Georgescu împotriva României

Reclamantul s-a născut în 1966 și trăiește în București. La 8 decembrie 1995, S.M., un om de afaceri puternic, a depus o plângere penală împotriva reclamantului, care, între martie și octombrie 1995, a cerut 20.000 de dolari americani (USD) pentru soția sa bolnavă, și a folosit banii pentru a cumpăra o Mercedes și o mașină BMW. Reclamantul a susținut că lucrează pentru Serviciul de Protecție și Gardă (Serviciul de Protecție și Pază), un organism de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, dar mai târziu în cadrul anchetei a arătat că la 5 aprilie 1995, el a fost eliberat din datorie. Reclamantul a fost arestat la 11 ianuarie 1996 și a adus la Centrul de Detenție Poliției din districtul București.

A doua zi procurorul a ordonat detenția anterioară în aceeași unitate de poliție. Într-o declarație făcută la 12 februarie 1996, reclamantul a informat procurorul că avea probleme psihice care l-au făcut inapt pentru detenție și, prin urmare, a solicitat să facă teste psihice (a se vedea punctul 23 mai jos). La 4 aprilie 1996, Curtea de District din București a respins cererea procurorului de a prelungi detenția reclamantului. La 8 aprilie 1996, reclamantul a fost eliberat din custodie. La 12 iunie 1996, procurorul a ordonat ca reclamantul să fie retras în custodie. La 14 iunie 1996, el a fost arestat din nou și plasat în detenție de poliție. 10. La 24 iulie 1996, Curtea de județ București a anulat decizia Tribunalului de district din 4 aprilie și a prelungit detenția anterioară a reclamantului.

11. El a fost eliberat din nou la 18 decembrie 1997. 13. Potrivit reclamantului, în primele patru săptămâni de detenție, a fost bătut de ofițeri de poliție mascat și de deținuți, la ordinele investigatorilor. 14. A fost trezit în noapte și interogat, sub amenințarea morții. A fost forțat să se îndoiască cu mâinile cătușele în spatele genunchilor. Anchetatorii l-au agățat apoi cu capul în jos dintr-un truncheon care a trecut între mâinile și picioarele. A fost bătut pe picioare cu pantofii pe până când a pierdut conștiința. 15. El a fost supus la același tratament la fiecare două până la patru zile. 16. El a fost dus la birourile de la primul etaj și bătut peste spate și cap cu 1,5 metri de metal reîntăriți din lemn, în timp ce anchetatorii l-au abuzat verbal.

17. La o dată neespecificată un deținut numit "Nelu" a violat reclamantul, cu ajutorul altor deținuți și încurajat de către investigator. De asemenea, a rupt dinții reclamantului cu pumnul când reclamantul a refuzat să-și deschidă gura. 18. Deținuții lui au urinat pe mâncare și l-au forțat să-l mănânce. 19. Reclamantul a spus soției sale despre maltraturile și a informat avocatul său, care a reușit să facă ca reclamantul să se mute într-o celulă diferită, dar reclamantul a fost din nou supus maltratului de către noii deținuți. A fost forțat să stea și să facă push-up toată noaptea sub supravegherea unui deținut. Dacă a refuzat să se supună, a doua zi el ar fi fost bătut. Nu a fost permis să folosească toaletele, dar a fost bătut când a urinat în celulă.

20. Potrivit reclamantului, tratamentul infligit de către investigatori a fost mult mai rău decât cel pe care l-a suferit la mâinile deținuților săi. Odată ce a fost lovit în ficat de către poliție până când aproape a pierdut conștiința. 21. Guvernul a negat că orice maltrat a fost infligat reclamantului. 22. Ei au prezentat un raport detaliat despre detenția și tratamentul medical al reclamantului, pe baza dosarelor închisorii și dosarelor medicale. Potrivit acestui raport, de la 30 ianuarie până la 9 februarie 1996, reclamantul a împărtășit un dormitor cu alți 12 deținuți, inclusiv M.I. 23. De la 9 la 28 februarie, el a fost păstrat în Spitalul Penitenciarului Jilava. La 22 februarie 1996, medicii psihiatrici din Institutul de Medicină Forensică Mina Minovici au examinat reclamantul și l-au diagnosticat cu o tulburare de personalitate.

