Moura Carreira și Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei

Reclamanții [domnul Joaquim Moura Carreira și doamna Maria Margarida Lourenço Carreira] sunt resortisanți portughezi născuți în 1910 și, respectiv, din 1915 și trăiesc în Sesimbra (Portugal). Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl A. de Sousa Leite, din Barul Almada.] sunt resortisanți portughezi. La 10 noiembrie 1978, Curtea de District Seixal a emis o injuncție temporară care interzice reclamanții să descarce acțiunile lor într-o societate privată limitată, J.M. Carreira Lda., în urma unei cereri de această măsură de protecție (providencia cautelar) de către G.C. și D.C., care au fost, de asemenea, membri ai societății G.C. și D.C. La 20 noiembrie 1978, reclamanții au depus o cerere de a acorda această decizie (embargos) și au susținut, printre altele, că documentul produs de G.C.

și D.C., care conține promisiunea de a vinde acțiunile, a fost o falsificare. În ordinea din 13 iunie 1981, care a fost înaintat reclamanților la 6 octombrie 1983, instanța le-a invitat să depună o procedură interlocutivă pentru a contesta autenticitatea documentului în cauză. Reclamanții au apelat împotriva acestei pronunțari la Curtea de Apel de la Lisabona (Tribunal da Relação), însă rezultatul procedurii nu este cunoscut. Cu toate acestea, au depus o cerere interlocutivă la 20 octombrie 1983, care a contestat autenticitatea documentului, astfel cum le-a invitat instanța. Într-o ordonanță din 17 ianuarie 1989, instanța a decis că nu ar putea întreține cererea așa cum a fost făcută din timp.

Reclamanții au apelat împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel de la Lisabona, care, într-o hotărâre din 25 ianuarie 1990, a anulat hotărârea impușită. Cazul a fost transmis Curții de District Seixal. La 7 martie 1991, instanța a decis că procedura de anulare a măsurii de protecție ar trebui să rămână în așteptarea rezultatului procedurii de contestare a autenticității documentului. În hotărârea din 21 octombrie 1993, instanța a respins cererea interlocutivă, decizia respectivă a fost susținută de Curtea de Apel de la Lisabona într-o hotărâre din 15 decembrie 1994. În hotărârea din 4 noiembrie 1997 Curtea de District Seixal a continuat în mod permanent procedurile de anulare a măsurii de protecție, având în vedere decizia luată în cadrul procedurii principale (a se vedea mai jos).

Reclamanții au fost, de asemenea, condamnați să plătească costurile și cheltuielile. Reclamanții au apelat împotriva acestei decizii, dar numai în ceea ce privește ordonanța de costuri. Într-o hotărâre din 30 iunie 1998 Curtea de Apel de la Lisabona a permis apelul și au pronunțat o pronunță de costuri împotriva G.C. și D.C. La 6 decembrie 1978 G.C. și D.C. a introdus o acțiune pentru daune în cadrul Curții de district Seixal în ceea ce privește presupusul nerespectării cererii de a-și respecta promisiunea de a vinde acțiuni în J.M. Carreira Lda. Într-o hotărâre din 21 februarie 1997, instanța a respins cererea.

Cu toate acestea, din moment ce nu au reușit să depună declarații, instanța a declarat că recursul nu a fost valabil (deserto) într-o hotărâre din 27 iunie 1997. Această decizie a fost acordată reclamanților la 3 iulie 1997. La momentul în care a fost instituită procedura în cauză, cererile de excludere a măsurilor de protecție au fost reglementate de art. 401 din Codul de Procedură Civilă.

În astfel de cereri, reclamanții ar putea contesta procedurile prin care s-a ordonat o măsură de protecție prin adăugarea unor dovezi care să poată pune în îndoială motivele măsurii sau de a-și limita domeniul de aplicare (a se vedea art. 401 și art. 406 § 1 din Codul de procedură civilă în versiunea aplicabilă la momentul respectiv, precum și hotărârile Curții Supreme din 18 ianuarie 1979, Boletim do Ministério da Justiça („BMJ”), nr. 283, p. 213, și 6 februarie 1986, BMJ nr. 354, p. 434). În conformitate cu art. 389 din Codul de Procedură Civilă, o măsură de protecție încetează să aibă efect dacă cererile părții în favoarea cărora a fost făcută sunt respinse în cadrul procedurii principale.

