M.H. and A.S. v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererilor nr. 38267/07 și nr. 14293/07, de către M.H. și A.S. împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 16 decembrie 2008 ca Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători, având în vedere cererile depuse la 3 septembrie 2007 și 2 aprilie 2007, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul fiecărui caz, având în vedere măsurile intermediare indicate guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, Având în vedere decizia de a acorda reclamanților anonimitate, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Primul reclamant, M.H., este un național din Sri Lanka care s-a născut în 1970 și trăiește în Middlesex. Al doilea reclamant, A.S., este un național din Sri Lanka născut în 1988. El este reprezentat în fața Curții de către dna N. Mole, un avocat care practică la Londra cu Centrul AIRE. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Walton al Oficiului Externo și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. 1. M.H. Primul reclamant, un Tamil, a sosit în Regatul Unit la 4 martie 2003. El a solicitat azil în aceeași dată pe baza că el ar fi în pericol de tortura și de tratament bolnav ca urmare a asocierii sale cu Frontul Eelam de Eliberare Revoluționare a Poporului („EPRLF”). Cererea sa de azil a fost refuzată la 16 aprilie 2003 și apelul său ulterior împotriva acestui refuz a fost respins de către un judecător la 1 septembrie 2003, care a constatat că înlăturarea sa nu va încălca articolele 2 și 3 din Convenție. Reclamantul a depus o nouă cerere de azil la 28 Noiembrie 2006, care a fost refuzată la 5 iunie 2007. Reclamantul a solicitat o revizuire judiciară la 11 iunie 2007. Permisiunea a fost refuzată la 9 iulie 2007. Orientările de eliminare au fost stabilite pentru 13 august 2007. La 31 august 2007 au fost formulate alte observații, care se bazează pe deteriorarea generală a situației de securitate din Sri Lanka. Rapoartele au fost respinse la 1 septembrie 2007. La 3 septembrie 2007, reclamantul a depus o cerere la această Curte și la 9 septembrie 2007 a solicitat o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură. La 17 septembrie 2007, președintele interimar al celei de-a patra secțiune a Curții la care s-a alocat cererea a decis să aplice art. 39 și să indice Guvernului Regatului Unit că reclamantul nu ar trebui expulsat până la notificarea suplimentară. Cererea a fost comunicată oficial guvernului pentru observațiile lor în aceeași zi. La 6 noiembrie 2007, Curtea a hotărât să suspende procesul în așteptarea hotărârii Curții din NA. Regatul Unit nr. 25904/07, 17 iulie 2008. 2. A.S. Al doilea reclamant, de asemenea un Tamil, a sosit în Regatul Unit la 25 august 2004 și a solicitat azil la 27 august 2004 pe baza fricăi sale de persecuție în mâinile LTTE și autorităților din Sri Lanka. Octombrie 2004 Secretarul de Stat a refuzat cererea de azil. Apelul ulterior al reclamantului a fost respins de către un judecător la 22 martie 2005. La 21 aprilie 2005, Tribunalul de Azil și Immigrație („AIT”) a refuzat cererea de reconsiderare a deciziei Adjudicatorului. Reclamantul a depus din nou alte observații care au fost refuzate la 27 octombrie 2006. Oficiul de interne a eliberat reclamantul cu direcții de înlăturare către Colombo, Sri Lanka, pentru 12 aprilie 2007. Reclamantul a depus o cerere la această Curte și, la 11 aprilie 2007, președintele interimar al celei de-a patra secțiune a Curții la care a fost alocată cererea a decis să aplice art. 39 și a indicat Guvernului că reclamantul nu trebuie expulsat până la notificarea suplimentară. Solicitarea a fost comunicată oficial guvernului pentru observațiile lor în aceeași zi. La 6 noiembrie 2007, Curtea a hotărât să suspende procesul în așteptarea hotărârii Curții în NA. , citată mai sus. B. Procedințe după NA. Prin scrisoarea din 1 august 2008, în urma hotărârii Curții în NA. Agentul Guvernului a scris Curții pentru a exprima opinia Guvernului cu privire la „aranjamente practice care ar trebui instituite pentru a asigura că NA. În ceea ce privește cazurile pe care le solicită Curtea, scrisoarea a afirmat că: ""Guvernul consideră că, atunci când o cerere de contestare în Sri Lanka este în așteptare în fața Curții și cererea se bazează mai mult decât pur și simplu pe etnia tamilă a reclamantului, ar fi oportun să se ia în considerare dacă raționarea Curții în Hotărârea are orice impact asupra deciziei de eliminare a acestui individ. Având în vedere numărul semnificativ de astfel de cazuri care sunt în așteptare în fața Curții, Guvernul propune punerea în aplicare a următoarei proceduri pentru îndeplinirea acestei sarcini. a) Curtea ar informa reclamanții care contesta îndreptarea în Sri Lanka, ale căror cereri se bazează pe existența de „factori de risc” în loc de numai de origine tamilă din care Curtea a aplicat anterior art. 39, că următoarea procedură se va aplica în cazul lor. Curtea ar ridica art. 39 în fiecare astfel de caz pentru a permite respectarea procedurii; și ar informa reclamantul că orice nouă cerere pentru art. 39 nu ar fi în mod normal luată în considerare până la momentul în care procedura și orice cale judiciară consecintă, inclusiv cererea de reexaminare judiciară, ar fi fost epuizată; b) Curtea notifică Guvernului reclamanților la care a scris aceste termeni; c) La primirea unei astfel de notificări, UKBA va scrie reclamantului sau reprezentantului său, invitându-i să prezinte alte observații în cazul lor, având în vedere hotărârea Curții în d) UKBA ar evalua fiecare astfel de cerere în funcție de orice observații prezentate, aplicand noi orientări care țin seama atât de decizia instanțelor interne, cât și de hotărârea Curții în e) În cazul în care UKBA concluzionează că, în lumina noilor orientări și a orientărilor efectuate, nu ar trebui să se ordone înlăturarea, se acordă permisiunea adecvată de a rămâne în Regatul Unit; în cazul în care, în lumina noilor orientări înlăturate în Sri Lanka, cererea va fi refuzată și se vor putea stabili noi direcții de înlăturare; f) În cazul unei hotărâri de refuz al unei cereri, reclamantul va dispune de următoarele remedii. În cazul în care reprezentanțele prezentate sunt considerate ca fiind o cerere proaspătă, orice decizie de refuz al cererii va atrage, în majoritatea cazurilor, un drept de recurs în țară la AIT. În cazul în care reprezentanțele sunt considerate ca fiind de natură a unor alte argumente, orice decizie de respingere a acestor argumente nu ar atrage un drept de recurs. Cu toate acestea, acesta ar fi deschis reclamantului să solicite Curții Înalte de a avea hotărârea Secretarului de Stat pentru Departamentul de Acasă revizuirea judiciară. O cerere de reexaminare judiciară ar suspenda în mod normal îndepărtarea; și Curtea Înaltă ar lua în considerare orice reexaminare pe baza situației actuale a legii, inclusiv decizia Curții în . Există, de asemenea, o opțiune suplimentară de a se aplica Curții Înalte pentru o injecție de prevenire a îndepărtării. , art. 39 va fi respinsă în ceea ce privește cererile pe care le solicită Curtea care provoacă îndepărtarea în Sri Lanka numai pe baza etniei tamilului; aceste cereri vor fi declarate inadmisibile sau altfel dispuse de Curte. Cu toate acestea, în cazul în care Curtea informează Guvernul că un astfel de reclamant a furnizat informații suplimentare pentru a sugera că reclamația va depăși doar etnia tamilă, Guvernul ar propune să fie respectată procedura menționată mai sus.” Prin scrisoarea din 28 august 2008, Grefierul Secțiunii a afirmat că: ""Secțiunea a examinat acum propunerile prevăzute în scrisoarea dumneavoastră. Mi s-a ordonat să informez guvernul dumneavoastră că secțiunea a decis că aceste propuneri sunt acceptabile și că, în ceea ce privește toate cererile din Tamil în cazul în care art. 39 a fost aplicat înainte de 17 iulie 2008, aceaceasta este dispusă să ridice măsurile prevăzute în art. 39. În cazul în care o astfel de întreprindere ar fi primită, Curtea va iniția