El a fost prescris antidepresiv. Diagnosticul a fost confirmat de același Institut la 8 august 1996, la cererea procurorului. 24. De la 28 februarie la 1 aprilie 1996, el a fost deținut din nou în Centrul de Detenție Poliției de la București și plasat într-un dormitor cu alte zece deținuți: M.I., B.Y., T.G., C.M., G.M., V.G., L.N., P.N., V.C. și R.S.M. 25. La 1 aprilie a fost trimis la spitalul de închisoare Jilava unde a rămas până la 8 aprilie. A fost diagnosticat cu depresie, anxietate și hemiplegie din partea stângă a corpului său. 26. De la 14 iunie la 7 septembrie 1996 a fost reținut în centrele de poliție din nou și a împărtășit o celulă cu alte patru deținuți. El a petrecut restul detenției anterioare la Spitalul Prizonului Jilava, unde a fost tratat pentru depresie și o tulburare de personalitate.

27. Niciun deținut numit „Nelu” nu a fost identificat de autoritățile închisoare. 28. Nici o plângere a reclamantului cu privire la condițiile de detenție nu a fost înregistrată la autoritățile în timpul detenției sale. 29. La 16 februarie 1996, soția reclamantului a depus o plângere penală la Procuratura Militară atașată de Curtea Județeană de la București, susținând că soțul ei a fost supus maltratului în detenție. Ea a afirmat că a observat urme de violență pe fața soțului ei la 14 februarie 1996, când l-a vizitat în spitalul de închisoare. La 15 martie 1996, reclamantul a dat mărturie în fața procurorului. Partele relevante ale declarației sale sunt următoarele: „Am fost arestat... și am pus într-o celulă cu alți șapte deținuți pentru primele două trei săptămâni.

În timpul acestui timp, prizonierul responsabil pentru menținerea ordinului în celulă, un anumit „Nelu”, a încercat să mă abuze sexual. În aceeași perioadă am fost luat pentru interogatoriu și lovit în stomac și față; am primit lovituri în obraz și a fost genunchi... de trei până la patru persoane poartă haine și măști civile ... Acest tratament încă se întâmplă ... Ar trebui să menționez, de asemenea, că în ... 1995 am fost tratat pentru spasmofilia; în mai 1995 am suferit de depresie și am primit tratament pentru ea ... La 21 martie 1996, procurorul a luat depoziții de la M.I. și S.C., doi deținuți care au declarat că au împărtășit o celulă cu reclamantul, primul din 30 ianuarie până la 1 aprilie 1996 și al doilea din 7 martie 1996 până la o dată neespecificată.

Ambele au declarat că reclamantul nu s-a plâns de maltrat de către investigatori și nu a fost supus nici unei violențe în celulă. 32. La 4 aprilie 1996, Institutul de Medicină Forensică Mina Minovici, care a examinat reclamantul la cererea procurorului, și-a prezentat raportul, descricând condiția reclamantului după cum urmează: „1) echimose galbene palide de 6/7 cm pe brațul drept, la 1/3 distanță de palmă, cu contur de retragere, greu de palpare (vechi hematom, ...); 2) zona galbenă palidă cu centru hiperpigmentat, contur neregulat, ... izolat pe brațul stâng, la aproximativ 1/3 distanță pe partea frontală (placă de 5/4 cm); 3) ecchimoză semicirculară de 7/5 cm pe zona inguinală dreaptă (cu centru galben pal), bluză cu margini galbene verde și contur vizibil; 4) se plânge de durere în hipocondriul drept.

Palpație: ficat, aproximativ 5 cm sub cușca coastei, foarte sensibilă. Examinarea specializată a recomandat (ultrasound scan). Concluzie: „Georgescu Florin prezintă leziuni cauzate de lovirea cu obiecte dure care ar fi putut avea loc 15 până la 30 de zile înainte de examinare medicală. El ar fi avut nevoie de 6 până la 7 zile de tratament medical pentru leziunile sale.” 33. Pe 19 aprilie 1996, procurorul militar a luat următoarea decizie: 1. Pentru a nu deschide o acuzație penală ... La 24 aprilie 1996, procurorul militar a trimis următoarea scrisoare soției reclamantului: „Investigația a arătat că faptele plângute au avut loc din cauza conflictelor dintre [reclamantul] și deținuții săi, cauzate de boala mentală [reclamantului].

