CtEDO 13.05.2008 Auto

CASE OF GEORGESCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
13.05.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Preliminary objections joinded to merits and dismissed (non-exhaustion of domestic remedies, six-month period);Preliminary objection dismissed (six-month period);Violation of Art. 3;Violation of Art. 6-1;Remainder inadmissible;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF GEORGESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1966 și trăiește în București. La 8 decembrie 1995, S.M., un om de afaceri puternic, a depus o plângere penală împotriva reclamantului, care, între martie și octombrie 1995, a cerut 20.000 de dolari americani (USD) pentru soția sa bolnavă, și a folosit banii pentru a cumpăra o Mercedes și o mașină BMW. Reclamantul a susținut că lucrează pentru Serviciul de Protecție și Gardă (Serviciul de Protecție și Pază), un organism de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, dar mai târziu în cadrul anchetei a arătat că la 5 aprilie 1995, el a fost eliberat din datorie. Reclamantul a fost arestat la 11 ianuarie 1996 și a adus la Centrul de Detenție Poliției din districtul București. A doua zi procurorul a ordonat detenția anterioară în aceeași unitate de poliție. Într-o declarație făcută la 12 februarie 1996, reclamantul a informat procurorul că avea probleme psihice care l-au făcut inapt pentru detenție și, prin urmare, a solicitat să facă teste psihice (a se vedea punctul 23 mai jos). La 4 aprilie 1996, Curtea de District din București a respins cererea procurorului de a prelungi detenția reclamantului. La 8 aprilie 1996, reclamantul a fost eliberat din custodie. La 12 iunie 1996, procurorul a ordonat ca reclamantul să fie retras în custodie. La 14 iunie 1996, el a fost arestat din nou și plasat în detenție de poliție. 10. La 24 iulie 1996, Curtea de județ București a anulat decizia Tribunalului de district din 4 aprilie și a prelungit detenția anterioară a reclamantului. 11. El a fost eliberat din nou la 18 decembrie 1997. 13. Potrivit reclamantului, în primele patru săptămâni de detenție, a fost bătut de ofițeri de poliție mascat și de deținuți, la ordinele investigatorilor. 14. A fost trezit în noapte și interogat, sub amenințarea morții. A fost forțat să se îndoiască cu mâinile cătușele în spatele genunchilor. Anchetatorii l-au agățat apoi cu capul în jos dintr-un truncheon care a trecut între mâinile și picioarele. A fost bătut pe picioare cu pantofii pe până când a pierdut conștiința. 15. El a fost supus la același tratament la fiecare două până la patru zile. 16. El a fost dus la birourile de la primul etaj și bătut peste spate și cap cu 1,5 metri de metal reîntăriți din lemn, în timp ce anchetatorii l-au abuzat verbal. 17. La o dată neespecificată un deținut numit "Nelu" a violat reclamantul, cu ajutorul altor deținuți și încurajat de către investigator. De asemenea, a rupt dinții reclamantului cu pumnul când reclamantul a refuzat să-și deschidă gura. 18. Deținuții lui au urinat pe mâncare și l-au forțat să-l mănânce. 19. Reclamantul a spus soției sale despre maltraturile și a informat avocatul său, care a reușit să facă ca reclamantul să se mute într-o celulă diferită, dar reclamantul a fost din nou supus maltratului de către noii deținuți. A fost forțat să stea și să facă push-up toată noaptea sub supravegherea unui deținut. Dacă a refuzat să se supună, a doua zi el ar fi fost bătut. Nu a fost permis să folosească toaletele, dar a fost bătut când a urinat în celulă. 20. Potrivit reclamantului, tratamentul infligit de către investigatori a fost mult mai rău decât cel pe care l-a suferit la mâinile deținuților săi. Odată ce a fost lovit în ficat de către poliție până când aproape a pierdut conștiința. 21. Guvernul a negat că orice maltrat a fost infligat reclamantului. 