Thangarajah împotriva Regatului Unit

HOTĂRÂREA TERZĂ PRIVIND DECIZIA nr. 56455/00 a lui Mohanarajah THANGARAJAH împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 29 august 2000 în calitate de Cameră compusă de J.-P. Costa, Președintele W. Fuhrmann, P. Kūris, dna F. Tulkens, K. Jungwiert, Sir Nicolas Bratza, K. Traja, judecători și dna S. Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 6 aprilie 2000 și înregistrată la 11 aprilie 2000, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național din Sri Lanka, născut în 1975 și locuiește în prezent în Regatul Unit.

El este reprezentat în fața Curții de către dl. Ram, din Sasdev & Co avocati, Walthamstow. Circumstanțele cazului [Notă1] Reclamantul a sosit în Regatul Unit la 14 martie 1993, cerând azil atunci când a fost interogat de ofițerul imigrației. El a susținut că dacă s-a întors în satul său (în zona în care erau activi Tigrii Tamil) ar fi trebuit să se alăture la ei și că, ca un tânăr mascul tamil, armata ar putea aresta și tortura el. Secretarul de stat a refuzat azil la 14 februarie 1996, menționând că reclamantul a părăsit Sri Lanka pe un pașaport legal, că reclamantul nu este membru al unei părți anume sau implicat în o activitate politică anume și că, deși reclamantul a susținut că a fost arestat în martie 1989, mai 1990 și iunie 1992, acest lucru a fost pentru perioade scurte și autoritățile au avut un interes legitim de a-l interoga în legătură cu implicarea în infracțiuni teroriste grave.

Susținerile reclamantului au fost examinate de către un judecător special, înainte de care reclamantul a furnizat detalii suplimentare despre presupusele sale experiențe în detenție cu armata, în timpul căreia a fost bătut cu conducte S-lon și a martorizat executarea arbitrară a verii sale. S-a referit la diferite cicatrici pe care le-a susținut că-l vor pune în pericol, deoarece armata îl va trata ca un Tigru Tamil și îi va arăta picioarele Adjudicatorului. În decizia sa de respingere a afirmațiilor reclamantului la 12 ianuarie 1998, Adjudicatorul a recunoscut că a existat cicatrici vizibile pe genunchii reclamantului și o parte inferioară a picioarelor și pe picior, dar nu a făcut nicio concluzie în ceea ce privește o presupusă cicatrice pe cap sau pierderea unui testicul.

El a comentat negativ asupra eșecului de a furniza orice dovezi medicale independente referitoare la aceste leziuni. El a constatat că contul reclamantului a dat apariția de înfățișare de la contul său inițial autorităților de imigrare și că credibilitatea sa globală a fost deteriorată de dovezile sale confuze și inconsecvente. Deși semnele de pe organismul său au sugerat că a suferit fizic și a indicat persecuții anterioare, el a remarcat cel mai grav incident a avut loc în mai 1990 și că a existat o gamă de doi ani până când se presupune că a fost rotunjit din nou în iunie 1992. El a considerat că nu există dovezi că reclamantul era de interes special pentru autoritățile sau că a fost în pericol de persecuție.

Lăsarea recursului la Tribunalul de Apel pentru Immigrație a fost refuzată la 28 ianuarie 1998. Reclamantul a furnizat de două ori mai mult material secretarului de stat pentru a susține afirmațiile sale, inclusiv un raport psihologic din 11 ianuarie 1999, care a declarat că reclamantul a dezvoltat depresie și tulburări de stres post-traumatice legate de momentele în care a fost torturat sau grav rănit. De asemenea, a remarcat, fără observare, prezența cicatricilor rele, inclusiv o rană aparentă de glonț în coapsă și pierderea unui testicul. La 2 decembrie 1998 și 3 noiembrie 1999, secretarul de stat a menținut refuzul de azil, refuzând în ultima ocazie de a accepta că raportul reflectă cu exactitate starea mentală a reclamantului.

