SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 37565/97 prezentate de Societatea de Amenajare a Portului-Leman (SAPL) împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 12 septembrie 2000 într-o cameră compusă din W. Fuhrmann, președintele J.-P. Costa, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, Sir Nicolas Bratza, K. Traja, judecători și S. Dolle; graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior prezentată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 18 iulie 1997 și înregistrată la 1 septembrie 1997, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat competența Curții de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, Societatea de amenajare a Portului-Leman (denumită în continuare SAPL), este o societate cu răspundere limitată de drept francez, al cărei sediu social este stabilit în Chens pe Leman (Haute-Savoy). Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Christian Bremond, avocat în Baroul Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Municipalitatea Chens-sur-Leman a decis, printr-o deliberare la 27 ianuarie 1986, să organizeze o consultare publică în jurul realizării a două zone de amenajare concertată ( La locul menționat din Tougues, care include un port de agrement, un ansamblu rezidențial cu echipamente hoteliere, instalații tehnice, de comerț și de divertisment, precum și diverse echipamente sportive, inclusiv un golf și o plajă. La 17 februarie 1988, Comisia departamentală a Site-urilor Superioare Savoy a emis un aviz favorabil proiectului prezentat de Societatea de amenajare turistică și sportivă din Tougues ( La 29 iunie 1989, SAPL a încheiat cu municipalitatea Chens-sur-Leman o convenție de amenajare a ZAC nr. 1 la 9 ianuarie 1991, precum și o convenție din partea comunei Chens-sur-Leman. Convențiile de amenajare și de dezvoltare, modificate la cererea prefectului de Savoy la 11 aprilie 1991, au fost aprobate printr-o deliberare a Consiliului municipal la 13 ianuarie 1992. Printr-o a doua deliberare din aceeași zi, Consiliul municipal a decis, de asemenea, crearea ZAC nr. 2 din Port-Leman, a cărei amenajare și echipament au fost, de asemenea, încredințate SAPL. Cu toate acestea, la 30 martie 1992, prefectul de Suso-Savoy l-a informat pe primarul comunei Chens-sur-Leman că a intenționat să sesizeze Tribunalul Administrativ din Grenoble cu privire la o acțiune în anulare a deliberărilor comunei de autorizare a proiectului de amenajare a Port-Leman. În iunie 1992, Tribunalul Administrativ din Lyon a suspendat executarea deliberărilor comunei din 13 ianuarie 1992 și le-a anulat prin hotărârea din 3 iunie 1993. Curtea Administrativă din Lyon a confirmat această decizie prin hotărârea din 31 decembrie 1996. Prin hotărârea din 26 martie 1999, Consiliul de Stat a respins recursul formulat de SAPL și a confirmat hotărârea pronunțată de Tribunalul Administrativ din Lyon declarând ilegal actele administrative care aprobă proiectul de amenajare a portului Leman. Având în vedere că suspendarea executării deliberărilor comunei (și, cu atât mai mult, posibila anulare a acestora) a suspendat punerea în aplicare a proiectului de amenajare a Port-Leman, SAPL forma la prefectul de Înalt Savoie, printr-o scrisoare din 24 iulie 1992, o cerere prealabilă de despăgubire a prejudiciului cauzat de abandonarea proiectului. Prefectul a respins această cerere la 18 iulie 1992. noiembrie 1992. SAPL a prezentat, prin urmare, la 18 ianuarie 1993 o cerere în fața Tribunalului Administrativ din Grenoble, care intenționa ca statul să fie obligat să îi plătească, în vederea reparării prejudiciului cauzat de nerecuperarea diferitelor ZAC din Chens-sur-Leman, suma de 309.879.964 franci. Prefectul Înaltului Savoie a depus un memoriu în replică în numele ui la 22 noiembrie 1993. La 23 martie 1995, SAPL a depus o memoriul suplimentar cu privire la cererea sa inițială la 391.071.199 