatul nu a putut să-l recupereze. 31. La 6 ianuarie 1998, Guvernul a furnizat Comisiei, la cererea sa, o copie a registrului audierii Curții Județeanului București pentru 3 și 10 octombrie 1994. Registrul menționează numai suspendarea livrarii de la 3 la 10 octombrie 1994 și constatarea vinovăției în ceea ce privește reclamantul. 32. Într-o scrisoare din 14 decembrie 1998, Guvernul a informat Comisia că nu i-a putut furniza o copie a notelor luate de registrur (caietul grefierului) în timpul audierii din 26 septembrie 1994, deoarece, în conformitate cu circularul nr. 991/C/1993 a Ministerului Justiției (Ordinul ministrului), registrele care conțin notele de registrur sunt sigilate și arhivate timp de trei ani.

33. La 11 decembrie 1998, procurorul general de la Curtea Supremă de Justiție a depus o cerere de a dispune de hotărârea din 10 octombrie 1994. El a solicitat achitarea reclamantului din cauza faptului că elementele constitutive ale infracțiunii de libelă nu au fost formulate. 34. În audierea din 21 martie 2000, Guvernul a prezentat Curtei o hotărâre din 4 februarie 2000 a Curții Supreme de Justiție, care acordă cererea depusă de procurorul general de a dispune de decizia din 10 octombrie 1994 de îndepărtare și de a achita reclamantul din cauza faptului că nu s-a stabilit un element constitutiv al infracțiunii de libel.

35. De asemenea, Guvernul a depus Curtea o copie a unei scrisori din 6 martie 2000 în care Tribunalul de Primă Instanță a solicitat biroul fiscal al districtului al treilea București să ramburseze reclamantului amenzii ROL 50.000 plătite de el în urma condamnării sale din 10 octombrie 1994. 36. Dispozițiile relevante ale Codului penal sunt următoarele. „Celui care face orice declarație sau acuzație în public cu privire la o persoană anume care, dacă este adevărat, ar face ca persoana respectivă să fie responsabilă de o penală, administrativă sau disciplinară sau să le expună la opprobrium public, este responsabilă de închisoare timp de trei luni și de un an sau de o amendă.” „Evidența adevărului unei astfel de declarații sau a unei astfel de acuzații este admisibilă atunci când declarația sau afirmația a fost formulată pentru a proteja un interes legitim.

În cazul în care adevarul declarației sau a alegației este dovedit, nu se va fi comis nicio infracțiune de insultă sau difamare.” 37. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală se citesc: „O instanță care audie un recurs depus direct împotriva unei hotărâri de care nu se află niciun apel [În ceea ce privește anumite infracțiuni există un singur nivel de jurisdicție de apel (recurs), mai degrabă decât două nivele (recursuri urmate de recursuri), înainte de a fi pronunțată o hotărâre finală] examinează fiecare aspect al cazului, indiferent de motivele de recurs și de cererile părților ...” „Un recurs se află în următoarele circumstanțe: ... (10) în cazul în care hotărârea nu se referă fie la una dintre acuzațiile formulate împotriva acuzatului în ordinea de comision, fie cu anumite dovezi luate, sau cu anumite cereri care sunt de importanță esențială pentru o parte, în sensul că acestea pot proteja drepturile părții respective sau au un efect asupra rezultatului procesului; ...” „În a judeca un recurs, instanța poate fie ...: 2. susțineți recursul, ascundeți hotărârea instanței de judecată și...

(d) depune o nouă judecată a cauzei ...” „În cazul în care instanța care a rendu hotărârea privind un recurs deține o nouă judecată a cauzei în conformitate cu art. 385-15 alineatul (2) litera (d), aceasta se pronunță, de asemenea, cu privire la chestiunile referitoare la luarea probelor și la stabilirea unei date pentru procesul ...” „După anularea primei hotărâri, al doilea judecată se desfășoară în conformitate cu dispozițiile capitole I (Trial – Dispoziții generale) și II (Trial în prima instanță) din titlul II, care se aplică mutatis mutandis.”

8. On 8 June 1992 the General Assembly of the Primary and Secondary School Teachers' Union of the second district of Bucharest (“the union”) elected a new leadership. The applicant was elected General Secretary. 9. On 29 June 1992 the union lodged a complaint against A.P. and R.V., former managers, and M.M., former Secretary of the union, who were all teachers, alleging theft, misappropriation and fraudulent conversion. The union complained that the individuals in question had refused to return the union's property and accounting documents when the new leadership took up its duties and had used them to form a new trade-union organisation. 10. In a letter of 2 October 1992 the applicant requested, on behalf of the union, information from the Bucharest public prosecutor's office about the progress of the investigation, but received no reply.

