J.B. v. THE UNITED KINGDOM
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
J.B. v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2007)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 31013/06, de către J.B. împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 11 decembrie 2007 ca secțiune compusă din: Președintele Casadevall Sir Nicolas Bratza Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători, și dl T.L. Grefierul de secțiune primară având în vedere cererea depusă la 2 august 2006, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl J.B., este un cetățean iranian care locuiește acum în Regatul Unit. El a fost reprezentat în fața Curții de către D. Duheric, avocat care practică în Glasgow. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Grainger al Oficiului Extern și al Commonwealth. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a sosit în Regatul Unit în 2006 și a solicitat imediat azil. La 20 iunie 2006, reclamația sa a fost refuzată de către Secretarul de Stat pentru Departamentul de Apropiere prin intermediul procedurii „procedură rapidă”: reclamantul susține că această procedură a însemnat că nu poate fi examinat de Fundația Medicală pentru Victimele Torturii. Avocatul său împotriva acestui refuz a fost respins de Tribunalul de Azil și Immigrație la 30 iunie 2006. Un apel suplimentar către un judecător de vârstă în domeniul imigrației și o cerere de reexaminare la Curtea Înaltă a fost refuzat la 5 iulie și, respectiv, 28 iulie 2006, pe baza că hotărârea nu conține nici o eroare a dreptului. La 2 august 2006, reclamantul a depus o cerere la această Curte și a solicitat o măsură intermediară pentru prevenirea expulzării sale. La 11 august 2006, Președintele Camerei la care s-a alocat această cerere a decis să aplice art. 39 din Regulamentul de procedură și a indicat guvernului Regatului Unit că reclamantul nu ar trebui expulsat până la notificarea ulterioră. Cererea a fost comunicată oficial guvernului pentru observațiile lor la 29 august 2006. La 17 noiembrie 2006, Secretarul de Stat a scris reclamantului că a furnizat Curtea dovezi suplimentare cu privire la riscul în care se confruntă în Iran. Secretarul de Stat a considerat oportun în circumstanțele de a invita reclamantul să prezinte noi dovezi. La o dată neespecificată, reclamantul a prezentat dovezi suplimentare. Pe baza acestor noi argumente, secretarul de stat a considerat dacă acordarea azilului reclamantului. De asemenea, a fost luată în considerare dacă el a fost calificat sau nu pentru protecție umanitară. Prin scrisoarea din 21 iunie 2007, secretarul de stat a refuzat azilul solicitant, dar a decis să-i acorde protecția umanitară și concediul limitat pentru a rămâne în Regatul Unit timp de cinci ani. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns că deplasarea sa în Iran va încălca drepturile sale în temeiul Convenției. El se referă în special la art. 2 (declarând că viața sa va fi în pericol și va fi executată), la art. 3 (declarând că va fi tratat rău și torturat) și la art. 8. De asemenea, el susține că „procesul de urmărire rapidă” în temeiul căruia a fost determinată cererea sa de azil a însemnat că nu poate fi examinat medical de Fundația Medicală pentru Victimele Torturii. art. 37 § 1 din Convenție, până în prezent este relevant, prevede următoarele: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în protocolul respectiv.” La 8 iunie 2007, Guvernul a informat Curtea cu privire la decizia de a acorda reclamantului permisiunea de a rămâne în Regatul Unit pentru motive umanitare. Curtea a solicitat să prezinte copii ale deciziilor relevante și a documentelor privind imigrația. Curtea a trimis, de asemenea, o copie a scrisorii guvernamentale reclamantului și a solicitat să confirme dacă dorește să își retragă cererea. La 17 iulie 2007, reprezentantul reclamantului a informat Curtea prin scrisoare că, având în vedere această decizie, dl J.B. a hotărât să își retragă cererea din lista de cauze a Curții. La 6 august 2007, Guvernul a prezentat hotărârile solicitate de Curte. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3, ridicarea măsurii intermediare indicate în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri T.L. Early Josep Casadevall Președintele grefierului