F. și a solicitat condamnarea comunei Chens-sur-Leman in solidum cu la. Prin scrisoarea din 20 aprilie 1995, SAPL a adresat primarului Chens-sur-Leman o cerere de despăgubire a prejudiciului suferit. Întrucât municipalitatea nu a răspuns la această scrisoare după patru luni, SAPL a prezentat la 11 noiembrie 1995 grefei Tribunalului Administrativ din Grenoble o cerere îndreptată împotriva deciziei implicite de respingere a comunei Chens-sur-Leman, care urmărea ca municipalitatea să-i plătească suma de 391.071.199 franci. La 4 aprilie 1996, a fost pronunțată o ordonanță de închidere a procedurii de încuviințare a procedurii de încuviințare a procedurii de încuviințare a procedurii de încuviințare a procedurii de încuviințare a procedurii de încuviințare a procedurii de încuviințare a procedurii de încuviințare a procedurii. La 30 aprilie 1996, SAPL a prezentat un memoriu suplimentar Tribunalului Administrativ, în care prezenta la 411.615.31 franci prejudiciul pe care îl solicita. Comuna Chens-sur-Leman și-a prezentat memoriul în apărare la 2 iulie 1996. La 3 iulie 1996, prefectul a depus o memorare suplimentară în memoria SAPL din 23 martie 1995. Prin ordonanța din 17 septembrie 1996, președintele celei de-a doua camere a Tribunalului Administrativ a stabilit data închiderii procedurii la 21 octombrie 1996. La 27 septembrie 1996, prefectul Haute-Savoie a depus un memoriu în replică în memoria comunei din 2 iulie 1996. La 4 octombrie 1996, SAPL a depus o memorare suplimentară în replică cu cea a comunei din 2 iulie 1996. La 18 octombrie 1996, municipalitatea a depus un memoriu în replică. SAPL a răspuns în memoria comunei Chens-sur-Leman printr-un ultim memoriu din 7 noiembrie 1996, în care își menținea concluziile, solicitând să beneficieze de capitalizarea dobânzilor. Prin scrisoarea din 3 decembrie 1997, gardianul Sigiliului a răspuns scrisorii deputatului pe care îl putea fi pronunțat acum asupra acțiunii în despăgubire, întrucât exista o hotărâre executorie cu privire la legalitatea proiectului de amenajare. La 12 decembrie 1997, municipalitatea a depus un memoriu suplimentar. La 24 decembrie 1997, prefectul a depus un memoriu complementar. La 26 și 31 decembrie 1997, SAPL a depus memorii suplimentare ca răspuns. Aceste ultime trei memorii, prezentate după încheierea procedurii de investigare, nu au fost nici examinate, nici comunicate părților de către instanță, în conformitate cu normele procedurii aplicabile. La 7 ianuarie 1998, Tribunalul Administrativ din Grenoble și-a desfășurat ședința. Prin hotărârea din 3 februarie 1998, Tribunalul Administrativ a considerat că: Curtea și Curtea Administrativă de Justiție, fiind executorii, condiția ca Consiliul de Instanță să fie sesizat cu privire la o acțiune în casare împotriva instanțelor administrative și a Curților Administrative de Apel din 13 ianuarie 1992 (...) nu a împiedicat ca prezenta instanță să se pronunțe cu privire la acțiunea în despăgubire formulată de SAPL (...) Cu toate acestea, instanța nu a ajuns la concluzia cu privire la responsabilitatea pentru statul membru în care se află proiectul Port-Léman pentru motivul că responsabilitatea pentru crearea ZAC-urilor a fost impusă comunei Chens-sur-Leman și că: participarea serviciilor la definirea proiectului de amenajare a site-ului Port-Leman (...) nu poate fi privită ca un angajament asumat cu privire la designer de a finaliza proiectul. Tribunalul a considerat, de asemenea, că hotărârea Tribunalului Administrativ din Lyon a stabilit la mai multe dintre deliberările comunei Chens-sur-Leman prin care se decide crearea ZAC din Port-Leman, că Doar prejudiciul legat direct și, cu siguranță, la adresa deciziilor privind ZAC și suportat personal de către instalatorul de produse alimentare era de nerambursabil, dar prejudiciul financiar suferit de societatea reclamantă nu reprezenta un caracter direct și, prin