J.B. împotriva Regatului Unit

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 31013/06, de către J.B. împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 11 decembrie 2007 ca secțiune compusă din: Președintele Casadevall Sir Nicolas Bratza Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători, și dl T.L. Grefierul de secțiune primară având în vedere cererea depusă la 2 august 2006, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl J.B., este un cetățean iranian care locuiește acum în Regatul Unit.

El a fost reprezentat în fața Curții de către D. Duheric, avocat care practică în Glasgow. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Grainger al Oficiului Extern și al Commonwealth. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a sosit în Regatul Unit în 2006 și a solicitat imediat azil. La 20 iunie 2006, reclamația sa a fost refuzată de către Secretarul de Stat pentru Departamentul de Apropiere prin intermediul procedurii „procedură rapidă”: reclamantul susține că această procedură a însemnat că nu poate fi examinat de Fundația Medicală pentru Victimele Torturii.

Avocatul său împotriva acestui refuz a fost respins de Tribunalul de Azil și Immigrație la 30 iunie 2006. Un apel suplimentar către un judecător de vârstă în domeniul imigrației și o cerere de reexaminare la Curtea Înaltă a fost refuzat la 5 iulie și, respectiv, 28 iulie 2006, pe baza că hotărârea nu conține nici o eroare a dreptului. La 2 august 2006, reclamantul a depus o cerere la această Curte și a solicitat o măsură intermediară pentru prevenirea expulzării sale. La 11 august 2006, Președintele Camerei la care s-a alocat această cerere a decis să aplice art. 39 din Regulamentul de procedură și a indicat guvernului Regatului Unit că reclamantul nu ar trebui expulsat până la notificarea ulterioră.

Cererea a fost comunicată oficial guvernului pentru observațiile lor la 29 august 2006. La 17 noiembrie 2006, Secretarul de Stat a scris reclamantului că a furnizat Curtea dovezi suplimentare cu privire la riscul în care se confruntă în Iran. Secretarul de Stat a considerat oportun în circumstanțele de a invita reclamantul să prezinte noi dovezi. La o dată neespecificată, reclamantul a prezentat dovezi suplimentare. Pe baza acestor noi argumente, secretarul de stat a considerat dacă acordarea azilului reclamantului. De asemenea, a fost luată în considerare dacă el a fost calificat sau nu pentru protecție umanitară. Prin scrisoarea din 21 iunie 2007, secretarul de stat a refuzat azilul solicitant, dar a decis să-i acorde protecția umanitară și concediul limitat pentru a rămâne în Regatul Unit timp de cinci ani.

COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns că deplasarea sa în Iran va încălca drepturile sale în temeiul Convenției. El se referă în special la art. 2 (declarând că viața sa va fi în pericol și va fi executată), la art. 3 (declarând că va fi tratat rău și torturat) și la art. 8. De asemenea, el susține că „procesul de urmărire rapidă” în temeiul căruia a fost determinată cererea sa de azil a însemnat că nu poate fi examinat medical de Fundația Medicală pentru Victimele Torturii. art. 37 § 1 din Convenție, până în prezent este relevant, prevede următoarele: „1.

În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în protocolul respectiv.” La 8 iunie 2007, Guvernul a informat Curtea cu privire la decizia de a acorda reclamantului permisiunea de a rămâne în Regatul Unit pentru motive umanitare. Curtea a solicitat să prezinte copii ale deciziilor relevante și a documentelor privind imigrația. Curtea a trimis, de asemenea, o copie a scrisorii guvernamentale reclamantului și a solicitat să confirme dacă dorește să își retragă cererea.

La 17 iulie 2007, reprezentantul reclamantului a informat Curtea prin scrisoare că, având în vedere această decizie, dl J.B. a hotărât să își retragă cererea din lista de cauze a Curții. La 6 august 2007, Guvernul a prezentat hotărârile solicitate de Curte. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3, ridicarea măsurii intermediare indicate în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și să se scoată din listă cazul.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri T.L. Early Josep Casadevall Președintele grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 31013/06 by J.B. against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 11 December 2007 as a Chamber composed of: Mr J. Casadevall , President , Sir Nicolas Bratza , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović , Mr J. Šikuta , Mrs P. Hirvelä, judges, and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 2 August 2006, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr J.B., is an Iranian national who now lives in the United Kingdom.

He was represented before the Court by Mr D. Duheric, a lawyer practising in Glasgow. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Grainger of the Foreign and Commonwealth Office. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant arrived in the United Kingdom in 2006 and immediately claimed asylum. On 20 June 2006 his claim was refused by the Secretary of State for the Home Department via the “fast track” procedure: the applicant claims that this procedure meant that he could not be examined by the Medical Foundation for the Victims of Torture.

His appeal against this refusal was dismissed by the Asylum and Immigration Tribunal on 30 June 2006. A further appeal to a senior immigration judge and an application for reconsideration to the High Court were refused on 5 July and 28 July 2006, respectively, on the basis that the determination contained no error of law. On 2 August 2006, the applicant lodged an application with this Court and requested an interim measure to prevent his expulsion. On 11 August 2006 the President of the Chamber to which this application was allocated decided to apply Rule 39 of the Rules of Court and indicate to the Government of the United Kingdom that the applicant should not be expelled until further notice.

The application was formally communicated to the Government for their observations on 29 August 2006. On 17 November 2006, the Secretary of State wrote to the applicant noting that he had provided further evidence to the Court concerning the risk he faced in Iran. The Secretary of State considered it appropriate in the circumstances to invite the applicant to make further submissions setting out the new evidence. On an unspecified date the applicant submitted additional evidence. On the basis of these further submissions the Secretary of State considered whether to grant the applicant asylum. Consideration was also given to whether or not he qualified for humanitarian protection. By letter of 21 June 2007, the Secretary of State refused the applicant asylum but decided to grant him humanitarian protection and limited leave to remain in the United Kingdom for five years.

COMPLAINTS The applicant complained that his removal to Iran would violate his rights under the Convention. He referred in particular to Article 2 (claiming that his life would be in danger and he would be executed), Article 3 (claiming he would be ill-treated and tortured) and Article 8. He also argued that the “fast track process” under which his asylum claim had been determined meant that he could not be medically examined by the Medical Foundation for Victims of Torture. THE LAW Article 37 § 1 of the Convention, in so far is it is relevant, provides as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; or ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” On 8 June 2007, the Government informed the Court of the decision to grant the applicant leave to remain in the United Kingdom on humanitarian grounds. The Court requested that they submit copies of relevant decisions and immigration papers. The Court also sent a copy of the Government’s letter to the applicant and requested that he confirm whether he wished to withdraw his application.

On 17 July 2007 the applicant’s representative informed the Court by letter that in light of this decision Mr J.B. had decided to withdraw his application from the Court’s list of cases. On 6 August 2007, the Government submitted the decisions requested by the Court. Having regard to Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court concludes that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3, lift the interim measure indicated under Rule 39 of the Rules of Court and strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. T.L. Early Josep Casadevall Registrar President