imediat procedura prevăzută în scrisoarea dvs. din 1 august 2008.”” La 18 septembrie 2008, Agentul Guvernului a acordat următoarea întreprindere: "Așa cum a fost propusă în scrisoarea dvs. din 28 august, Guvernul se angajează să nu înlăture reclamanții de origine tamilă pentru care a fost aplicată o măsură în temeiul articolului 39 înainte de 17 iulie 2008 și este în prezent în vigoare până la încheierea reexaminării interne a cazurilor în conformitate cu procedura prevăzută în scrisoarea mea din 1 august. Guvernul va lua măsurile prevăzute în scrisoarea mea din 1 august în ceea ce privește fiecare reclamant la primirea confirmării scrise de la Curtea că art. 39 a fost ridicat în ceea ce privește respectivul reclamant. " COMPLAINTE Ambele reclamante se plâng că deplasarea lor în Sri Lanka ar încălca articolele 2 și 3 din Convenție. art. 37 § 1 din Convenție prevede: „”1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; sau (b) a fost rezolvată chestiunea; sau (c) pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile în cauză.” Pentru a stabili dacă cererea ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) Curtea trebuie să ia în considerare dacă „circumul îl duce la concluzie” că „pentru orice alt motiv... nu mai este justificat să continue examinarea [i]”. Curtea reamintește că se bucură de o discreție largă pentru identificarea unor motive care să poată fi invocate într-o cerere de grevă pe această bază; totuși, aceasta reamintește de asemenea că aceste motive trebuie să rămână în circumstanțele specifice ale fiecărui caz (Asociația SOS Attentats și de Boery c. France [GC], (dec.), nr. 76642/01, § 37, CEDH 2006 ...). În opinia Curții, circumstanțele particulare ale acestor cereri sunt astfel încât nu mai este justificat să continue examinarea acestora. Puncturile reclamanților în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție se bazează pe consecințele întoarcerii lor în Sri Lanka. Reclamanții beneficiază acum de angajarea Guvernului că nu vor fi returnate în Sri Lanka în așteptarea reexaminării cererilor de către Guvern în lumina NA. În conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazurilor. În consecință, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3, eliminarea măsurilor intermediare indicate în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și eliminarea cazurilor din listă. II. APLICAREA REGULUI 43 § 4 A REGULUI TRIBUNALULUI art. 43 § 4 din Regulamentul Curții prevede: „Când o cerere a fost anulată, costurile trebuie să fie la discreția Curții.” „1. Un reclamant care dorește să obțină o atribuire a unei juste satisfacții în temeiul art. 41 din Convenție în cazul în care Curții constată o încălcare a drepturilor acesteia trebuie să facă o cerere specifică în acest sens. (2) Reclamantul trebuie să prezinte informații cu privire la toate cererile, împreună cu orice documente justificative relevante, în termenul stabilit pentru prezentarea observațiilor reclamantului cu privire la fondul, cu excepția cazului în care președintele Camerei îndreaptă altfel. (3) În cazul în care reclamantul nu respectă cerințele prevăzute în paragrafele anterioare, Camera poate respinge reclamațiile în întregime sau în parte. (4) Solicitațiile reclamantului sunt transmise guvernului contestat pentru observație.”” Nici unul dintre reclamanții nu a solicitat costuri în temeiul articolului 41 în termenul stabilit pentru prezentarea observațiilor reclamanților. Reprezentanții celui de-al doilea reclamant, însă, au scris ulterior la 19 decembrie 2007, solicitând ca cererile lor de costuri să fie admise în temeiul articolului 60 din Regulamentul Curții. Curtea reamintește importanța termenelor stabilite pentru prezentarea cererilor de justă satisfacție și a termenilor clari ai articolelor 60 § 1 și 2 din Regulamentul Curții și refuză să admită cererea pentru costuri în dosar. Din aceste motive, Curtea se alătură în unanimitate cererilor; decide să scoată cererile din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