urmare, nu putea fi despăgubit. Prin cererea din 3 aprilie 1998, SAPL a dus cauza la curtea administrativă din Lyon, în fața căreia cauza este încă în curs de desfășurare. La 28 aprilie 1998, cauza a fost atribuită unei camere a instanței și, la 15 iulie 1998, a fost numit un raportor. La 19 martie 1999, ministrul a depus o memorie în apărare și, la 28 aprilie 1999, SAPL a prezentat o memorare suplimentară. La 22 iulie 1999, SAPL a depus un memoriu recapitulativ și în replică. ÎN DREPT primul motiv al recurentei se referă la durata procedurii care a început la 18 ianuarie 1993 prin acțiunea formulată în fața Tribunalului Administrativ din Grenoble împotriva deciziei prefectului de Înaltă Instanță prin care se respinge cererea prealabilă de despăgubire formulată de recurentă. În prezent, aceaceasta este pendinte în fața Curții Administrative din Lyon, ca urmare a recursului interjucat de reclamantă împotriva hotărârii Tribunalului Administrativ din Grenoble din 3 februarie 1998 și, prin urmare, a durat deja aproximativ 7 ani și 8 luni. Potrivit recurentei, durata procedurii nu îndeplinește cerința În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție. În al doilea rând, critică această durată excesivă care, conform reclamantului, și-a încălcat în mod grav dreptul de a-și respecta bunurile, protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea consideră că, în lumina criteriilor prevăzute de jurisprudența organelor Convenției, în special în materie de termen rezonabil, (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente), și ținând seama de toate elementele aflate în posesia sa, aceste obiecții trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, S. Dolle W. Fuhrmann Module Președinte
de la requête n° 37565/97
présentée par Société d'aménagement de Port-Léman (SAPL)
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le
12 septembre 2000 en une chambre composée de
M.
président
,
M.
J.-P. Costa,
M.
M
me
M.
Sir
Nicolas Bratza,
M.
juges
,
et de
M
me
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 18 juillet 1997 et enregistrée le 1er septembre 1997,
Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, la Société d’aménagement de Port-Léman (ci-après la SAPL), est une société à responsabilité limitée de droit français, dont le siège social est établi à Chens
‑
sur
‑
Léman (Haute-Savoie). Elle est représentée devant la Cour par M
e
Christian Bremond, avocat au barreau de Paris.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
La commune de Chens-sur-Léman décida, par une délibération en date du 27
janvier
1986, d’organiser une concertation publique autour de la réalisation de deux zones d’aménagement concerté («
ZAC
»), au lieu-dit de Tougues, comprenant un port de plaisance, un ensemble résidentiel avec équipements hôteliers, des installations techniques, de commerce et d’animations ainsi que divers équipements sportifs, dont un golf et une plage.
Le 17 février 1988, la commission départementale des Sites de Haute-Savoie émit un avis favorable au projet présenté par la Société d’aménagement touristique et sportif de Tougues («
SATST
»). Le préfet de Haute-Savoie donna son accord au projet par décision du 25 mars 1988.
Le 29 juin 1989, la SAPL acquit de la SATST des terrains situés au lieu-dit de Tougues, afin de réaliser le projet d’aménagement. Elle conclut le 9 janvier 1991 avec la commune de Chens-sur-Léman une convention d’aménagement de la ZAC n° 1, ainsi qu’une convention d’objectifs.
Les conventions d’aménagement et d’objectifs, modifiées à la demande du préfet de Haute-Savoie en date du 11 avril 1991, furent approuvées par une délibération du conseil municipal en date du 13 janvier 1992. Par une deuxième délibération du même jour, le conseil municipal décida également la création de la ZAC n° 2 de Port-Léman, dont l’aménagement et l’équipement furent également confiés à la SAPL.
