Nikishina împotriva Rusiei

Reclamanta este cetățean rus, născută în 1967 și domiciliată în Lyubertsy. Aceasta este reprezentată în fața Curții de către dl Richard Daniel, dl Alain Garay și dl Arthur Leontyev, avocați care profesează, respectiv, la Norfolk, Paris și Sankt Petersburg. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 iulie 1991, reclamanta a născut un fiu, Evghenii. Reclamanta și tatăl copilului au locuit împreună din iulie 1991 până în mai 1992, dar nu au fost niciodată căsătoriți. Reclamanta a suferit abuzuri fizice din partea partenerului său, ceea ce a dus la despărțirea lor în mai 1992. S-a convenit ca reclamanta să aibă custodia copilului, iar acesta să își viziteze tatăl în weekenduri.

În vara anului 1997, reclamanta a început să se asocieze cu minoritatea religioasă cunoscută sub numele de Martorii lui Iehova și și-a implicat fiul în activitățile sale religioase. Fostul ei partener, fiind credincios ortodox, s-a adresat unei organizații publice numite Comitetul pentru Salvarea Tineretului de Secte Totalitare și Consiliului de Tutelă din Lyubertsy, o agenție de stat, în vederea obținerii custodiei copilului. La 9 martie 1998, tatăl a refuzat să înapoieze copilul reclamantei după o vizită de weekend. Reclamanta s-a plâns la poliție, iar la 16 martie 1998 a introdus o cerere de custodie legală la Tribunalul orașului Lyubertsy (Люберецкий городской суд).

La 19 martie 1998, reclamanta a fost informată că fostul ei partener formulase deja o cerere de custodie și că audierea cauzei urma să înceapă la 24 martie 1998. Prin hotărârea din 14 aprilie 1998, Tribunalul orașului Lyubertsy a acordat custodia copilului tatălui, a dispus ca acesta să nu împiedice contactele reclamantei cu copilul și a respins cererea reconvențională a reclamantei. La adoptarea deciziei, Tribunalul orașului a luat în considerare, printre altele, un raport prezentat de Comitetul pentru Salvarea Tineretului de Secte Totalitare și întocmit de cercetători ai Academiei Ruse de Educație, care descria organizația Martorii lui Iehova drept o sectă distructivă și totalitară, a cărei activitate prezintă un pericol grav pentru societate.

A constatat că afilierea reclamantei la organizație avea un efect dăunător asupra sănătății și dezvoltării copilului. La 12 iulie 1998, Camera Judiciară pentru Cauze Civile a Tribunalului Regional din Moscova (судебная коллегия по гражданским делам Московского областного суда) a menținut hotărârea instanței de prim grad și a respins recursul reclamantei. La 17 noiembrie 1998, reclamanta a solicitat Președintelui Tribunalului Regional din Moscova să dispună o revizuire a cauzei sale. Prin scrisoarea din 8 februarie 1999, Tribunalul Regional a respins cererea reclamantei. La 23 februarie 1999, reclamanta a introdus o cerere la Tribunalul Districtual Lyublino din Moscova (Люблинский районный суд г. Москвы) — o instanță cu competență asupra zonei de reședință a tatălui — pentru a defini și extinde contactele cu fiul ei, pe care îl vedea 2 ore pe săptămână în prezența tatălui.

La 31 martie 1999, Procurorul Public Regional al Moscovei a respins cererea reclamantei de a-i reconsidera cauza. La 17 mai 1999, reclamanta a depus o petiție la Curtea Supremă a Rusiei, solicitând funcționarilor acesteia să formuleze un protest împotriva hotărârilor instanțelor inferioare. Cererea a fost admisă de Președintele adjunct al Curții Supreme, al cărui protest a fost apoi prezentat Tribunalului Regional din Moscova spre examinare. Prin decizia din 29 iunie 1999, Prezidiul Tribunalului Regional din Moscova a respins protestul formulat de Președintele adjunct al Curții Supreme și a menținut valabilitatea hotărârilor contestate.

