Bellagamba împotriva Italiei

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44511/98 prezentate de Avio Bellagamba împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 29 iunie 2000 într-o cameră compusă din G. Ress, președintele B. Conforti, A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, N. Vajić, M. Pellonpäää, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea depusă la 11 septembrie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1952 și rezident în Gorle (Bergame). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Renato Vico, avocat la Bergamo.

La 18 iunie 1992, reclamantul a atribuit fostului proprietar al unui apartament pe care îl închiriase, domnul B., în fața judecătorului de instanță din Treviglio (Bergame), în scopul de a obține rambursarea a mai puțin de trei milioane de lire pentru cheltuieli pe care le-a plătit proprietarului. Acuzarea a început la 7 iulie 1992, dintre cele 11 audieri care au avut loc între 24 noiembrie 1992 și 7 februarie 1995, trei au vizat o expertiză, trei audiții ale martorilor și ale pârâtului și patru alte mijloace de probă.

Părțile și-au prezentat concluziile la 14 martie 1995, iar cazul a fost intenționat la 21 mai 1996. Printr-o ordonanță din 25 mai 1996, judecătorul de instanță a numit un expert și-a fixat jurămintele la 18 iunie 1996. Părțile și-au prezentat din nou concluziile la 29 octombrie 1996, iar cauza a fost retrimisă la 11 februarie 1997. În ziua următoare, judecătorul de instanță a constatat că această cauză intră sub incidența procedurii speciale în vigoare în materia contractelor de muncă și a stabilit ca instanța de judecată să delibereze cauza la 30 septembrie 1997. Prin hotărârea din acea zi, al cărei text a fost depus la grefă la 7 octombrie 1997, judecătorul de instanță a făcut parțial dreptul la cererea reclamantului.

Această procedură, inclusiv o instanță, a început la 18 iunie 1992 și s-a încheiat la 7 octombrie 1997. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este de peste cinci ani și trei luni, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate.

Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44511/98 présentée par Avio Bellagamba contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 29 juin 2000 en une chambre composée de M. G. Ress, président , M. B. Conforti, M. A. Pastor Ridruejo, M. L. Caflisch, M. J. Makarczyk, M me N. Vajić, M. M. Pellonpää, juges , et de M. V. Berger, greffier de section ; Vu la requête introduite le 11 septembre 1997 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1952 et résidant à Gorle (Bergame). Il est représenté devant la Cour par M e Renato Vico, avocat à Bergame. Le 18 juin 1992, le requérant assigna l’ancien propriétaire d’un appartement qu’il avait loué, M. B., devant le juge d'instance de Treviglio (Bergame) afin d’obtenir le remboursement de moins de trois millions de lires au titre de charges qu’il avait payées alors qu’elles incombaient au propriétaire.

La mise en état de l’affaire commença le 7 juillet 1992. Des onze audiences qui se tinrent entre le 24 novembre 1992 et le 7 février 1995, trois concernèrent une expertise, trois l’audition de témoins et du défendeur et quatre d’autres moyens de preuve. Les parties présentèrent leurs conclusions le 14 mars 1995 et l’affaire fut mise en délibéré le 21 mai 1996. Par une ordonnance du 25 mai 1996, le juge d'instance nomma un expert et fixa sa prestation de serment au 18 juin 1996. Les parties présentèrent à nouveau leurs conclusions le 29 octobre 1996 et l’affaire fut renvoyée au 11 février 1997. Le jour venu, le juge d'instance constata que cette affaire relevait de la procédure spéciale en vigueur en matière de baux et fixa la mise en délibéré de l’affaire au 30 septembre 1997. Par un jugement de ce jour-là, dont le texte fut déposé au greffe le 7 octobre 1997, le juge d'instance fit en partie droit à la demande du requérant.

EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, comprenant une instance, a débuté le 18 juin 1992 et s'est terminée le 7 octobre 1997. Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est de plus de cinq ans et trois mois, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président