Nici reclamantul, nici soția sa nu au primit decizia procurorului. 36. La 26 august 2003, la cererea reclamantului, Procuratura Militară din București a informat reclamantul că, la 19 aprilie 1996, procurorul a decis să nu judece, deoarece faptele se plângeau nu sunt interzise de legea penală. 37. La 27 decembrie 1995, reclamantul a dat documentele de poliție din București necesare pentru investigarea acuzațiilor împotriva lui. La 28 decembrie 1995, depunerea sa a fost luată de către poliție în legătură cu faptele examinate. A doua zi, poliția a decis să deschidă o anchetă penală cu privire la solicitant. 38. La 10 ianuarie 1996, Oficiul Procurorului atașat Curtea Județeanului București a deschis proceduri penale împotriva reclamantului cu privire la diverse acuzații de falsificare și abuz de poziție oficială.

39. Mărturia reclamantului a fost din nou auzită fie de poliție, fie de procuror la 11, 12 și 30 ianuarie, 19 martie, 11 iunie, 9 iulie și 15 august 1996. Din ianuarie până în iunie 1996 mai mulți martori și presupusi victime au dat mărturie în acest caz. Depoziția soției solicitante a fost auzită de către investigatorii la 27 decembrie 1995, 5 și 31 ianuarie, 19 martie și 11 iunie 1996. 40. La 11 ianuarie, 16 martie și 6 iunie 1996 au fost efectuate cercetări la domiciliul reclamantului. O Mercedes și o mașină BMW găsită în garaj au fost confiscate și valorate de un expert la USD 18.654. La 2 aprilie 1996, cu acordul soției reclamanților, cele două mașini au fost acordate S.M. în compensare pentru daunele pe care le-a suferit.

41. La 13 septembrie 1996, procurorul a deschis un dosar separat pentru infracțiunile presupuse comise între 28 martie și 3 aprilie 1995 și a trimis cazul Biroului Procurorului Militar din București, deoarece reclamantul a fost ofițer militar în acel timp. 42. La 16 septembrie, acelasi procuror a inculpat reclamantul pentru un act de fraudă presupus comis la 6 iunie 1996. La 6 octombrie 2000, reclamantul a fost condamnat de Curtea de District din București. Această cerere la Curte nu se referă la procedurile menționate în prezentul alineat. 43. Mulți martori au dat mărturie în fața procurorului militar.

La 7 decembrie 1999, Oficiul Procurorului Militar a hotărât să nu pună în judecată pe reclamantul pentru infracțiunile comise înainte de 3 aprilie 1995 și a remis cazul la Oficiul Procurorului atașat de Curtea Județeană din București în ceea ce privește infracțiunile presupuse comise între 26 iunie și 15 octombrie 1995. De asemenea, a remarcat că reclamantul a încercat să se absoarcă în cursul anchetei. La cererea sa, reclamantul a fost informat cu privire la această decizie la 8 august 2003, dar nu a primit o copie a acesteia. 44. Procurorul atașat la Curtea de județul București a deschis ancheta, dar nu a putut auzi mărturia reclamantului înainte de 27 iunie 2001, deoarece aceasta din urmă se presupune că a fost abscondată.

45. La 9 septembrie 2002, procurorul de la Curtea Județeanului București a hotărât, de asemenea, să nu acuze reclamantul și să facă trimitere la decizia procurorului militar din 7 decembrie 1999 privind aceleași fapte. Cu toate acestea, la 23 septembrie 2002, Procurorul a atașat Curtea de Apel la București a anulat decizia și a ordonat redeschiderea procedurilor penale împotriva reclamantului. 46. Cazul a fost remis procurorului atașat la Curtea de județul București la 26 septembrie 2002 și de acolo la poliție pentru ancheta suplimentară la 6 noiembrie 2002. 47. La 10 februarie 2003, reclamantul a dat mărturie. 48. La 10 martie 2003, poliția a returnat dosarul procurorului atașat Curții Județeanului București cu o propunere de a inculpa reclamantul.