22. Ei au prezentat un raport detaliat despre detenția și tratamentul medical al reclamantului, pe baza dosarelor închisorii și dosarelor medicale. Potrivit acestui raport, de la 30 ianuarie până la 9 februarie 1996, reclamantul a împărtășit un dormitor cu alți 12 deținuți, inclusiv M.I. 23. De la 9 la 28 februarie, el a fost păstrat în Spitalul Penitenciarului Jilava. La 22 februarie 1996, medicii psihiatrici din Institutul de Medicină Forensică Mina Minovici au examinat reclamantul și l-au diagnosticat cu o tulburare de personalitate. El a fost prescris antidepresiv. Diagnosticul a fost confirmat de același Institut la 8 august 1996, la cererea procurorului. 24. De la 28 februarie la 1 aprilie 1996, el a fost deținut din nou în Centrul de Detenție Poliției de la București și plasat într-un dormitor cu alte zece deținuți: M.I., B.Y., T.G., C.M., G.M., V.G., L.N., P.N., V.C. și R.S.M. 25. La 1 aprilie a fost trimis la spitalul de închisoare Jilava unde a rămas până la 8 aprilie. A fost diagnosticat cu depresie, anxietate și hemiplegie din partea stângă a corpului său. 26. De la 14 iunie la 7 septembrie 1996 a fost reținut în centrele de poliție din nou și a împărtășit o celulă cu alte patru deținuți. El a petrecut restul detenției anterioare la Spitalul Prizonului Jilava, unde a fost tratat pentru depresie și o tulburare de personalitate. 27. Niciun deținut numit „Nelu” nu a fost identificat de autoritățile închisoare. 28. Nici o plângere a reclamantului cu privire la condițiile de detenție nu a fost înregistrată la autoritățile în timpul detenției sale. 29. La 16 februarie 1996, soția reclamantului a depus o plângere penală la Procuratura Militară atașată de Curtea Județeană de la București, susținând că soțul ei a fost supus maltratului în detenție. Ea a afirmat că a observat urme de violență pe fața soțului ei la 14 februarie 1996, când l-a vizitat în spitalul de închisoare. La 15 martie 1996, reclamantul a dat mărturie în fața procurorului. Partele relevante ale declarației sale sunt următoarele: „Am fost arestat... și am pus într-o celulă cu alți șapte deținuți pentru primele două trei săptămâni. În timpul acestui timp, prizonierul responsabil pentru menținerea ordinului în celulă, un anumit „Nelu”, a încercat să mă abuze sexual. În aceeași perioadă am fost luat pentru interogatoriu și lovit în stomac și față; am primit lovituri în obraz și a fost genunchi... de trei până la patru persoane poartă haine și măști civile ... Acest tratament încă se întâmplă ... Ar trebui să menționez, de asemenea, că în ... 1995 am fost tratat pentru spasmofilia; în mai 1995 am suferit de depresie și am primit tratament pentru ea ... La 21 martie 1996, procurorul a luat depoziții de la M.I. și S.C., doi deținuți care au declarat că au împărtășit o celulă cu reclamantul, primul din 30 ianuarie până la 1 aprilie 1996 și al doilea din 7 martie 1996 până la o dată neespecificată. Ambele au declarat că reclamantul nu s-a plâns de maltrat de către investigatori și nu a fost supus nici unei violențe în celulă. 32. La 4 aprilie 1996, Institutul de Medicină Forensică Mina Minovici, care a examinat reclamantul la cererea procurorului, și-a prezentat raportul, descricând condiția reclamantului după cum urmează: „1) echimose galbene palide de 6/7 cm pe brațul drept, la 1/3 distanță de palmă, cu contur de retragere, greu de palpare (vechi hematom, ...); 2) zona galbenă palidă cu centru hiperpigmentat, contur neregulat, ... izolat pe brațul stâng, la aproximativ 1/3 distanță pe partea frontală (placă de 5/4 cm); 3) ecchimoză semicirculară de 7/5 cm pe zona inguinală dreaptă (cu centru galben pal), bluză cu margini galbene verde și contur vizibil; 4) se plânge de durere în hipocondriul drept. Palpație: ficat, aproximativ 5 cm sub cușca coastei, foarte sensibilă. Examinarea specializată a recomandat (ultrasound scan). Concluzie: „Georgescu Florin prezintă leziuni cauzate de lovirea cu obiecte dure care ar fi putut avea loc 15 până la 30 de zile înainte de examinare medicală. El ar fi avut nevoie de 6 până la 7 zile de tratament medical pentru leziunile sale.” 33. Pe 19 aprilie 1996, procurorul militar a luat următoarea decizie: 1. Pentru a nu deschide o acuzație penală ... La 24 aprilie 1996, procurorul militar a trimis următoarea scrisoare soției reclamantului: „Investigația a arătat că faptele plângute au avut loc din cauza conflictelor dintre [reclamantul] și deținuții săi, cauzate de boala mentală [reclamantului]. Nici reclamantul, nici soția sa nu au primit decizia procurorului. 