Toutefois, le 30 mars 1992, le préfet de Haute-Savoie informa le maire de la commune de Chens-sur-Léman qu’il entendait saisir le tribunal administratif de Grenoble d’un recours en annulation des délibérations de la commune autorisant le projet d’aménagement de Port-Léman.
Le 1
er
juin 1992, le tribunal administratif ordonna qu’il soit sursis à l’exécution des délibérations de la commune du 13 janvier 1992, puis les annula par jugement du 3 juin 1993. La cour administrative d’appel de Lyon confirma cette décision par arrêt du 31 décembre 1996. Par arrêt du 26 mars 1999, le Conseil d’Etat rejeta le pourvoi formé par la SAPL et confirma l’arrêt rendu par la cour administrative d’appel de Lyon déclarant illégaux les actes administratifs approuvant le projet d’aménagement du Port Léman.
Considérant que le sursis à l’exécution des délibérations de la commune (et à plus forte raison leur éventuelle annulation) suspendait la mise en œuvre du projet d’aménagement de Port-Léman, la SAPL formula auprès du préfet de Haute
‑
Savoie, par un courrier en date du 24 juillet 1992, une demande préalable d’indemnisation du préjudice né de l’abandon du projet. Le préfet rejeta cette demande le 18
novembre 1992.
La SAPL déposa donc, le 18 janvier 1993, une requête devant le tribunal administratif de Grenoble, tendant à ce que l’Etat soit condamné à lui verser, en réparation du préjudice né de la non-réalisation des différentes ZAC de Chens-sur-Léman, la somme de 309.879.964 francs.
Le préfet de Haute-Savoie déposa un mémoire en réplique au nom de l’Etat le 22
novembre 1993.
Le 23 mars 1995, la SAPL déposa un mémoire complémentaire portant sa demande initiale à 391.071.199 F. et demandant la condamnation de la commune de Chens-sur-Léman
in solidum
avec l’Etat.
Par lettre du 20 avril 1995, la SAPL adressa au maire de Chens-sur-Léman une demande tendant à l’indemnisation du préjudice subi. La commune n’ayant pas répondu à ce courrier après quatre mois, la SAPL déposa le 11 novembre 1995 au greffe du tribunal administratif de Grenoble une requête dirigée contre la décision implicite de rejet de la commune de Chens-sur-Léman, et tendant à ce que la commune lui verse la somme de 391.071.199 francs.
Le 4 avril 1996, une ordonnance de clôture de l’instruction fut rendue. Le 25 avril 1996, l’instruction fut rouverte pour permettre à la commune de présenter ses observations en défense.
Le 30 avril 1996, la SAPL présenta un mémoire complémentaire au tribunal administratif, dans lequel elle portait à 411.615.831 francs le préjudice dont elle demandait réparation.
La commune de Chens-sur-Léman présenta son mémoire en défense le 2
juillet
1996.
Le 3 juillet 1996, le préfet déposa un mémoire complémentaire au mémoire de la SAPL du 23 mars 1995.
Par ordonnance du 17 septembre 1996, le président de la 2
ème
chambre du tribunal administratif fixa la date de clôture de l’instruction au 21 octobre 1996.
Le 27 septembre 1996, le préfet de Haute-Savoie déposa un mémoire en réplique au mémoire de la commune du 2 juillet 1996.
Le 4 octobre 1996, la SAPL déposa un mémoire complémentaire en réplique à celui de la commune du 2 juillet 1996.
Le 18 octobre 1996, la commune déposa un mémoire en réplique.
La SAPL répliqua au mémoire de la commune de Chens-sur-Léman par un dernier mémoire du 7 novembre 1996, dans lequel elle maintenait ses conclusions, en demandant à bénéficier de la capitalisation des intérêts.
Le 21 mai 1997,
l’avocat de la SAPL demanda l’inscription de l’affaire au rôle.
Le 24 septembre 1997, cette demande fut reprise par un député.
L’instruction de l’affaire fut rouverte par décision du 13 novembre 1997 et sa date de clôture fut fixée au 15 décembre 1997.
Par lettre du 3 décembre 1997, le garde des Sceaux répondit à la lettre du député qu’il pouvait être désormais statué sur le recours en indemnisation car il existait un jugement exécutoire statuant sur la légalité du projet d’aménagement.
Le 12 décembre 1997, la commune déposa un mémoire complémentaire.
Le 24 décembre 1997, le préfet déposa un mémoire complémentaire. Les 26 et 31 décembre 1997, la SAPL déposa des mémoires complémentaires en réponse. Ces trois derniers mémoires, produits après la clôture de l’instruction, ne furent ni examinés ni communiqués aux parties par le tribunal, conformément aux règles de la procédure applicable.
Le 7 janvier 1998, le tribunal administratif de Grenoble tint son audience. Par jugement du 3 février 1998, le tribunal administratif considéra que «
les jugements des tribunaux administratifs et des cours administratives d’appel étant exécutoires, la circonstance que le Conseil d’Etat soit saisi d’un recours en cassation contre l’arrêt d’illégalité des délibérations du 13 janvier 1992 (…) ne [faisait] pas obstacle à ce que le présent tribunal statue sur le recours en indemnisation formé par la SAPL (…)
».
Le tribunal ne conclut toutefois pas à la responsabilité de l’Etat dans l’abandon du projet de Port-Léman au motif que
«
la responsabilité de la création des ZAC
» incombait à la commune de Chens-sur-Léman et que «
la participation des services de l’Etat à la définition du projet d’aménagement du site de Port-Léman (…) ne saurait être regardée comme un engagement pris à l’égard de l’aménageur de mener à terme le projet ».
Le tribunal releva par ailleurs que l’arrêt de la cour administrative d’appel de Lyon avait établi l’illégalité des délibérations de la commune de Chens-sur-Léman décidant la création de la ZAC de Port-Léman, que «
ces illégalités [constituaient] des fautes de nature à engager la responsabilité de la commune
», que «
seul le préjudice lié directement et certainement à l’illégalité des décisions relatives aux ZAC et supporté personnellement par l’aménageur
» était indemnisable, mais que
le préjudice financier subi par la société requérante «
ne [présentait] pas un caractère direct, et, de ce fait, ne [pouvait] être indemnisé.
»
Par requête du 3 avril 1998, la SAPL porta l’affaire devant la cour administrative d’appel de Lyon, devant laquelle l’affaire est toujours pendante.
Le 28 avril 1998, l’affaire fut attribuée à une chambre de la cour et, le 15 juillet 1998, un rapporteur fut nommé.
Le 19 mars 1999, le ministre déposa un mémoire en défense et, le 28 avril 1999, la SAPL déposa un mémoire complémentaire.
Le 22 juillet 1999, la SAPL déposa un mémoire récapitulatif et en réplique.
Le premier grief de la requérante porte sur la durée de la procédure qui a débuté le
18 janvier 1993 par le recours formé devant le tribunal administratif de Grenoble contre la décision du préfet de Haute-Savoie rejetant la demande préalable d’indemnisation formulée par la requérante. Elle est actuellement pendante devant la cour administrative de Lyon, à la suite de l’appel interjeté par la requérante contre le jugement du tribunal administratif de Grenoble du 3 février 1998. Elle a donc déjà duré environ 7 ans et 8 mois.
Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention. Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
Le deuxième grief critique cette durée excessive qui, selon la requérante, a porté gravement atteinte à son droit au respect de ses biens, protégé par l’article 1 du Protocole n° 1 à la Convention.
La Cour estime qu’à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention notamment en matière de «
délai raisonnable
» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ces griefs doivent faire l’objet d’un examen au fond.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
,
tous moyens de fond réservés.
Greffière
Président