Cu toate acestea, la 4 iulie 2003, procurorul a încheiat ancheta, deoarece acest caz a devenit largă. 49. La 5 noiembrie 2003, Oficiul Procurorului atașat Curții de Conturi de la București a informat reclamantul cu privire la decizia sa. 50. Reclamantul a solicitat Curții de District de la București să elibereze o copie a transcripcionelor făcute în cadrul ședinței din 4 aprilie 1996. Această informație a fost solicitată de Curtea. 51. Într-o scrisoare din 4 septembrie 2003, președintele Curții de District a informat reclamantul că este imposibil să obțină documentul, deoarece dosarul este situat în arhivele vechi care au fost reorganizate. 52. În 1995, Serviciul de Informații din România a solicitat Oficiului Procuror atașat Curții Înalte de Cassare și Justiție să înceapă o anchetă penală cu privire la reclamantul pentru că presupus au șantajat funcționarii seniori și antreprenori între februarie și iulie 2005, pretinzând a fi angajat al Serviciului de Informații.

53. La 11 octombrie 2005, Oficiul Procurorului din Curtea Înaltă a renunțat la competențele în favoarea Biroului Procurorului din Curtea Județeană din București. La 24 octombrie 2005, acesta a examinat domiciliul reclamantului și a confiscat mai multe documente, inclusiv: - o scrisoare din 11 august 2003 de la Curte privind prezenta cerere; - raportul experților medicali din 4 aprilie 1996; - plângerea penală din 16 februarie 1996; - scrisoarea procurorului militar din 24 aprilie 1996; - copii ale unei scrisori adresate de reclamant la Curte și a unei scrisori adresate Biroului Național pentru Anticorrupție. 54. Toate aceste documente au fost returnate reclamantului la 1 și 21 februarie 2006. 55. Reclamantul a afirmat că investigatorii și serviciile secrete au încercat să-l intimideze pentru a-l retrage cererea la Curte.

56. Procedura penală împotriva reclamantului este încă în așteptare în fața Curții de districtul București. 57. La o dată neespecificată, reclamantul a depus o acțiune de compensare pentru detenție ilegală în temeiul articolelor 504 și 505 din Codul de Procedură Penală. El a considerat că decizia procurorului de a pune capăt procedurii din cauza faptului că acestea au fost încalcate timpuriu și-a încălcat dreptul de acces la o instanță și i-a cauzat daune suplimentare în măsura în care nu a ordonat restituirea celor două mașini confiscate. 58. În hotărârea din 27 aprilie 2004, județul București a respins acțiunea din motivul că detenția reclamantului nu s-a înscris în niciuna dintre categoriile prevăzute la art. 504 din Codul de Procedință Penală și că nu a dovedit că a fost proprietarul celor două mașini.

59. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală și ale dispozițiilor care reglementează poliția și procurorul militar sunt prevăzute în Dumitru Popescu v. România (nr. 1), nr. 49234/99, §§ 43-46, 26 aprilie 2007) și Barbu Anghelescu v. România (nr. 46430/99, § 40, 5 octombrie 2004). 60. Dispozițiile relevante ale Codurilor Criminale și Civile privind modalitățile de obținere a unei compensații pentru presupusele maltraturi sunt stabilite în Kalanyos și alții c. România (dec.), nr. 57884/00, 19 mai 2005). 61. În aceeași decizie, precum și în punctele 43-45 din hotărârea din Dumitru Popescu (nr. 1), citat mai sus, există o descriere a dezvoltării legii privind plângerile referitoare la deciziile procurorului (art. 278 din Codul de Procedură Penală și art. 2781 introdus prin Legea nr. 281/24 iunie 2003 aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2004). 62. Pentru legislația privind plângerile împotriva personalului penitenciar, a se vedea punctele 45-48 din hotărârea Vitan c. România (nr. 42084/03, 25 martie 2008).

5. The applicant was born in 1966 and lives in Bucharest. 6. On 8 December 1995 S.M., a powerful businessman, lodged a criminal complaint against the applicant, who, between March and October 1995, had asked for 20,000 US dollars (USD) for his sick wife, and instead had used the money to buy a Mercedes and a BMW car. The applicant claimed that he was working for the Protection and Guard Service (Serviciul de Protecție și Pază), a state body with attributions in the field of national security, but later on the investigation showed that on 5 April 1995 he had been released from duty. Similar complaints of fraud were made by other alleged victims of the applicant. 7. The applicant was arrested on 11 January 1996 and brought to the Bucharest District Police Detention Centre.

