GOLDSTEIN v. SWEDEN

Reclamantul este un național al Statelor Unite ale Americii, născut în 1951 și locuiește în Suedia. El este reprezentat în fața Curții de către dl Sten De Geer, avocat practicant la Stockholm. Reclamantul a sosit în Suedia la 4 iulie 1997 și a solicitat azil. În cadrul unor interviuri lungi de către autoritățile suedeze, el a declarat că din 1990 a lucrat activ pentru a dezvălui brutalitatea poliției și alte încălcări ale poliției din Statele Unite. În 1990 a înființat o asociere numită „Comisia pentru etică poliției” și în 1995 a început o altă organizație numită „Comitetul permanent pentru dezvoltarea legii”. Ca urmare a activităților sale, el se presupune că a fost supus unei persecuții sistematice de poliție din 1993. Până în 1997 persecuția a ajuns la proporții grave. Se presupune că au existat încercări serioase de a-l răni, el a fost supus la supraveghere, proprietatea lui a fost distrus și a fost atacat cu substanțe chimice. Raporturile sale adresate autorităților de poliție nu au fost de folos. La 19 august 1997, Consiliul Național de Immigrație (States invandrarverk) a refuzat avocatul public reclamant în cadrul procedurii dinaintea consiliului. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii la Consiliul de Ajutor Juridic (Rättshälpsnämnden). Cererea de azil a solicitat-o a fost respinsă de Consiliul Național de Immigrație la 24 septembrie 1997. Consiliul a constatat că nu există dovezi care să arate că autoritățile de poliție ale Statelor Unite persecutără reclamantul. Prin urmare, el nu are nevoie de protecție în Suedia. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii în fața Comitetului pentru apeluri extraterestre (Utlänningsnämnden). La 20 octombrie 1997, Consiliul de Ajutor Juridic a susținut decizia Consiliului Național de Immigrație de a nu atribui avocatul public solicitant. La 24 octombrie 1997, Consiliul de Avocați Externi a refuzat avocatul juridic public reclamant în cadrul procedurii dinaintea Consiliului. Se pare că această decizie nu a fost apelată de către reclamant la Consiliul de Ajutor Juridic. Decizia Consiliului Național de Immigrație de a nu acorda azil reclamantului în Suedia a fost susținută de Comitetul de Apeluri extraterestre la 30 ianuarie 1998. Consiliul a constatat că, dacă reclamantul a fost supusă presupusului tratament în Statele Unite, acesta a fost rezultatul unor acte penale comise de persoane fizice și nu a fost imputabil statului. După aceea, în același context cu cel inițial, reclamantul a prezentat o nouă cerere de azil Comitetului de apel pentru extratereștri și a solicitat, de asemenea, asistență juridică. La 4 septembrie 1998, Consiliul a refuzat avocatul public reclamant și a respins, de asemenea, noua sa cerere de azil.

The applicant is a national of the United States of America, born in 1951 and living in Sweden. He is represented before the Court by Mr Sten De Geer, a lawyer practising in Stockholm. The applicant arrived in Sweden on 4 July 1997 and requested asylum. During lengthy interviews by the Swedish authorities, he stated that since 1990 he had worked actively to reveal police brutality and other misconduct by the police in the United States. In 1990 he had founded an association called “The Commission on Police Ethics” and in 1995 he had started another organisation called “The Standing Committee on Law Enforcement Development”. As a consequence of his activities, he had allegedly been subjected to systematic police persecution since 1993. By 1997 the persecution had reached serious proportions. Allegedly, there had been serious attempts to injure him, he had been subjected to surveillance, his property had been destroyed and he had been attacked with chemical substances. His reports to the police authorities had been to no avail. On 19 August 1997 the National Immigration Board (Statens invandrarverk) refused the applicant public legal counsel in the proceedings before the Board. The applicant appealed against this decision to the Legal Aid Board (Rättshjälpsnämnden). The applicant’s asylum application was rejected by the National Immigration Board on 24 September 1997. The Board found that there was no evidence to show that the United States police authorities had been persecuting the applicant. Thus, he was not in need of protection in Sweden. The applicant appealed against this decision to the Aliens Appeals Board (Utlänningsnämnden). On 20 October 1997 the Legal Aid Board upheld the National Immigration Board’s decision not to award the applicant public legal counsel. On 24 October 1997 the Aliens Appeals Board refused the applicant public legal counsel in the proceedings before the Board. It appears that this decision was not appealed against by the applicant to the Legal Aid Board. The National Immigration Board’s decision not to grant the applicant asylum in Sweden was upheld by the Aliens Appeals Board on 30 January 1998. The Board found that if the applicant had been subjected to the alleged maltreatment in the United States, it was the result of criminal acts committed by individuals and was not attributable to the State. No appeal lay against this decision. Subsequently, against the same background as initially, the applicant submitted a new request for asylum to the Aliens Appeals Board and also applied for legal aid. On 4 September 1998 the Board refused the applicant public legal counsel and also rejected his new application for asylum. No appeal lay against either of these decisions.