FOURTH SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Applications no. 38267/07 and 14293/07

by M.H. and A.S.

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 16

December 2008 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above applications lodged on 3 September 2007 and

2 April 2007,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the

Convention and examine the admissibility and merits of

each case together,

Having regard to the interim measures indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court,

Having regard to the decision to grant the applicants anonymity,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The first applicant, M.H., is a Sri Lankan national who was born in 1970 and lives in Middlesex.

The second applicant, A.S., is a Sri Lankan national who was born in 1988. He is represented before the Court by Ms N. Mole, a lawyer practising in London with the AIRE Centre. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

D.

Walton of the Foreign and Commonwealth Office.

A.

The circumstances of the cases

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

1. M.H.

The first applicant, a Tamil, arrived in the United Kingdom on 4

March

November 2006, which was refused on 5 June 2007. The applicant applied for judicial review on 11 June 2007. Permission was refused on 9

July 2007. Removal directions were set for 13 August 2007. Further representations were made on 9 August 2007. On 13 August 2007 the further representations were rejected and the applicant disrupted his removal, which was then cancelled. On 31 August 2007 further representations were made, which relied on the general deterioration of the security situation in Sri Lanka. The representations were rejected on 1

September 2007. Further removal directions were set for 17

September

NA.

v.

the

United Kingdom

, no. 25904/07, 17 July 2008.

2. A.S.

The second applicant, also a Tamil, arrived in the United Kingdom on 25

August 2004 and claimed asylum on 27 August 2004 based on his fear of persecution at the hands of the LTTE and the Sri Lankan authorities. On

6

October 2004 the Secretary of State refused his asylum claim. The

applicant's subsequent appeal was dismissed by an Adjudicator on 22

March 2005. On 21 April 2005 the Asylum and Immigration Tribunal (“the AIT”) refused his application for reconsideration of the Adjudicator's decision. The applicant filed further representations, which the Home Office refused on 7 March 2006. The applicant again filed further representations which were refused on 27 October 2006. The Home Office issued the applicant with removal directions to Colombo, Sri Lanka, for 12 April 2007. The applicant lodged an application with this Court and, on 11 April 2007, the Acting President of the Fourth Section of the Court to which the application was allocated decided to apply Rule 39 and indicate to the Government that the applicant should not be expelled until further notice. The application was formally communicated to the Government for their observations on the same day. On 6 November 2007 the Court decided to adjourn the proceedings pending the Court's judgment in

NA.

, cited above.

B. Proceedings after

NA.

By a letter dated 1 August 2008, following the Court's judgment in

NA.

,

the Agent of the Government wrote to the Court to set out the Government's views as to the “practical arrangements that should be put in place to ensure that the

NA.

judgment is applied to other cases as appropriate”. In respect of cases pending before the Court, the letter stated that:

''The Government consider that where an application challenging removal to Sri

Lanka is pending before the Court and the application is based on more than simply the applicant's Tamil ethnicity, it would be appropriate to consider whether the reasoning of the Court in the

NA

judgment has any impact on the decision to remove that individual. In light of the significant number of such cases pending before the Court, the Government propose that the following procedure be put in place to accomplish this task.

a) The Court would inform applicants contesting removal to Sri Lanka, whose applications are based on the existence of 'risk factors' rather than on mere Tamil ethnicity of whom the Court has previously applied Rule 39, that the following procedure would apply in their case. The Court would lift Rule 39 in each such case in order to allow the procedure to be followed; and would inform the applicant that any new application for Rule 39 would not normally be considered until such time as the procedure and any consequent judicial remedies, including application for judicial review, had been exhausted;

b) The Court would notify the Government of those applicants to whom it had written in these terms;

c) Upon receipt of such notification, UKBA would write to the applicant or his or her representative, inviting them to submit further representations in their case in light of the Court's judgment in

NA

;

d) UKBA would assess each such claim in light of any representations submitted, applying new guidance that takes account of both the

LP

decision of the domestic courts and the judgment of the Court in

NA

;

e) If UKBA conclude that, in light of the new guidance and any representations made, the removal should not be ordered, appropriate leave to remain in the United Kingdom will be granted; if in light of the new guidance removal to Sri Lanka is appropriate, the application will be refused and new removal directions may be set;

f) In the event of a decision to refuse an application, the applicant will have the following remedies. If the representations submitted are considered to amount to a fresh claim, any decision to refuse the application will, in most cases, attract, an in country right of appeal to the AIT. If the representations are considered to amount to further submissions, any decision to reject those submissions would not attract a right of appeal. It would, however, be open to the applicant to apply to the High Court to have the decision of the Secretary of State for the Home Department judicially reviewed. An application for judicial review would normally suspend removal; and the High Court would consider any review on the basis of the current state of the law, including the Court's decision in

NA

. There is also a further option to apply to the High Court for an injunction to prevent removal.