The next day the prosecutor ordered his pre-trial detention in the same police facility. In a statement made on 12 February 1996 the applicant informed the prosecutor that he had psychiatric problems that made him unfit for detention and therefore asked to undergo psychiatric tests (see paragraph 23 below). 8. On 4 April 1996 the Bucharest District Court rejected a request by the prosecutor for an extension of the applicant’s detention. On 8 April 1996 the applicant was released from custody. 9. On 12 June 1996 the prosecutor ordered the applicant to be remanded in custody. On 14 June 1996 he was arrested again and placed in police detention. 10. On 24 July 1996 the Bucharest County Court quashed the District Court’s decision of 4 April and extended the applicant’s pre-trial detention.

11. He was released again on 18 December 1997. 12. The parties’ submissions concerning the conditions of detention differ significantly. 13. According to the applicant, during the first four weeks of his detention he was beaten by masked police officers and by inmates, on the orders of the investigators. 14. He was woken up in the night and interrogated, under threat of death. He was forced to bend over with his hands handcuffed behind his knees. The investigators would then hang him with his head downwards from a truncheon passed between his hands and legs. He was beaten on his feet with his shoes on until he lost consciousness. 15. He was subject to the same treatment every two to four days.

16. He used to be taken to the first-floor offices and beaten over the back and head with 1.5 metre-long metal-reinforced wooden truncheons, while the investigators verbally abused him. 17. On an unspecified date an inmate called “Nelu” raped the applicant, with the help of other inmates and encouraged by the investigator. He also broke the applicant’s teeth with his fist when the applicant refused to open his mouth. 18. His inmates urinated on his food and forced him to eat it. 19. The applicant told his wife about the ill-treatment and she informed his lawyer, who managed to have the applicant moved to a different cell but the applicant was again subjected to ill-treatment by his new inmates.

He was forced to squat and do push-ups all night long under the supervision of an inmate. If he refused to obey, the next day he would be beaten. He was not allowed to use the toilets but was beaten when he urinated in the cell. 20. According to the applicant, the treatment inflicted by the investigators was far worse than that he suffered at the hands of his inmates. Once he was punched in his liver by the police until he almost lost consciousness. 21. The Government denied that any ill-treatment had been inflicted on the applicant. 22. They presented a detailed report of the applicant’s detention and medical treatment, based on the prison records and medical files. According to that report, from 30 January to 9 February 1996 the applicant had shared a dormitory with twelve other detainees, including M.I.

23. From 9 to 28 February he was kept in Jilava Prison Hospital. On 22 February 1996 the psychiatric doctors from the Mina Minovici Forensic Medicine Institute examined the applicant and diagnosed him with a personality disorder. He was prescribed antidepressants. The diagnosis was confirmed by the same Institute on 8 August 1996, on the prosecutor’s request. 24. From 28 February to 1 April 1996 he was held in the Bucharest Police Detention Centre again and placed in a dormitory with ten other inmates: M.I., B.Y., T.G., C.M., G.M., V.G., L.N., P.N., V.C. and R.S.M. 25. On 1 April he was sent to Jilava Prison Hospital where he remained until 8 April. He was diagnosed with depression, anxiety and hemiplegia of the left side of his body.

26. From 14 June to 7 September 1996 he was held in the police facilities again and shared a cell with four other inmates. He spent the rest of his pre-trial detention in Jilava Prison Hospital, where he was treated for depression and a personality disorder. 27. No detainee named “Nelu” was identified by the prison authorities. 28. No complaints by the applicant concerning the conditions of detention were registered with the authorities during his detention. 29. On 16 February 1996 the applicant’s wife lodged a criminal complaint with the Military Prosecutor’s Office attached to the Bucharest County Court, claiming that her husband was being subjected to illtreatment in detention. She claimed that she had noticed marks of violence on her husband’s face on 14 February 1996 when she had visited him in the prison hospital.