În acest caz, instanța trebuie să rămână în permanență procedurile în ceea ce privește măsura de protecție (art. 389 § 4).

The applicants [Mr Joaquim Moura Carreira and Mrs Maria Margarida Lourenço Carreira] are Portuguese nationals who were born in 1910 and 1915 respectively and live in Sesimbra (Portugal). They were represented before the Court by Mr A. de Sousa Leite, of the Almada Bar.] are Portuguese nationals The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 10 November 1978 the Seixal District Court issued a temporary injunction prohibiting the applicants from disposing of their shares in a private limited company, J.M. Carreira Lda., following an application for this protective measure (providência cautelar) by G.C. and D.C., who were also members of the company. G.C. and D.C.

had alleged that the applicants had failed to honour a promise to sell shares to them. On 20 November 1978 the applicants lodged an application to have that decision set aside (embargos). They alleged, inter alia, that the document produced by G.C. and D.C., containing the promise to sell the shares, was a forgery. In an order of 13 June 1981, which was served on the applicants on 6 October 1983, the court invited them to bring interlocutory proceedings to challenge the authenticity of the document in question. The applicants appealed against that order to the Lisbon Court of Appeal (Tribunal da Relação), but the outcome of the proceedings is not known. However, they also made an interlocutory application on 20 October 1983 challenging the authenticity of the document, as the court had invited them to do.

In an order of 17 January 1989 the court ruled that it could not entertain the application as it had been made out of time. The applicants appealed against that order to the Lisbon Court of Appeal, which in a judgment of 25 January 1990 quashed the impugned decision. The case was remitted to the Seixal District Court. On 7 March 1991 that court decided that the proceedings to set aside the protective measure should be stayed pending the outcome of the proceedings to challenge the authenticity of the document. In a judgment of 21 October 1993 the court dismissed the interlocutory application. That decision was upheld by the Lisbon Court of Appeal in a judgment of 15 December 1994. In a decision of 4 November 1997 the Seixal District Court permanently stayed the proceedings to set aside the protective measure, in the light of the decision taken in the main proceedings (see below).

The applicants were also ordered to pay costs and expenses. The applicants appealed against that decision, but only in relation to the costs order. In a judgment of 30 June 1998 the Lisbon Court of Appeal allowed the appeal and made an order for costs against G.C. and D.C. On 6 December 1978 G.C. and D.C. brought an action for damages in the Seixal District Court in respect of the applicants’ alleged failure to honour their promise to sell shares in J.M. Carreira Lda. In a judgment of 21 February 1997 the court dismissed their claim. G.C. and D.C. appealed to the Lisbon Court of Appeal. However, since they failed to file pleadings, the court declared the appeal invalid (deserto) in a decision of 27 June 1997. That decision was served on the applicants on 3 July 1997. At the time when the proceedings in question were instituted, applications to set aside protective measures were governed by Article 401 of the Code of Civil Procedure.

In such applications complainants could challenge the proceedings whereby a protective measure had been ordered by adducing evidence capable of casting doubt on the grounds for the measure or of curtailing its scope (see Article 401 and Article 406 § 1 of the Code of Civil Procedure in the version applicable at the time, and the Supreme Court’s judgments of 18 January 1979, Boletim do Ministério da Justiça (“BMJ”) no. 283, p. 213, and 6 February 1986, BMJ no. 354, p. 434). Under Article 389 of the Code of Civil Procedure, a protective measure ceases to have effect if the claims of the party in whose favour it was made are dismissed in the main proceedings. In that event, the court must permanently stay the proceedings in respect of the protective measure (Article 389 § 4).