HOFSTÄDTER v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
HOFSTÄDTER v. AUSTRIA (CtEDO, 2000)
Reclamantul este un cetățean austriac, născut în 1948. El este un fermier care locuiește în Guntramsdorf (Austria). Înainte de Curte, el este reprezentat de dl Proksch, un avocat care practică în Viena. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 februarie 1966, Autoritatea Agricolă de District din Austria (Agrarbezirksbehörde - "Autoritatea Districtului") a instituit o procedură de consolidare (Zusammenlegungsverfahren) pentru Guntramsdorf. În decembrie 1966, reclamantul a primit mai multe parcele de teren situate în Guntramsdorf ca donație de la terțe persoane. În februarie 1967 și aprilie 1967 a cumpărat mai multe terenuri în Guntramsdorf. La 17 octombrie 1967, Autoritatea de District, pe baza unui proiect de plan de consolidare, a ordonat transferul provizoriu de parcele de compensare. Această măsură a afectat, de asemenea, mai multe parcele din terenurile deținute de reclamant și de tatăl său. Potrivit unui acord încheiat cu autoritatea de district, tatăl reclamantului, care are același nume ca reclamantul, Franz Hofstädter, și a acționat, de asemenea, în numele reclamantului, a fost de acord în august 1967 cu schimbul mai multor parcele de teren. Decizia din 17 octombrie 1967 a fost servită părților în cauză, nu prin poștă, ci printr-o scrisoare circulară pe care un angajat al Oficiului Municipal Guntramsdorf (Gemeindeamt) le-a servit pe părți prin vizita lor. Remercii de primire au fost semnate. La 26 iunie 1973, Autoritatea de District, prin scrisoarea circulară, a informat 26 de proprietari de terenuri vizați de procedurile de consolidare, că s-a elaborat un plan de consolidare care ar putea fi inspectat în cadrul Oficiului Municipal Guntramsdorf între 16 și 30 iulie 1973. În această perioadă ar putea fi depuse apeluri împotriva planului de consolidare. Această scrisoare circulară nu a fost servită din nou de poștă, ci de un angajat al Oficiului Municipal. Pe recunoașterea primirii în temeiul nr. 24 mama reclamantului este menționată și există o semnătură lângă numele ei. La nr. 22 există numele “Hofstädter Franz” și adresa Bergasse 84. Pe lângă numele său este o semnătură care pare a fi identică cu cea de lângă nr. 24. Reclamantul susține că el nu a primit scrisoarea circulară. A fost servită pentru o altă persoană cu același nume ca reclamantul și care a murit între timp. Potrivit Guvernului, scrisoarea circulară a fost servită în mod corespunzător pe reclamant și mama sa a semnat primirea în locul său. Tatăl reclamantului a interzis un recurs împotriva planului de consolidare pe care l-a retras mai târziu. Nu se înregistrează niciun recurs de către reclamant în dosare. La 26 februarie 1979, Curtea de district Mödling (Bezirksgericht), în calitate de registru de teren, a modificat registrul terestrelor în conformitate cu planul de consolidare. La 13 noiembrie 1980, Autoritatea de District a eliberat un decret (Verordnung) prin care procedura de consolidare a fost încheiată oficial. Acest decret a fost publicat în gazeta oficială, publicată la Oficiul Municipal Guntramsdorf și Autoritatea de District și a intrat în vigoare la 29 noiembrie 1980. La 1 mai 1984, reclamantul a trimis o scrisoare Autorității Agricole de District. El a susținut că încă a susținut un recurs pe care l-a depus la 19 iulie 1973 și că amendamentele introduse în registrul terenurilor sunt incorecte sau nu. El a anunțat în continuare că, după recolta din 1984, va cultiva parcele sale anterioare de terenuri și solicită Autorității de District să restabilească vechile granițe. La 29 mai 1984, reclamantul a apărut în fața Autorității de District. El a depus o copie a recursului din 19 iulie 1973 și a declarat că a înaintat apelul funcționarului public care a înaintat procedura de consolidare a terenurilor. El a fost informat că nu s-a găsit niciun recurs în dosare, că, prin decretul din 13 noiembrie 1980, procedura de consolidare a terenurilor a fost încheiată și că, prin urmare, nu s-a putut lua altă decizie. Potrivit copiei apelului transmis ofițerului Autorității de District, reclamantul s-a plâns că anumite parcele din terenurile sale erau prea departe de terenurile pe care le-a primit în compensație și că ar trebui să păstreze alte parcele care erau mai aproape de proprietatea sa de agricultură. La 12 iulie 1984, Autoritatea de District, referindu-se la scrisoarea reclamantului din 1 mai 1984, l-a informat că nu a fost primit niciodată niciun recurs al reclamantului împotriva planului de consolidare. Procedura a devenit finală (rechtskräftig), registrul terestrelor a fost modificat în consecință și nu a putut fi luată altă decizie privind procedura de consolidare a terenurilor. Reclamantul a fost sfătuit să se abțină de orice interferență cu terenul altor persoane, deoarece acest lucru ar crea numai probleme grave pentru el. Patru ani mai târziu, la 18 martie 1988, reclamantul, asistat de avocat, a solicitat Autorității de District să relueze procedurile de consolidare și, în special, să-i servească scrisoarea circulară a Autorității de District din 26 iunie 1973 sau, în mod alternativ, planul de consolidare, astfel încât să poată apela împotriva planului. La 31 mai 1988, Autoritatea de District a respins cererea reclamantului de lipsă de competență. Pe apelul reclamantului, Consiliul Regional de Reforma Terenului din Baja Austria (Landesagrarsenat - "Consiliul Regional") a anulat această decizie la 10 ianuarie 1989. La 7 aprilie 1989, Autoritatea de District a respins din nou cererea reclamantului și a constatat că, după publicarea decretului din 13 noiembrie 1980, nu s-au putut formula noi cereri privind procedura de consolidare. La 30 mai 1989, Consiliul Regional a respins apelul reclamantului și a confirmat decizia Autorității de District. Acesta a remarcat că, în temeiul articolului 28 din Legea de planificare a terenurilor agricole din Austria (Flurverfassungs-Landesgesetz), procedurile de consolidare trebuie să fie încheiate printr-un decret după ce toate măsurile planului, inclusiv modificările din registrul terestrelor (Grundbuch), au fost efectuate. La 6 martie 1991, Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof) a refuzat să se ocupe de plângerea reclamantului, deoarece a constatat că nu a avut nici o perspectiva de succes și a trimis cazul Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshof). Curtea Constituțională a constatat, de asemenea, că nu a avut îndoieli cu privire la constituționalitatea decretului din 13 noiembrie 1980, deoarece orice presupusă deficiențe în comunicarea scrisorii circulare din 26 iunie 1973 nu mai putea afecta legalitatea decretului prin care s-a încheiat procedura de consolidare. La 16 noiembrie 1993, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului și a confirmat argumentul Autorității de District. Curtea Administrativă a constatat că, ca urmare a intrării în vigoare a decretului Autorității de District din 13 noiembrie 1980, autoritățile de consolidare a terenurilor nu mai au competență. Astfel, autoritățile de consolidare a terenurilor nu mai erau competente să îndeplinească planul de consolidare al reclamantului.