He had told her that he had been beaten. 30. On 15 March 1996 the applicant gave testimony before the prosecutor. The relevant parts of his statement are as follows: “I was arrested... and put in a cell with seven other detainees for the first two-three weeks. During that time the prisoner responsible for maintaining order in the cell, a certain “Nelu”, tried to sexually abuse me. During the same period I was taken for questioning and kicked in my stomach and face; I received blows to my cheeks and was kneed... by three to four persons wearing civilian clothes and masks ... This treatment is still going on... I should also mention that in ... 1995 I was treated for spasmophilia; in May 1995 I suffered from depression and received treatment for it ... and I was treated for anxiety.” 31. On 21 March 1996 the prosecutor took depositions from M.I.

and S.C., two inmates who stated that they had shared a cell with the applicant, the first from 30 January to 1 April 1996 and the second from 7 March 1996 to an unspecified date. They both stated that the applicant had not complained of ill-treatment by investigators and had not been subjected to any violence in the cell.

32. On 4 April 1996 the Mina Minovici Forensic Medicine Institute, which had examined the applicant upon the prosecutor’s request, rendered its report, describing the applicant’s condition as follows: “1) pale yellow ecchymoses of 6/7 cm on the right arm, at 1/3 distance from the palm, with receding contour, hard upon palpation (old haematoma, ...); 2) pale yellow zone with hyper-pigmented centre, uneven contour, ... isolated on the left arm, at approximately 1/3 distance on the front side (plaque of 5/4 cm); 3) semicircular ecchymose of 7/5 cm on the right inguinal zone (with pale yellow centre), bluish with greeny yellow margins and visible contour; 4) complains of pain in the right hypochondrium.

Palpation: liver, approximately 5 cm under the rib cage, very sensitive. Specialist examination recommended (ultrasound scan). Conclusion: “Georgescu Florin presents injuries caused by hitting with hard objects which could have taken place 15 to 30 days before the medical examination. He would have needed 6 to 7 days’ medical treatment for his injuries.” 33. On 19 April 1996 the military prosecutor took the following decision: 1. Not to open a criminal prosecution ... as the injuries were caused by [the applicant’s] actions”... 3. To communicate the decision to the person concerned.” 34. On 24 April 1996 the military prosecutor sent the following letter to the applicant’s wife: “The investigation showed that the facts complained about had taken place because of the conflicts between [the applicant] and his inmates, caused by [the applicant’s] mental illness.

They had not been caused by the wardens.” 35. Neither the applicant nor his wife received a decision by the prosecutor. 36. On 26 August 2003, on the applicant’s request, the Bucharest Military Prosecutor’s Office informed the applicant that on 19 April 1996 the prosecutor had decided not to prosecute, as the facts complained about were not prohibited by the criminal law. 37. On 27 December 1995 the applicant gave the Bucharest Police documents required for the investigation into the allegations against him. On 28 December 1995 his deposition was taken by the police in connection with the facts under examination. The next day the police decided to open a criminal investigation in respect of the applicant.

38. On 10 January 1996 the Prosecutor’s Office attached to the Bucharest County Court opened criminal proceedings against the applicant on various charges of forgery and abuse of official position. 39. The applicant’s testimony was heard again either by the police or by the prosecutor on 11, 12 and 30 January, 19 March, 11 June, 9 July and 15 August 1996. From January to June 1996 several witnesses and alleged victims gave testimony in the case. The applicant’s wife’s deposition was heard by the investigators on 27 December 1995, 5 and 31 January, 19 March and 11 June 1996. 40. On 11 January, 16 March and 6 June 1996 searches were conducted at the applicant’s home. A Mercedes and a BMW car found in his garage were confiscated and valued by an expert at USD 18,654.

On 2 April 1996, with the applicant’s wife’s agreement, the two cars were given to S.M. in compensation for the damage he had sustained. 41. On 13 September 1996 the prosecutor opened a separate file for the offences allegedly committed between 28 March and 3 April 1995 and referred the case to the Bucharest Military Prosecutor’s Office, as the applicant had been a military officer during that time. 42. On 16 September the same prosecutor indicted the applicant for an act of fraud allegedly committed on 6 June 1996. On 6 October 2000 the applicant was convicted by the Bucharest District Court. This application to the Court does not concern the proceedings referred to in this paragraph. 43. Several witnesses gave testimony before the military prosecutor.

