UKRPROFTUR, PAT v. UKRAINE

Publicat la 15 mai 2023 CINQUIA SECȚIUNE Cererea nr. 42118/14 UKRPROFTUR, PAT împotriva Ucrainei depusă la 26 mai 2014 comunicată la 24 aprilie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedurile judiciare inițiate de Procurorul Adjunct al Regiunii Chernivtsi în numele Fondului de stat de proprietate în 2011, susținând că statul a fost proprietarul de drept al instalațiilor de recreare Bukovyna, care a conținut mai multe clădiri cu anexe care, la momentul în care societatea reclamantă posedă prin intermediul societății sale subsidiare Chernivtsitourist, care a fost co-apărarea sa în cadrul procedurii.

Cererea procurorului a fost permisă în întregime prin hotărârea Curții Comerciale din 12 ianuarie 2012 de regiune Chernivtsi și, în cele din urmă, susținută de decizia finală a Curții Comerciale Superiore din 16 decembrie 2013. Societatea reclamantă se plânge în temeiul articolului 1 din Convenție pe care instanțele interne nu le-au respectat, în încălcarea principiului securității juridice, faptul că termenul de prelungire de trei ani pentru cererea procurorului a expirat cu mult înainte de 2011. În special, autoritățile au avut cunoștință și au participat la transferul proprietăților contestate de către Federația Sindicatelor Independente la capitalul social al societății reclamante în octombrie 1991, iar licența tranzacțiilor juridice relevante a fost confirmată prin hotărârea finală a Curții de Arbitraj Superior din 20 de ani.

Ianuarie 1997 respingerea provocării Fondului de Stat pentru aceste tranzacții. Societatea reclamantă se plânge, de asemenea, că, în cazul actual, instanțele au reexaminat, de fapt, fără motive convingătoare sau substanțiale, chestiunile decise în cele din urmă prin hotărârea Curții de Arbitraj Superior din 20 de ani. Ianuarie 1997 și nu au furnizat motive adecvate pentru deciziile lor. Considerând art. 1 din Protocolul nr. 1, se plânge în continuare că rezultatul procedurii a dus la privarea ilegală și disproporționată a proprietății sale. Societatea reclamantă a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?

În special: (a) Instanțele au dat motive adecvate pentru deciziile lor referitoare la cazul societății reclamante (a se vedea, de exemplu, Bochan c. Ucraina, nr. 7577/02, §§ 83-84, 3 mai 2007)? (b) A fost încălcat principiul certitudinei juridice din cauza presupusului nerespect al instanțelor interne pentru perioada de limitare aplicabilă în cazul societății reclamante (a se vedea, de exemplu, Baroul Partner-A c. Moldova , nr. 39815/07, § 51, 16 iulie 2009)? (c) Principiul certitudinei juridice a fost încălcat din cauza presupusului nerespect al instanțelor interne pentru res judicata efectul hotărârii Curții Superiore de Arbitraj din 20 ianuarie 1997 (a se vedea, de exemplu, Kehaya și alții c. Bulgaria , nos 47797/99 și 68698/01, §§ 66-70, 12 ianuarie 2006)? A existat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor societății reclamante, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. (a) În cazul în care este cazul, această interferență în interesul public, în conformitate cu condițiile prevăzute de lege și în conformitate cu principiile dreptului internațional, în sensul acestei dispoziții?

(b) Această interferență impune societății reclamante o sarcină individuală excesivă (a se vedea Ucraina-Tyumen c. Ucraina , nr. 22603/02, §§ 61, 22 noiembrie 2007)?

Published on 15 May 2023

FIFTH SECTION

Application no. 42118/14

UKRPROFTUR, PAT

against Ukraine lodged on 26 May 2014 communicated on 24 April 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the judicial proceedings initiated by the Deputy Prosecutor of the Chernivtsi Region on behalf of the State Property Fund in 2011 claiming that the State was the rightful owner of the Bukovyna recreation facilities comprising several buildings with annexes which at the time the applicant company possessed through its subsidiary company Chernivtsitourist that was its co-defendant in the proceedings.

The prosecutor’s claim was allowed in full by the judgment of the Chernivtsi Region Commercial Court of 12 January 2012 and ultimately upheld by the final decision of the Higher Commercial Court of 16 December 2013. The applicant company complains under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic courts disregarded, in violation of the principle of legal certainty, the fact that the three-year limitation period for the prosecutor’s claim had expired long before 2011. In particular, the authorities were aware of and involved in the transfer of the disputed property by the Federation of Independent Trade Unions to the applicant company’s share capital in October 1991 and the lawfulness of the relevant legal transactions was confirmed by the final judgment of the Higher Arbitration Court of 20 January 1997 dismissing the State Property Fund’s challenge to those transactions.

The applicant company also complains that in the present case the courts in fact re-examined, without any compelling or substantial grounds, the matters finally decided by the judgment of the Higher Arbitration Court of 20 January 1997 and failed to provide adequate reasons for their decisions. Relying on Article 1 of Protocol No. 1, it further complains that the outcome of the proceedings led to the unlawful and disproportionate deprivation of its property.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant company have a fair hearing in the determination of its civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular: (a) Did the courts give adequate reasons for their decisions concerning the applicant company’s case (see, for instance, Bochan v. Ukraine , no. 7577/02, §§ 83-84, 3 May 2007)? (b) Was the principle of legal certainty breached on account of the domestic courts’ alleged disregard for the limitation period applicable in the applicant company’s case (see, for instance, Baroul Partner-A v. Moldova , no. 39815/07, § 51, 16 July 2009)? (c) Was the principle of legal certainty breached on account of the domestic courts’ alleged disregard for the res judicata effect of the judgment of the Higher Arbitration Court of 20 January 1997 (see, for instance, Kehaya and Others v. Bulgaria , nos.

47797/99 and 68698/01, §§ 66-70, 12 January 2006)? 2. Has there been an interference with the applicant company’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? (a) If so, was that interference in the public interest, in accordance with the conditions provided for by law and in accordance with the principles of international law, within the meaning of that provision? (b) Did that interference impose an excessive individual burden on the applicant company (see Ukraine-Tyumen v. Ukraine , no. 22603/02, §§ 58 ‑ 61, 22 November 2007)?