36. La 26 august 2003, la cererea reclamantului, Procuratura Militară din București a informat reclamantul că, la 19 aprilie 1996, procurorul a decis să nu judece, deoarece faptele se plângeau nu sunt interzise de legea penală. 37. La 27 decembrie 1995, reclamantul a dat documentele de poliție din București necesare pentru investigarea acuzațiilor împotriva lui. La 28 decembrie 1995, depunerea sa a fost luată de către poliție în legătură cu faptele examinate. A doua zi, poliția a decis să deschidă o anchetă penală cu privire la solicitant. 38. La 10 ianuarie 1996, Oficiul Procurorului atașat Curtea Județeanului București a deschis proceduri penale împotriva reclamantului cu privire la diverse acuzații de falsificare și abuz de poziție oficială. 39. Mărturia reclamantului a fost din nou auzită fie de poliție, fie de procuror la 11, 12 și 30 ianuarie, 19 martie, 11 iunie, 9 iulie și 15 august 1996. Din ianuarie până în iunie 1996 mai mulți martori și presupusi victime au dat mărturie în acest caz. Depoziția soției solicitante a fost auzită de către investigatorii la 27 decembrie 1995, 5 și 31 ianuarie, 19 martie și 11 iunie 1996. 40. La 11 ianuarie, 16 martie și 6 iunie 1996 au fost efectuate cercetări la domiciliul reclamantului. O Mercedes și o mașină BMW găsită în garaj au fost confiscate și valorate de un expert la USD 18.654. La 2 aprilie 1996, cu acordul soției reclamanților, cele două mașini au fost acordate S.M. în compensare pentru daunele pe care le-a suferit. 41. La 13 septembrie 1996, procurorul a deschis un dosar separat pentru infracțiunile presupuse comise între 28 martie și 3 aprilie 1995 și a trimis cazul Biroului Procurorului Militar din București, deoarece reclamantul a fost ofițer militar în acel timp. 42. La 16 septembrie, acelasi procuror a inculpat reclamantul pentru un act de fraudă presupus comis la 6 iunie 1996. La 6 octombrie 2000, reclamantul a fost condamnat de Curtea de District din București. Această cerere la Curte nu se referă la procedurile menționate în prezentul alineat. 43. Mulți martori au dat mărturie în fața procurorului militar. La 7 decembrie 1999, Oficiul Procurorului Militar a hotărât să nu pună în judecată pe reclamantul pentru infracțiunile comise înainte de 3 aprilie 1995 și a remis cazul la Oficiul Procurorului atașat de Curtea Județeană din București în ceea ce privește infracțiunile presupuse comise între 26 iunie și 15 octombrie 1995. De asemenea, a remarcat că reclamantul a încercat să se absoarcă în cursul anchetei. La cererea sa, reclamantul a fost informat cu privire la această decizie la 8 august 2003, dar nu a primit o copie a acesteia. 44. Procurorul atașat la Curtea de județul București a deschis ancheta, dar nu a putut auzi mărturia reclamantului înainte de 27 iunie 2001, deoarece aceasta din urmă se presupune că a fost abscondată. 45. La 9 septembrie 2002, procurorul de la Curtea Județeanului București a hotărât, de asemenea, să nu acuze reclamantul și să facă trimitere la decizia procurorului militar din 7 decembrie 1999 privind aceleași fapte. Cu toate acestea, la 23 septembrie 2002, Procurorul a atașat Curtea de Apel la București a anulat decizia și a ordonat redeschiderea procedurilor penale împotriva reclamantului. 46. Cazul a fost remis procurorului atașat la Curtea de județul București la 26 septembrie 2002 și de acolo la poliție pentru ancheta suplimentară la 6 noiembrie 2002. 