On 7 December 1999 the Military Prosecutor’s Office decided not to prosecute the applicant for the offences committed before 3 April 1995 and referred the case back to the Prosecutor’s Office attached to the Bucharest County Court in respect of the offences allegedly committed between 26 June and 15 October 1995. It also noted that the applicant had tried to abscond during the investigation. On his request, the applicant was informed of this decision on 8 August 2003 but did not receive a copy of it. 44. The prosecutor attached to the Bucharest County Court opened the investigation but could not hear the applicant’s testimony before 27 June 2001, as the latter had allegedly absconded. 45. On 9 September 2002 the prosecutor at the Bucharest County Court also decided not to prosecute the applicant and made reference to the military prosecutor’s decision of 7 December 1999 concerning the same facts.

However, on 23 September 2002 the Prosecutor’s Office attached to the Bucharest Court of Appeal annulled the decision and ordered the reopening of criminal proceedings against the applicant. 46. The case was referred back to the prosecutor attached to the Bucharest County Court on 26 September 2002 and from there to the police for further investigation on 6 November 2002. 47. On 10 February 2003 the applicant gave testimony. 48. On 10 March 2003 the police returned the file to the prosecutor attached to the Bucharest County Court with a proposal to indict the applicant. However, on 4 July 2003 the prosecutor closed the investigation as the case had become time-barred. 49. On 5 November 2003 the Prosecutor’s Office attached to the Bucharest County Court informed the applicant of its decision.

50. The applicant asked the Bucharest District Court to release a copy of the transcripts made during the hearing of 4 April 1996. This information was requested by the Court. 51. In a letter of 4 September 2003 the president of the District Court informed the applicant that it was impossible to obtain the document as the file was situated in the old archives which were being reorganised. 52. In 1995 the Romanian Intelligence Service requested the Prosecutor’s Office attached to the High Court of Cassation and Justice to start a criminal investigation in respect of the applicant for having allegedly blackmailed senior civil servants and businessmen between February and July 2005, pretending to be an employee of the Intelligence Service.

53. On 11 October 2005 the High Court Prosecutor’s Office relinquished competence in favour of the Bucharest County Court Prosecutor’s Office. On 24 October 2005 the latter searched the applicant’s home and confiscated several documents, including the following: - a letter of 11 August 2003 from the Court concerning the present application; - the medical expert report of 4 April 1996; - the criminal complaint of 16 February 1996; - the military prosecutor’s letter of 24 April 1996; - copies of a letter addressed by the applicant to the Court and of a letter addressed to the Anti-Corruption National Prosecutor’s Office. 54. All these documents were returned to the applicant on 1 and 21 February 2006. 55. The applicant claimed that the investigators and the secret services had tried to intimidate him in order to make him withdraw his application to the Court.

56. The criminal proceedings against the applicant are still pending before the Bucharest District Court. 57. On an unspecified date the applicant lodged an action for compensation for illegal detention under Articles 504 and 505 of the Code of Criminal Procedure. He considered that the prosecutor’s decision to terminate the proceedings on the ground that they were time-barred had infringed his right of access to a court and had caused him additional damage in so far as it had not ordered the restitution of the two confiscated cars. 58. In a decision of 27 April 2004 the Bucharest County Court dismissed the action on the grounds that the applicant’s detention did not fall within any of the categories provided for in Article 504 of the Code of Criminal Procedure and that he had not proved ownership of the two cars.

59. The relevant provisions of the Code of Criminal Procedure and of the provisions governing the police and military prosecutor are set out in Dumitru Popescu v. Romania ((no. 1), no. 49234/99, §§ 43-46, 26 April 2007) and Barbu Anghelescu v. Romania (no. 46430/99, § 40, 5 October 2004). 60. The relevant provisions of the Criminal and Civil Codes concerning the means of obtaining compensation for alleged ill-treatment are set out in Kalanyos and Others v. Romania ((dec.), no. 57884/00, 19 May 2005). 61. In the same decision, as well as in paragraphs 43-45 of the judgment in Dumitru Popescu (no. 1), cited above, there is a description of the development of the law concerning complaints about the prosecutor’s decisions (Article 278 of the Code of Criminal Procedure and Article 2781 introduced by Law no. 281/24 June 2003 applicable from 1 January 2004). 62. For the legislation on complaints against prison staff, see paragraphs 45-48 of the judgment Vitan v. Romania, (no. 42084/03, 25 March 2008).