Reclamanta nu a fost prezentă la ședința de la Tribunalul Regional, întrucât a fost informată despre aceasta abia la 4 iulie 1999, printr-o scrisoare ștampilată cu data de 28 iunie 1999. Prin decizia din 22 iulie 1999, Camera Judiciară pentru Cauze Civile a Curții Supreme a Rusiei a anulat, în urma unui protest formulat de Președintele adjunct al Curții Supreme, hotărârile Tribunalului orașului Lyubertsy și ale Tribunalului Regional din Moscova, precum și decizia Prezidiului Tribunalului Regional din Moscova. A trimis cauza înapoi la instanța de prim grad pentru o nouă examinare. A constatat că, examinând cauza reclamantei, instanțele încălcaseră normele de drept material și procesual. În special, acestea intraseră în mod eronat într-o discuție despre natura organizației Martorii lui Iehova și nu examinaseră în mod adecvat toate circumstanțele individuale relevante ale cauzei reclamantei.

La 23 august 1999, în urma redeschiderii procedurii de custodie, cauza s-a întors la Tribunalul orașului Lyubertsy, care a amânat-o până la 20 septembrie 1999. Întrucât tatăl nu s-a prezentat în fața instanței la acea dată, audierea a fost amânată din nou până la 22 noiembrie 1999. La 5 octombrie 1999, Tribunalul Districtual Lyublino, unde cererea reclamantei privind definirea și extinderea contactelor se afla amânată, a dispus trimiterea cauzei către Tribunalul orașului Lyubertsy pentru examinare împreună cu chestiunea custodiei. La 22 noiembrie 1999, Tribunalul orașului Lyubertsy a ținut o audiere în care a respins cererea reclamantei privind înapoierea copilului în așteptarea determinării viitorului pe termen lung, precum și o expertiză psihologică independentă privind starea sa actuală.

Audierea programată pentru 24 ianuarie 2000 a fost amânată din cauza absenței tatălui. La 14 februarie 2000, Tribunalul orașului a ținut o nouă audiere. La 13 martie 2000, reclamanta și tatăl au încheiat o tranzacție amiabilă, renunțând complet la pretențiile lor reciproce în fața Tribunalului orașului Lyubertsy privind custodia copilului lor. Reclamanta a renunțat, de asemenea, la pretențiile prezentate anterior Tribunalului Districtual Lyublino privind definirea și extinderea contactelor cu fiul său. Conform tranzacției, copilul urma să locuiască cu tatăl său, iar mama urma să îl aibă pe copil în weekenduri. De comun acord cu tatăl, mama poate să se întâlnească cu copilul seara în timpul săptămânii și să îl ia cu ea în vacanțele școlare.

S-a convenit, de asemenea, că copilul nu putea fi atras în asociații religioase împotriva voinței sale și fără consimțământul părinților săi. Printr-o ordonanță emisă în aceeași zi, Tribunalul orașului Lyubertsy a aprobat tranzacția și a încheiat procedura.

The applicant is a Russian citizen, born in 1967 and residing in Lyubertsy. She is represented before the Court by Mr Richard Daniel, Mr Alain Garay and Mr Arthur Leontyev, lawyers practising respectively in Norfolk, Paris and St. Petersburg. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 9 July 1991 the applicant gave birth to a son Yevgeniy. The applicant and the father of the son lived together from July 1991 to May 1992 but were never married. The applicant suffered physical abuse by her partner which led to their separation in May 1992. It was agreed that the applicant would have custody of the child and that the child would visit his father at weekends.

In the summer of 1997 the applicant began to associate with the religious minority known as the Jehovah’s Witnesses and involved her son in its religious activities. Her former partner, being an Orthodox believer, turned to a public organisation called the Committee for Rescuing Youth from Totalitarian Sects and the Lyubertsy Custody Council, a State agency, with a view to obtaining custody of the child for himself. On 9 March 1998 the father refused to return the child to the applicant following a weekend visit. The applicant complained to the police and on 16 March 1998 filed an application for legal custody with the Lyubertsy City Court (Люберецкий городской суд).

