- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 31 mai 2007
- Stat pârât
- AUT
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Ortner împotriva Austriei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1942 și trăiește în Tristach. La 27 februarie 1968, Autoritatea Agricolă (Agrarbezirksbehörde) a instituit proceduri de consolidare a terenurilor (Zusammenledungsverfahren) care implică proprietatea reclamantului. Reclamantul nu a făcut apel. La 26 aprilie 1974, Autoritatea Agricolă a emis programul de ocupare și evaluare (Besitzstandsausweis und Bewertungsplan). Prin scrisoarea din 26 mai 1995, reclamantul a solicitat excluderea proprietății sale din procedura de consolidare. Prin decizia din 13 ianuarie 1999, autoritatea agricolă a notificat părților la procedurile de consolidare a terenurilor că un plan de evaluare a instalațiilor electrice a fost deținut la dispoziția lor în biroul municipiului Tristach și a putut fi consultat în două săptămâni.
Reclamantul a apelat la 23 februarie 1999 împotriva acestei notificări către Consiliul provincial de reformă a terenurilor (Landesagrarsenat). El a susținut, în special, că programul de ocupare și evaluare nu a fost deservit corespunzător de el. În plus, el a remarcat că cererea sa de a exclude terenurile sale din procedura de consolidare nu a fost încă tratată. El a repetat această cerere și a susținut, în termeni generali, că nu a avut niciun interes în ceea ce privește consolidarea terenurilor în cauză. La 1 martie 1999, Autoritatea Agricolă a respins cererea reclamantului din 26 mai 1995 de a exclude proprietatea sa din procedura de consolidare. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, susținând că programul de ocupare și evaluare nu a fost servit la el și nu a fost publicat în mod corespunzător.
În plus, o nouă evaluare va fi necesară în circumstanțe. 10. La 29 aprilie 1999, Consiliul Provincial de Reforma Land a respins apelul reclamantului. La 27 mai 1999, Consiliul provincial al Reformei Landului a respins apelul reclamantului împotriva notificării din 13 ianuarie 1999. El a remarcat că programul de ocupare și evaluare a devenit final. Evaluarea suplimentară a instalațiilor electrice a devenit necesară printr-o modificare a legii și a fost efectuată corect. În continuare, a remarcat că întrebarea dacă este necesară revizuirea schemei inițiale de ocupare și evaluare nu face obiectul prezentei proceduri de recurs. 12. Reclamantul a depus plângeri la Curtea Administrativă (Verwaltungsgerichtshof) împotriva ambelor hotărâri ale Consiliului Provincial de Reforma Land.
Repet în esență argumentele pe care le-a susținut în fața acestui Consiliu. Curtea Administrativă a primit plângeri la 4 iunie și, respectiv, 21 iulie 1999,. La cererea Curții administrative, reclamantul și-a modificat plângerea împotriva hotărârii Consiliului Provincial de Reformă a Terenului privind instalațiile electrice. 13. Consiliul Provincial de Reformă a Terenului a depus observații la Curtea Administrativă la 18 august și, respectiv, 28 octombrie 1999, 14. La 3 iulie 2003, Curtea Administrativă, care s-a alăturat plângerii reclamantei, le-a respins. A confirmat evaluarea juridică a Consiliului Provincial de Reforma Land. 15. La 13 aprilie 2005, Autoritatea Agricolă a organizat o audiere cu privire la evaluarea suplimentară a instalațiilor electrice.
A emis o decizie pe această temă la 19 aprilie 2005. La 3 ianuarie 2006, reclamantul a depus o cerere în temeiul articolului 73 din Legea privind procedurile administrative generale (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz) care se plângea că procedura, care era în așteptare din 1968, nu s-a încheiat încă și că Autoritatea Agricolă nu a avut decât o singură audiere începând cu mijlocul 2003. 17. Consiliul provincial de reformă terestră, la 2 martie 2006, a respins cererea în temeiul articolului 73 din GAPA ca fiind inadmisibilă. Acesta a remarcat faptul că o astfel de cerere este disponibilă numai în cazul în care autoritatea nu a reușit să decidă o cerere specifică sau un recurs al unei părți.
Reclamantul nu a depus nici o cerere specifică. 18. Nu a fost emis niciun sistem de consolidare până în prezent. Secțiunea 73 din Legea privind procedurile administrative generale (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz) se ocupă de obligația autorităților administrative de a decide. În măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: „(1) sub rezerva oricărei dispoziții contrare din regulamentele administrative, autoritățile trebuie să ia o decizie cu privire la cererile de către părți ... și apeluri fără întârziere inutile și cel târziu șase luni de la depunerea cererii sau a recursului. (2) În cazul în care decizia nu este notificată părții în acest termen, competența va fi transferată autorității superioare competente la cererea scrisă a părții (Devolucionantrag)…
Această cerere trebuie refuzată de către autoritatea superioară competentă dacă întârzierea nu a fost cauzată de vina preponderantă a autorității. (3) Perioada de decizie a autorității superioare decurge de la data în care a fost depusă cererea de transfer al competenței.”
4. The applicant was born in 1942 and lives in Tristach.
On 27 February 1968 the Agricultural Authority (Agrarbezirksbehörde) instituted land consolidation proceedings (Zusammenlegungsverfahren) involving the applicant's property. The applicant did not appeal.
On 26 April 1974 the Agricultural Authority issued the occupation and valuation schedule (Besitzstandsausweis und Bewertungsplan).
By letter of 26 May 1995 the applicant requested that his property be excluded from the consolidation proceedings.
By decision of 13 January 1999 the Agricultural Authority notified the parties to the land consolidation proceedings that a valuation plan concerning the electric installations was held at their disposal at the office of the Tristach municipality and could be consulted during two weeks. The applicant appealed on 23 February 1999 against this notification to the Provincial Land Reform Board (Landesagrarsenat). He submitted in particular that the occupation and valuation schedule had not been duly served on him. Moreover, he noted that his request to exclude his land from the consolidation proceedings had still not been dealt with. He repeated this request and claimed, in general terms, that he did not have any interest in the land consolidation at issue.
On 1 March 1999 the Agricultural Authority dismissed the applicant's request of 26 May 1995 to exclude his property from the consolidation proceedings. It noted that an exclusion of property was not admissible, once the occupation and valuation schedule had become final. The applicant appealed against this decision, alleging that the occupation and valuation schedule had neither been served on him nor had it been duly published. Moreover, a new valuation would be required in the circumstances.
On 29 April 1999 the Provincial Land Reform Board dismissed the applicant's appeal. It found that the occupation and valuation schedule had been served in accordance with the relevant procedural rules.
On 27 May 1999 the Provincial Land Reform Board dismissed the applicant's appeal against the notification of 13 January 1999. It noted that the occupation and valuation schedule had become final. The additional valuation of electric installations had become necessary by a change in law and had been carried out correctly. Further it noted that the question whether a revision of the original occupation and valuation scheme was required was not the subject of the present appeal proceedings.
The applicant filed complaints with the Administrative Court (Verwaltungsgerichtshof) against both decisions of the Provincial Land Reform Board. He repeated in essence the arguments he had raised before that Board. The Administrative Court received his complaints on 4 June and 21 July 1999, respectively. Upon the Administrative Court's request the applicant amended his complaint against the Provincial Land Reform Board's decision concerning the electric installations.
The Provincial Land Reform Board filed observations with the Administrative Court on 18 August and 28 October 1999, respectively.
On 3 July 2003 the Administrative Court, having joined the applicant's complaints, dismissed them. It confirmed the Provincial Land Reform Board's legal assessment.
On 13 April 2005 the Agricultural Authority held a hearing concerning the additional valuation of electric installations. It issued a decision on this subject on 19 April 2005.
On 3 January 2006 the applicant filed an application under Section 73 of the General Administrative Proceedings Act (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz) complaining that the proceedings, which were pending since 1968 were still not terminated and that the Agricultural Authority had only held one hearing since mid 2003.
The Provincial Land Reform Board, on 2 March 2006, dismissed the application under Section 73 of the GAPA as being inadmissible. It noted that such an application was only available where the authority had failed to decide on a specific application or on an appeal of a party. The applicant had not filed any specific application.
No consolidation scheme has been issued to date. Therefore, the proceedings are still pending.
Section 73 of the General Administrative Proceedings Act (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz) deals with the administrative authorities' duty to decide. So far as relevant, it reads as follows: “(1) Subject to any contrary provision in the administrative regulations, the authorities must give a decision on applications by parties ... and appeals without unnecessary delay, and at the latest six months after the application or appeal has been lodged. (2) If the decision is not served on the party within this time-limit, jurisdiction will be transferred to the competent superior authority upon the party's written request (Devolutionsantrag)… This request has to be refused by the competent superior authority if the delay was not caused by preponderant fault of the authority. (3) The period for giving a decision by the superior authority runs from the date the request for transfer of jurisdiction was lodged with it.”