The Government's assumption is that, in light of the judgment in

NA

, Rule 39 measures will be lifted in respect of those applications currently pending before the Court that challenge removal to Sri Lanka solely on the basis of Tamil ethnicity; and these applications will be declared inadmissible or otherwise disposed of by the Court. However, in the event that the Court informs the Government that such an applicant has provided further information to suggest that claim goes beyond mere Tamil ethnicity, the Government would propose that the procedure set out above be followed.''

By a letter dated 28 August 2008 the Section Registrar replied stating that:

''The Section has now considered the proposals set out in your letter. I am instructed to inform your Government that the Section decided that these proposals are acceptable and that in respect of all Tamil applications where Rule 39 was applied before 17 July 2008 it is prepared to lift the Rule 39 measure in place. This would be subject to an undertaking from your Government not to remove the applicants pending the conclusion of the domestic re-examination of their cases. If such an undertaking were received, the Court would then immediately initiate the procedure set out in your letter of 1 August 2008.''

On 18 September 2008 the Agent of the Government gave the following undertaking:

''As proposed in your letter of 28 August, the Government undertake not to remove applicants of Tamil origin in respect of whom a measure under Rule 39 was applied before 17 July 2008 and is currently in place pending the conclusion of the domestic re-examination of their cases under the procedure set out in my letter of 1 August. The Government will take the measures set out in my letter of 1 August in respect of each applicant upon receipt of written confirmation from the Court that Rule 39 has been lifted in respect of that applicant.''

COMPLAINTS

Both applicants complained that their removal to Sri Lanka would breach Articles 2 and 3 of the Convention.

THE LAW

I. ARTICLE 37 § 1 OF THE CONVENTION

Article 37 § 1 of the Convention provides:

''1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application; or

(b)

the matter has been resolved; or

(c)

for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.''

In order to determine whether the application should be struck out of the list pursuant to Article 37 § 1 (c) the Court must consider whether ''the circumstances lead it to conclude'' that “for any other reason....it is no longer justified to continue the examination of [it]''. The Court recalls that it enjoys a wide discretion in identifying grounds capable of being relied upon in a strike out application on this basis; however, it also recalls that such grounds must reside in the particular circumstances of each case (

Association SOS Attentats and de Boery v. France

[GC], (dec.), no.

76642/01, §

37, ECHR 2006

‑

...).

In the Court's view, the particular circumstances of these applications are such that it is no longer justified to continue their examination. The applicants' complaints under Articles 2 and 3 of the Convention are based on the consequences of their return to Sri Lanka. The applicants now benefit from the undertaking of the Government that they will not be returned to Sri

Lanka pending the re-examination of their claims by the Government in the light of

NA.

In accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the cases. Accordingly, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3, lift the interim measures indicated under Rule 39 of the Rules of Court and strike the cases out of the list.

II. APPLICATION OF RULE 43 § 4 OF THE RULES OF COURT

Rule 43 § 4 of the Rules of Court provides:

“When an application has been struck out, the costs shall be at the discretion of the Court....”

Rule 60 of the Rules of Court (on claims for just satisfaction) provides:

“1. An applicant who wishes to obtain an award of just satisfaction under Article 41 of the Convention in the event of the Court finding a violation of his or her Convention rights must make a specific claim to that effect.

4. The applicant's claims shall be transmitted to the respondent Government for comment.''

Neither applicant claimed costs pursuant to Article 41 within the time

‑

limit fixed for the submission of the applicants' observations. The

second applicant's representatives, however, subsequently wrote on 19

December 2007, requesting that their claim for costs be admitted pursuant to Rule 60 of the Rules of Court.

The Court recalls the importance of the time-limits set for the submission of claims for just satisfaction and the clear terms of Rules 60 § 1 and 2 of the Rules of Court and declines to admit the claim for costs to the file.

For these reasons, the Court unanimously

Joins

the applications;

Decides

to strike the applications out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President