On 19 March 1998 the applicant was notified that her former partner had already applied for custody and that the hearing of the case was scheduled to begin on 24 March 1998. By judgment of 14 April 1998 the Lyubertsy City Court granted custody of the child to the father, ordered him not to prevent the applicant’s contacts with the child and dismissed the applicant’s counterclaim. In reaching its decision the City Court took into account, inter alia, a report submitted by the Committee for Rescuing Youth from Totalitarian Sects and prepared by the researchers of the Russian Academy of Education, which described the Jehovah’s Witnesses organisation as a destructive and totalitarian sect whose activity presents a serious danger for society.

It found that the applicant’s affiliation with the organisation had a harmful effect on the health and development of the child. On 12 July 1998 the Judicial Chamber for Civil Cases of the Moscow Regional Court (судебная коллегия по гражданским делам Московского областного суда) upheld the judgment of the first instance court and dismissed the applicant’s appeal in cassation. On 17 November 1998 the applicant requested the Chairman of the Moscow Regional Court to order a review of her case. By letter of 8 February 1999 the Regional Court rejected the applicant’s request. On 23 February 1999 the applicant filed an application with the Lyublino District Court of Moscow (Люблинский районный суд г. Москвы) - a court with jurisdiction over the father’s area of residence - to define and extend the contacts with her son, whom she saw 2 hours a week in the presence of the father.

On 31 March 1999 the Moscow Regional Public Prosecutor refused the applicant’s request to reconsider her case. On 17 May 1999 the applicant filed a petition with the Supreme Court of Russia requesting its officials to lodge a protest against the lower courts’ judgments. The request was granted by the Deputy Chairman of the Supreme Court, whose protest was then put before the Moscow Regional Court for consideration. By decision of 29 June 1999 the Presidium of the Moscow Regional Court rejected the protest brought by the Deputy Chairman of the Supreme Court and upheld the validity of the impugned judgments.

The applicant was not present at the hearing before the Regional Court as she was only notified of it on 4 July 1999 by a letter postmarked 28 June 1999. By decision of 22 July 1999 the Judicial Chamber for Civil Cases of the Supreme Court of Russia revoked, upon a protest by the Deputy Chairman of the Supreme Court, the judgments of the Lyubertsy City Court and the Moscow Regional Court, as well as the decision of the Presidium of the Moscow Regional Court. It sent the case back to the first instance court for new consideration. It found that in examining the applicant’s case the courts had infringed norms of substantive and procedural law. In particular, they had wrongly entered into a discussion of the nature of the Jehovah’s Witnesses organisation and failed adequately to examine all the relevant individual circumstances of the applicant’s case.

On 23 August 1999, following the re-opening of the custody proceedings, the case went back to the Lyubertsy City Court, which adjourned it until 20 September 1999. As the father failed to appear before the court on that date, the hearing was further postponed until 22 November 1999. On 5 October 1999 the Lyublino District Court, where the applicant’s request for defined and extended contact stood adjourned, ordered the case to be remitted to the Lyubertsy City Court for examination jointly with the custody issue. On 22 November 1999 the Lyubertsy City Court held a hearing in which it refused the applicant’s request for the return of the child pending determination of the long term future as well as for an independent psychological report on his current condition.

The hearing scheduled for 24 January 2000 was adjourned due to the absence of the father. On 14 February 2000 the City Court held a further hearing. On 13 March 2000 the applicant and the father concluded a friendly settlement, renouncing fully their reciprocal claims before the Lyubertsy City Court concerning the custody of their child. The applicant also withdrew her claims previously presented to the Lyublino District Court regarding the definition and extension of contacts with her son. According to the settlement, the child would reside with his father and the mother would have the child at weekends. In agreement with the father, the mother can meet with the child in the evening on weekdays and take him with her on school holidays.

It was further agreed that the child could not be drawn into religious associations against his will and without the consent of his parents. By an order issued on the same day, the Lyubertsy City Court approved the settlement and terminated the proceedings.