47. La 10 februarie 2003, reclamantul a dat mărturie. 48. La 10 martie 2003, poliția a returnat dosarul procurorului atașat Curții Județeanului București cu o propunere de a inculpa reclamantul. Cu toate acestea, la 4 iulie 2003, procurorul a încheiat ancheta, deoarece acest caz a devenit largă. 49. La 5 noiembrie 2003, Oficiul Procurorului atașat Curții de Conturi de la București a informat reclamantul cu privire la decizia sa. 50. Reclamantul a solicitat Curții de District de la București să elibereze o copie a transcripcionelor făcute în cadrul ședinței din 4 aprilie 1996. Această informație a fost solicitată de Curtea. 51. Într-o scrisoare din 4 septembrie 2003, președintele Curții de District a informat reclamantul că este imposibil să obțină documentul, deoarece dosarul este situat în arhivele vechi care au fost reorganizate. 52. În 1995, Serviciul de Informații din România a solicitat Oficiului Procuror atașat Curții Înalte de Cassare și Justiție să înceapă o anchetă penală cu privire la reclamantul pentru că presupus au șantajat funcționarii seniori și antreprenori între februarie și iulie 2005, pretinzând a fi angajat al Serviciului de Informații. 53. La 11 octombrie 2005, Oficiul Procurorului din Curtea Înaltă a renunțat la competențele în favoarea Biroului Procurorului din Curtea Județeană din București. La 24 octombrie 2005, acesta a examinat domiciliul reclamantului și a confiscat mai multe documente, inclusiv: - o scrisoare din 11 august 2003 de la Curte privind prezenta cerere; - raportul experților medicali din 4 aprilie 1996; - plângerea penală din 16 februarie 1996; - scrisoarea procurorului militar din 24 aprilie 1996; - copii ale unei scrisori adresate de reclamant la Curte și a unei scrisori adresate Biroului Național pentru Anticorrupție. 54. Toate aceste documente au fost returnate reclamantului la 1 și 21 februarie 2006. 55. Reclamantul a afirmat că investigatorii și serviciile secrete au încercat să-l intimideze pentru a-l retrage cererea la Curte. 56. Procedura penală împotriva reclamantului este încă în așteptare în fața Curții de districtul București. 57. La o dată neespecificată, reclamantul a depus o acțiune de compensare pentru detenție ilegală în temeiul articolelor 504 și 505 din Codul de Procedură Penală. El a considerat că decizia procurorului de a pune capăt procedurii din cauza faptului că acestea au fost încalcate timpuriu și-a încălcat dreptul de acces la o instanță și i-a cauzat daune suplimentare în măsura în care nu a ordonat restituirea celor două mașini confiscate. 58. În hotărârea din 27 aprilie 2004, județul București a respins acțiunea din motivul că detenția reclamantului nu s-a înscris în niciuna dintre categoriile prevăzute la art. 504 din Codul de Procedință Penală și că nu a dovedit că a fost proprietarul celor două mașini. 59. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală și ale dispozițiilor care reglementează poliția și procurorul militar sunt prevăzute în Dumitru Popescu v. România (nr. 1), nr. 49234/99, §§ 43-46, 26 aprilie 2007) și Barbu Anghelescu v. România (nr. 46430/99, § 40, 5 octombrie 2004). 60. Dispozițiile relevante ale Codurilor Criminale și Civile privind modalitățile de obținere a unei compensații pentru presupusele maltraturi sunt stabilite în Kalanyos și alții c. România (dec.), nr. 57884/00, 19 mai 2005). 61. În aceeași decizie, precum și în punctele 43-45 din hotărârea din Dumitru Popescu (nr. 1), citat mai sus, există o descriere a dezvoltării legii privind plângerile referitoare la deciziile procurorului (art. 278 din Codul de Procedură Penală și art. 2781 introdus prin Legea nr. 281/24 iunie 2003 aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2004). 62. Pentru legislația privind plângerile împotriva personalului penitenciar, a se vedea punctele 45-48 din hotărârea Vitan c. România (nr. 42084/03, 25 martie 2008).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă