CASE OF ORTNER v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Articole
- Articolul 6
- Concluzie
-
- Încălcare — Articolul 6
CASE OF ORTNER v. AUSTRIA (CtEDO, 2007)
Reclamantul s-a născut în 1942 și trăiește în Tristach. La 27 februarie 1968, Autoritatea Agricolă (Agrarbezirksbehörde) a instituit proceduri de consolidare a terenurilor (Zusammenledungsverfahren) care implică proprietatea reclamantului. Reclamantul nu a făcut apel. La 26 aprilie 1974, Autoritatea Agricolă a emis programul de ocupare și evaluare (Besitzstandsausweis und Bewertungsplan). Prin scrisoarea din 26 mai 1995, reclamantul a solicitat excluderea proprietății sale din procedura de consolidare. Prin decizia din 13 ianuarie 1999, autoritatea agricolă a notificat părților la procedurile de consolidare a terenurilor că un plan de evaluare a instalațiilor electrice a fost deținut la dispoziția lor în biroul municipiului Tristach și a putut fi consultat în două săptămâni.
Reclamantul a apelat la 23 februarie 1999 împotriva acestei notificări către Consiliul provincial de reformă a terenurilor (Landesagrarsenat). El a susținut, în special, că programul de ocupare și evaluare nu a fost deservit corespunzător de el. În plus, el a remarcat că cererea sa de a exclude terenurile sale din procedura de consolidare nu a fost încă tratată. El a repetat această cerere și a susținut, în termeni generali, că nu a avut niciun interes în ceea ce privește consolidarea terenurilor în cauză. La 1 martie 1999, Autoritatea Agricolă a respins cererea reclamantului din 26 mai 1995 de a exclude proprietatea sa din procedura de consolidare. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, susținând că programul de ocupare și evaluare nu a fost servit la el și nu a fost publicat în mod corespunzător.
În plus, o nouă evaluare va fi necesară în circumstanțe. 10. La 29 aprilie 1999, Consiliul Provincial de Reforma Land a respins apelul reclamantului. La 27 mai 1999, Consiliul provincial al Reformei Landului a respins apelul reclamantului împotriva notificării din 13 ianuarie 1999. El a remarcat că programul de ocupare și evaluare a devenit final. Evaluarea suplimentară a instalațiilor electrice a devenit necesară printr-o modificare a legii și a fost efectuată corect. În continuare, a remarcat că întrebarea dacă este necesară revizuirea schemei inițiale de ocupare și evaluare nu face obiectul prezentei proceduri de recurs. 12. Reclamantul a depus plângeri la Curtea Administrativă (Verwaltungsgerichtshof) împotriva ambelor hotărâri ale Consiliului Provincial de Reforma Land.
Repet în esență argumentele pe care le-a susținut în fața acestui Consiliu. Curtea Administrativă a primit plângeri la 4 iunie și, respectiv, 21 iulie 1999,. La cererea Curții administrative, reclamantul și-a modificat plângerea împotriva hotărârii Consiliului Provincial de Reformă a Terenului privind instalațiile electrice. 13. Consiliul Provincial de Reformă a Terenului a depus observații la Curtea Administrativă la 18 august și, respectiv, 28 octombrie 1999, 14. La 3 iulie 2003, Curtea Administrativă, care s-a alăturat plângerii reclamantei, le-a respins. A confirmat evaluarea juridică a Consiliului Provincial de Reforma Land. 15. La 13 aprilie 2005, Autoritatea Agricolă a organizat o audiere cu privire la evaluarea suplimentară a instalațiilor electrice.
A emis o decizie pe această temă la 19 aprilie 2005. La 3 ianuarie 2006, reclamantul a depus o cerere în temeiul articolului 73 din Legea privind procedurile administrative generale (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz) care se plângea că procedura, care era în așteptare din 1968, nu s-a încheiat încă și că Autoritatea Agricolă nu a avut decât o singură audiere începând cu mijlocul 2003. 17. Consiliul provincial de reformă terestră, la 2 martie 2006, a respins cererea în temeiul articolului 73 din GAPA ca fiind inadmisibilă. Acesta a remarcat faptul că o astfel de cerere este disponibilă numai în cazul în care autoritatea nu a reușit să decidă o cerere specifică sau un recurs al unei părți.
Reclamantul nu a depus nici o cerere specifică. 18. Nu a fost emis niciun sistem de consolidare până în prezent. Secțiunea 73 din Legea privind procedurile administrative generale (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz) se ocupă de obligația autorităților administrative de a decide. În măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: „(1) sub rezerva oricărei dispoziții contrare din regulamentele administrative, autoritățile trebuie să ia o decizie cu privire la cererile de către părți ... și apeluri fără întârziere inutile și cel târziu șase luni de la depunerea cererii sau a recursului. (2) În cazul în care decizia nu este notificată părții în acest termen, competența va fi transferată autorității superioare competente la cererea scrisă a părții (Devolucionantrag)…
Această cerere trebuie refuzată de către autoritatea superioară competentă dacă întârzierea nu a fost cauzată de vina preponderantă a autorității. (3) Perioada de decizie a autorității superioare decurge de la data în care a fost depusă cererea de transfer al competenței.”
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.