In a further letter, of 9 December 1992, he renewed his enquiry of the same public prosecutor's office and also complained about the slowness of the criminal investigation. He received no reply to his letter. 11. On 8 February 1993 the public prosecutor gave a decision discontinuing the proceedings in respect of the union's complaint lodged against A.P., R.V. and M.M. That decision was sent on 18 January 1994 only to those three individuals. 12. In 1993 the applicant, in his capacity as representative of the union, took out a summons against R.V. in the Court of First Instance of the second district of Bucharest, seeking an order, under Articles 998 and 999 of the Civil Code governing civil liability, to return to the union 170,000 Romanian lei (ROL) in union subscription fees.

13. On an unknown date the applicant had a conversation with a journalist during which he expressed his dissatisfaction with the slow pace of the criminal investigation. On 23 March 1993 the following article was published in the Tineretul Liber (“Free Youth”) newspaper: “The Primary and Secondary School Teachers' Union of the second district of Bucharest ... is the most militant union because it battles against everyone to ensure respect for the law and teachers' rights. Those are the assertions of Mihail Constantinescu, a teacher at M.S. school, who tells us: 'I have lodged a complaint against the Bucharest Schools' Inspectorate [Inspectoratul] for failure to comply with the collective bargaining agreement; the hearing has been listed for 29 April.

We will be lodging a complaint against the police and the public prosecutor's office, who are engaging in anti-union activities by slowing down the criminal investigation in respect of certain delapidatori [persons found guilty of fraudulent conversion] – R.V., A.P., M.M., teachers in the second district; we have at our disposal against them written evidence and confessions by two of them to being in possession of a sum of money belonging to the union, which they have not returned. The anti-union activities are premeditated ...' ” 14. On 22 April 1993 A.P., R.V. and M.M. instituted criminal libel proceedings against the applicant in the Court of First Instance (judecatoria) of the third district of Bucharest.

15. The trial took place on 25 February 1994. The single-judge court delivered its judgment on 18 March 1994. 16. After hearing evidence from six witnesses for the plaintiff and three for the defence, from the applicant and from the three teachers, the judge acquitted the applicant. He noted that on the date on which the article in question had appeared, the three teachers had been the subject of a criminal investigation in connection with a charge of fraudulent conversion and that they had not been informed of the decision discontinuing the proceedings until after the article had appeared, that is, on 18 January 1994. Furthermore, the judge noted, it was not disputed that the teachers had not returned certain sums of money belonging to the union.

Accordingly, he considered that the applicant had not had any intention of libelling the teachers, but merely of informing the public that his union was going to lodge a complaint against the police and the public prosecutor's office, accused of slowing down the criminal investigation concerning the three teachers. 17. A.P., R.V. and M.M. appealed to the Bucharest County Court, which upheld their appeal. The court quashed the decision of 18 March 1994 and decided to re-try the case on the merits. 18. The trial took place on 26 September 1994. The Court cannot establish from the documents in its possession whether the applicant's lawyer was able to make oral submissions.

However, his lawyer submitted in the written pleadings in defence that his client had expressed himself on behalf of the union; that the aim pursued was that of reconstituting the union's assets; and that the new trade-union organisation formed by the three teachers had been declared illegal by the courts. He referred to the evidence given by the witnesses before the Court of First Instance testifying to negligence on the part of the three teachers in the administration of the union's property and to their refusal to return certain sums of money and documents. He added that the article had distorted the applicant's statements to the journalists, but that the applicant did not want to sue the press.

19. Although the applicant was present at the trial, the court did not hear submissions from him. No evidence was adduced. The record of the hearing did not mention the public prosecutor's submission allegedly requesting the applicant's acquittal, but merely indicated that the parties' lawyers had been able to address the court. 20. The decision was reserved until 3 October 1994, and then until 10 October 1994, on which date it was delivered in the absence of the applicant and his lawyer. The court held that the applicant had intended to injure the honour and reputation of the three teachers, contrary to Article 206 of the Criminal Code, since his remarks had been published in the newspaper after the decision of 8 February 1993 discontinuing the proceedings.

The court also noted that, after that date, the applicant had gone to the schools at which A.P., R.V. and M.M. taught and accused them of running off with the union's money. 21. The applicant was convicted of criminal libel, fined ROL 50,000 and ordered to pay ROL 500,000 to each of the three teachers for non-pecuniary damage. 22. The applicant appealed on 19 October 1994. On 18 November 1994 the Bucharest Court of Appeal declared his appeal inadmissible on the ground that no appeal lay against the decision in question and that it was final. 23. On an unknown date the applicant paid the three teachers the sums which he had been ordered to pay them. On 28 March 1995 he paid the ROL 50,000 fine.