Reclamantul solicită permisiunea de a solicita revizuirea judiciară a hotărârilor secretarului de stat a fost respinsă de Curtea Înaltă la 17 februarie 2000. Reclamantul s-a plâns că se va confrunta cu riscul de tortură și de maltrat în momentul reîntorsului în Sri Lanka ca tânăr tamil care a purtat semne de leziuni care, în orice control de rutină sau arestare de către armată, le-ar da motive să-l suspecteze că este implicat cu Tigrii tamil. El susține, de asemenea, că ar fi inuman și degradant să-l returneze în Sri Lanka în funcție de dovezile psihice. El a invocat articolele 2 și 3 din Convenție.

PROCEDURA La 11 aprilie 2000, Președintele solicită Guvernului, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, să suspende măsura de expulzare până la următoarea ședință a Camerei la 27 Aprilie 2000 Avocații reclamanților au fost solicitați de către raportor să prezinte un raport medical privind leziunile fizice ale reclamantului până la data respectivă și să completeze și să returneze un formular de cerere, cu documente justificative. La 26 aprilie 2000, avocatii reclamanților au informat că Curtea că reclamantul a avut o numire medicală la 5 mai 2000 cu Fundația Medicală Cuidarea victimelor de tortura. La 27 aprilie 2000, Curtea a hotărât să prelungească indicația de la art. 39 până la 11 mai 2000. La 17 mai 2000, avocatii reclamantului au informat Curtea că reclamantul nu a participat la numirea medicală și a solicitat mai mult timp pentru a organiza o nouă numire.

La 31 mai 2000, Registrul a avertizat avocatii reclamantului că dacă documentele solicitate de Curte pentru examinarea acestui caz nu au fost depuse înainte de 28 iunie 2000. Prin scrisoarea din 30 iunie 2000, avocatii reclamanților au declarat că nu au putut să respecte cererea Curții, deoarece reclamantul nu a răspuns la sfatul lor. Curtea reamintește că avocatii reclamanților au fost solicitați să furnizeze un raport medical privind leziunile fizice ale reclamantului și să completeze și să returneze un formular de cerere. Ei nu au făcut acest lucru, în ciuda unei prelungiri în termenul stabilit în acest scop. În aceste circumstanțe, menționând că este obligatorie ca reclamanții să își persecute cererile în fața Curții cu expediție rezonabilă și cu bună credință, Curtea constată că reclamantul trebuie considerat ca fiind nu mai intenționează să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție.

Nu există nici o indicație că respectarea drepturilor omului necesită examinarea în continuare a cazului. În consecință, cazul ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE STRIGAREA DECIZIEI DE CAUZA DE CAUZE S. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa [Notă1] Include informațiile obținute de Guvernul la cererea judecătorului (Regulamentul (Regulamentul) (a) sau cererea Camerei (art. 54 § 3 litera (a)), cu indicarea acestui fapt, dacă este cazul.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 56455/00 by Mohanarajah THANGARAJAH against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 29 August 2000 as a Chamber composed of Mr J.-P. Costa, President , Mr W. Fuhrmann, Mr P. Kūris, Mrs F. Tulkens, Mr K. Jungwiert, Sir Nicolas Bratza, Mr K. Traja, judges , and Mrs S. Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application introduced on 6 April 2000 and registered on 11 April 2000, Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is a Sri Lankan national, born in 1975 and currently living in the United Kingdom.

He is represented before the Court by Mr Ram, of Sasdev & Co solicitors, Walthamstow. A. The circumstances of the case [Note1] The applicant arrived in the United Kingdom on 14 March 1993, claiming asylum when questioned by the immigration officer. He claimed that if returned to his village (in an area where the Tamil Tigers were active) he would be required to join them and that as a young Tamil male the army might arrest and torture him. The Secretary of State refused asylum on 14 February 1996, noting that the applicant had left Sri Lanka on a legal passport, that the applicant was not a member of any particular party or involved in any particular political activity and that though the applicant claimed that he had been arrested in March 1989, May 1990 and June 1992 this was for brief periods and the authorities had a legitimate interest in questioning him about involvement in serious terrorist crimes.

