THANGARAJAH v. THE UNITED KINGDOM
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
THANGARAJAH v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2000)
HOTĂRÂREA TERZĂ PRIVIND DECIZIA nr. 56455/00 a lui Mohanarajah THANGARAJAH împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 29 august 2000 în calitate de Cameră compusă de J.-P. Costa, Președintele W. Fuhrmann, P. Kūris, dna F. Tulkens, K. Jungwiert, Sir Nicolas Bratza, K. Traja, judecători și dna S. Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 6 aprilie 2000 și înregistrată la 11 aprilie 2000, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național din Sri Lanka, născut în 1975 și locuiește în prezent în Regatul Unit. El este reprezentat în fața Curții de către dl. Ram, din Sasdev & Co avocati, Walthamstow. Circumstanțele cazului [Notă1] Reclamantul a sosit în Regatul Unit la 14 martie 1993, cerând azil atunci când a fost interogat de ofițerul imigrației. El a susținut că dacă s-a întors în satul său (în zona în care erau activi Tigrii Tamil) ar fi trebuit să se alăture la ei și că, ca un tânăr mascul tamil, armata ar putea aresta și tortura el. Secretarul de stat a refuzat azil la 14 februarie 1996, menționând că reclamantul a părăsit Sri Lanka pe un pașaport legal, că reclamantul nu este membru al unei părți anume sau implicat în o activitate politică anume și că, deși reclamantul a susținut că a fost arestat în martie 1989, mai 1990 și iunie 1992, acest lucru a fost pentru perioade scurte și autoritățile au avut un interes legitim de a-l interoga în legătură cu implicarea în infracțiuni teroriste grave. Susținerile reclamantului au fost examinate de către un judecător special, înainte de care reclamantul a furnizat detalii suplimentare despre presupusele sale experiențe în detenție cu armata, în timpul căreia a fost bătut cu conducte S-lon și a martorizat executarea arbitrară a verii sale. S-a referit la diferite cicatrici pe care le-a susținut că-l vor pune în pericol, deoarece armata îl va trata ca un Tigru Tamil și îi va arăta picioarele Adjudicatorului. În decizia sa de respingere a afirmațiilor reclamantului la 12 ianuarie 1998, Adjudicatorul a recunoscut că a existat cicatrici vizibile pe genunchii reclamantului și o parte inferioară a picioarelor și pe picior, dar nu a făcut nicio concluzie în ceea ce privește o presupusă cicatrice pe cap sau pierderea unui testicul. El a comentat negativ asupra eșecului de a furniza orice dovezi medicale independente referitoare la aceste leziuni. El a constatat că contul reclamantului a dat apariția de înfățișare de la contul său inițial autorităților de imigrare și că credibilitatea sa globală a fost deteriorată de dovezile sale confuze și inconsecvente. Deși semnele de pe organismul său au sugerat că a suferit fizic și a indicat persecuții anterioare, el a remarcat cel mai grav incident a avut loc în mai 1990 și că a existat o gamă de doi ani până când se presupune că a fost rotunjit din nou în iunie 1992. El a considerat că nu există dovezi că reclamantul era de interes special pentru autoritățile sau că a fost în pericol de persecuție. Lăsarea recursului la Tribunalul de Apel pentru Immigrație a fost refuzată la 28 ianuarie 1998. Reclamantul a furnizat de două ori mai mult material secretarului de stat pentru a susține afirmațiile sale, inclusiv un raport psihologic din 11 ianuarie 1999, care a declarat că reclamantul a dezvoltat depresie și tulburări de stres post-traumatice legate de momentele în care a fost torturat sau grav rănit. De asemenea, a remarcat, fără observare, prezența cicatricilor rele, inclusiv o rană aparentă de glonț în coapsă și pierderea unui testicul. La 2 decembrie 1998 și 3 noiembrie 1999, secretarul de stat a menținut refuzul de azil, refuzând în ultima ocazie de a accepta că raportul reflectă cu exactitate starea mentală a reclamantului. Reclamantul solicită permisiunea de a solicita revizuirea judiciară a hotărârilor secretarului de stat a fost respinsă de Curtea Înaltă la 17 februarie 2000. Reclamantul s-a plâns că se va confrunta cu riscul de tortură și de maltrat în momentul reîntorsului în Sri Lanka ca tânăr tamil care a purtat semne de leziuni care, în orice control de rutină sau arestare de către armată, le-ar da motive să-l suspecteze că este implicat cu Tigrii tamil. El susține, de asemenea, că ar fi inuman și degradant să-l returneze în Sri Lanka în funcție de dovezile psihice. El a invocat articolele 2 și 3 din Convenție. PROCEDURA La 11 aprilie 2000, Președintele solicită Guvernului, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, să suspende măsura de expulzare până la următoarea ședință a Camerei la 27 Aprilie 2000 Avocații reclamanților au fost solicitați de către raportor să prezinte un raport medical privind leziunile fizice ale reclamantului până la data respectivă și să completeze și să returneze un formular de cerere, cu documente justificative. La 26 aprilie 2000, avocatii reclamanților au informat că Curtea că reclamantul a avut o numire medicală la 5 mai 2000 cu Fundația Medicală Cuidarea victimelor de tortura. La 27 aprilie 2000, Curtea a hotărât să prelungească indicația de la art. 39 până la 11 mai 2000. La 17 mai 2000, avocatii reclamantului au informat Curtea că reclamantul nu a participat la numirea medicală și a solicitat mai mult timp pentru a organiza o nouă numire. La 31 mai 2000, Registrul a avertizat avocatii reclamantului că dacă documentele solicitate de Curte pentru examinarea acestui caz nu au fost depuse înainte de 28 iunie 2000. Prin scrisoarea din 30 iunie 2000, avocatii reclamanților au declarat că nu au putut să respecte cererea Curții, deoarece reclamantul nu a răspuns la sfatul lor. Curtea reamintește că avocatii reclamanților au fost solicitați să furnizeze un raport medical privind leziunile fizice ale reclamantului și să completeze și să returneze un formular de cerere. Ei nu au făcut acest lucru, în ciuda unei prelungiri în termenul stabilit în acest scop. În aceste circumstanțe, menționând că este obligatorie ca reclamanții să își persecute cererile în fața Curții cu expediție rezonabilă și cu bună credință, Curtea constată că reclamantul trebuie considerat ca fiind nu mai intenționează să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. Nu există nici o indicație că respectarea drepturilor omului necesită examinarea în continuare a cazului. În consecință, cazul ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE STRIGAREA DECIZIEI DE CAUZA DE CAUZE S. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa [Notă1] Include informațiile obținute de Guvernul la cererea judecătorului (Regulamentul (Regulamentul) (a) sau cererea Camerei (art. 54 § 3 litera (a)), cu indicarea acestui fapt, dacă este cazul.