24. On an unknown date the applicant requested the Procurator-General at the Supreme Court of Justice to lodge an application to have the judgment of 10 October 1994 set aside. 25. On 26 May 1995 the applicant was informed that the Procurator-General had refused to lodge an application to have the judgment set aside. 26. In a judgment of 28 January 1997, the Bucharest County Court, after examining the case ex officio and in camera, delivered a judgment rectifying the clerical errors in the record of the hearing of 26 September 1994 and the judgment of 10 October 1994. 27. The court amended the record of the hearing of 26 September 1994 to record the presence of the public prosecutor, L.S., who had requested in his written pleadings that the teachers' appeals be upheld and that the applicant be sentenced to a fine for criminal libel and ordered to pay compensation for non-pecuniary damage.

Furthermore, according to the court, the applicant had addressed it last on 26 September 1994. 28. The court also decided to rectify the judgment of 10 October 1994 so as to record the adjournment of delivery date from 3 to 10 October 1994 and the presence at delivery of the public prosecutor, L.S. 29. The parties were not summoned to attend and were not present at delivery of the judgment on 28 January 1997. 30. In a judgment of 12 March 1997, the Bucharest Court of First Instance upheld the action for damages brought by the union against R.V. in 1993 and ordered R.V. to return ROL 170,000 plus interest. The court noted that R.V. had been the Treasurer of the union from 1990 to 1992 and that, in that capacity, she had received ROL 170,000 in subscriptions from the members of the union during that period.

The court also noted that, after leaving her post, R.V. had refused to return to the union the documents relating to the deposit of the said sum at the bank, so that the union had never been able to retrieve it. 31. On 6 January 1998 the Government provided the Commission, at its request, with a copy of the Bucharest County Court's hearings register for 3 and 10 October 1994. The register mentions only the adjournment of delivery from 3 to 10 October 1994 and the finding of guilt in respect of the applicant. 32. In a letter of 14 December 1998 the Government informed the Commission that they could not provide it with a copy of the notes taken by the registrar (caietul grefierului) during the hearing of 26 September 1994 because, pursuant to the Ministry of Justice's Circular no. 991/C/1993 (Ordinul ministrului), registers containing the registrar's notes are sealed and archived for three years.

33. On 11 December 1998 the Procurator-General at the Supreme Court of Justice lodged an application to have the judgment of 10 October 1994 set aside. He requested that the applicant be acquitted on the ground that the constituent elements of the offence of libel had not been made out. 34. At the hearing on 21 March 2000 the Government submitted to the Court a decision of 4 February 2000 of the Supreme Court of Justice granting the application lodged by the Procurator-General to have the decision of 10 October 1994 set aside and acquitting the applicant on the ground that intent to defame, a constituent element of the offence of libel, had not been established.

35. The Government also submitted to the Court a copy of a letter of 6 March 2000 in which the Bucharest Court of First Instance requested the tax office of the third district of Bucharest to refund the applicant the ROL 50,000 fine paid by him following his conviction of 10 October 1994. 36. The relevant provisions of the Criminal Code are as follows. “Anyone who makes any statement or allegation in public concerning a particular person which, if true, would render that person liable to a criminal, administrative or disciplinary penalty or expose them to public opprobrium, shall be liable to imprisonment for between three months and one year or to a fine.” “Evidence of the truth of such a statement or allegation is admissible where the statement or allegation was made in order to protect a legitimate interest.

Where the truth of the statement or allegation is proved, no offence of insult or defamation will have been committed.” 37. The relevant provisions of the Code of Criminal Procedure read: “A court hearing a recurs lodged directly against a decision from which no apel lies [In respect of certain crimes there is only one level of appellate jurisdiction (recurs), rather than two levels (apel followed by recurs), before a final judgment is delivered] shall examine every aspect of the case, irrespective of the grounds of appeal and requests of the parties ...” “An appeal shall lie in the following circumstances: ... (10) where the judgment does not deal either with one of the charges made against the accused in the committal order, or with certain evidence taken, or with certain applications that are of essential importance to a party in that they may safeguard that party's rights or have an effect on the outcome of the trial; ...” “In giving judgment on an appeal, the court may either ...: 2. uphold the appeal, quash the lower court's decision and ... (d) hold a retrial of the case ...” “Where the court which has given judgment on an appeal holds a retrial of the case in accordance with Article 385-15 (2) (d), it shall also rule on matters relating to the taking of evidence and fix a date for trial ...” “After the first judgment has been quashed,

the second trial shall be held in accordance with the provisions of Chapters I (Trial – General Provisions) and II (Trial at first instance) of Title II, which shall apply mutatis mutandis.”