The applicant’s claims were examined by a Special Adjudicator, before whom the applicant provided further details of his alleged experiences in detention with the army, during which he was beaten with S-lon pipes and witnessed the arbitrary execution of his cousin. He referred to various scars which he claimed would place him at risk as the army would treat him as a Tamil Tiger and showed his legs to the Adjudicator. In his decision rejecting the applicant’s claims on 12 January 1998, the Adjudicator acknowledged that there was visible scarring on the applicant’s knees and lower part of his legs and on his foot but made no findings as regarded an alleged scar on the head or the loss of a testicle.

He commented adversely on the failure to provide any independent medical evidence concerning these injuries. He found that the applicant’s account gave the appearance of embellishment since his original account to the immigration authorities and that his overall credibility was damaged by his confused and inconsistent evidence. Though the marks on his body suggested that he had suffered physically and pointed to past persecution, he noted the most serious incident occurred in May 1990 and that there was a gap of two years until he was allegedly rounded up again in June 1992. He considered that there was no evidence that the applicant was of particular interest to the authorities or that he was at risk of persecution.

Leave to appeal to the Immigration Appeal Tribunal was refused on 28 January 1998. The applicant twice provided further material to the Secretary of State to support his claims, including a psychological report dated 11 January 1999, which stated that the applicant had developed depression and post-traumatic stress disorder related to the times when he was tortured or seriously hurt. It also noted, without comment, the presence of bad scarring, including an apparent bullet wound in the thigh and the loss of one testicle. On 2 December 1998 and 3 November 1999, the Secretary of State maintained his refusal of asylum, declining on the latter occasion to accept that the report accurately reflected the applicant’s mental state.

The applicant’s application for leave to apply for judicial review of the Secretary of State’s decisions was rejected by the High Court on 17 February 2000. Removal directions were set for 12 April 2000. COMPLAINTS The applicant complained that he would face the risk of torture and ill-treatment on return to Sri Lanka as a young Tamil male bearing signs of injuries that would, on any routine check or arrest by the army, give them reason to suspect him of being involved with the Tamil Tigers. He also claimed that it would be inhuman and degrading to return him to Sri Lanka in light of the psychiatric evidence. He invoked Articles 2 and 3 of the Convention.

PROCEDURE On 11 April 2000, the President requested the Government, pursuant to Rule 39 of the Rules of Court, to suspend the measure of expulsion until the Chamber next met on 27 April 2000. The applicant’s solicitors were requested by the Rapporteur to provide a medical report on the applicant’s physical injuries by that date and to complete and return an application form, with supporting documents. On 26 April 2000, the applicant’s solicitors informed the Court that the applicant had a medical appointment on 5 May 2000 with the Medical Foundation Caring for the Victims of Torture. On 27 April 2000, the Court decided to prolong the Rule 39 indication until 11 May 2000. On 17 May 2000, the applicant’s solicitors informed the Court that the applicant had not attended the medical appointment and requesting further time in which to arrange a further appointment.

On 31 May 2000, the Registry warned the applicant’s solicitors that if the documents required by the Court for its examination of the case were not submitted before 28 June 2000 the case might be struck from the list. By letter of 30 June 2000, the applicant’s solicitors stated that they were unable to comply with the Court’s request as the applicant had not responded to their advice. In these circumstances, they could not proceed with the application. THE LAW The Court recalls that the applicant’s solicitors were requested to provide a medical report concerning the applicant’s physical injuries and to complete and return an application form. They have failed to do so, notwithstanding an extension in the time-limit set for that purpose.

In these circumstances, noting that it is incumbent on applicants to pursue their applications before the Court with reasonable expedition and in good faith, the Court finds that the applicant must be taken as no longer intending to pursue his application within the meaning of Article 37 § 1(a) of the Convention. There is no indication that respect for human rights requires the further examination of the case. Accordingly, the case should be struck out of the list. For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO STRIKE THE APPLICATION OUT OF ITS LIST OF CASES

. S. Dollé J.-P. Costa Registrar President [Note1] Include information obtained from the Government on the Judge Rapporteur’s request (Rule 49 § 2 (a)) or Chamber’s request (Rule 54 § 3 (a)), with indication of this fact, where appropriate.