CtEDO 04.05.2000 Auto

DAHLSTRÖM v. SWEDEN

RESPONDENT
SWE
HOTĂRÂRE
04.05.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DAHLSTRÖM v. SWEDEN (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

Reclamantul este o națională suedeză, născut în 1935 și locuiește în Östersund. La 13 iunie 1997 I., fiica respectivă de 15 ani a cohabiteului reclamantului, E., a raportat poliției că a hărțuit-o sexual. Comitetul local de bunăstare socială a decis apoi să ia I. în îngrijirea publică cu titlu provizoriu în temeiul legii privind îngrijirea tinerilor (dispoziții speciale) din 1990 (lagen med särskilda bestämmelser om vârrd av unga). Decizia a fost susținută la 26 iunie 1997 de Curtea Administrativă a Județeanului (länsrätten) din județul Dalarna. a contestat această decizie, dar a fost susținută de Curtea Administrativă de Apel (kammarrätten) la Sundsvall la 16 iulie 1997. Comisia de Protecție Socială a solicitat ulterior Curtea de Administrație a Județeanului pentru un ordin de îngrijire în temeiul Legii din 1990. Reclamantul a fost convocat pentru a da dovezi, dar el nu a fost parte la procedura deoarece eu. nu a fost copilul său și el nu a avut custodia de ea. Prin hotărârea din 28 iulie 1997, instanța a acordat cererea, constatand că reclamantul a făcut avansuri sexuale față de I. Reclamantul a susținut că hotărârea instanței inferiore conține acuzații false împotriva lui. La 22 august 1997, instanța de apel a constatat că reclamantul nu a avut loc în acest caz și, prin urmare, a respins recursul. Prin hotărârea din 9 octombrie 1997, instanța a respins recursul depus de E., având următoarele motive: (Traducere) „I., în conformitate cu [curtea], a făcut o impresie matură și credibilă. Informațiile pe care le-a furnizat cu privire la evenimentele și faptele relevante pentru acest caz sunt, de asemenea, în mai multe privințe susținute de alte circumstanțe și declarații. [Tribunul] constată că trebuie considerat că în cazul în care [reclamantul] în unele ocazii a sărutat și îngrijit [I.] într-un mod care a fost necorespunzător în ceea ce privește faptul că au fost într-un tată vitreg-fiica față de celălalt. [I.] a povestit cel puțin una dintre aceste ocazii [E.]. Informațiile referitoare la modul în care [E.] a reacționat la acest lucru nu sunt coerente, dar cel puțin este evident că ea nu a luat [I.’s] acuzații în serios, fie pentru că nu a crezut [I.] sau pentru că ea nu a găsit chestiunea solicitată de acțiune. În ambele cazuri [E.’s] îngrijirea [I.] trebuie, după cum a declarat Curtea Administrativă a Județeanului, să fie considerat că lipseau grav. Este adevărat că a trecut ceva timp de când au avut loc aceste evenimente și că par să nu se mai reîntâlnească din ianuarie februarie 1997. În plus, [I.] a declarat acum că nu mai este frică de [reclamantul]. Cu toate acestea, [curtea] constată că ceea ce s-a întâmplat presupune o astfel de lipsă gravă [I.] că constituie o deficiență aparentă în casa [E.] atâta timp cât [reședința] locuiește acolo, chiar dacă ar trebui să fie posibilă pentru a preveni o recidivă. Faptele arată în continuare că [I.] a fost supusă unui tratament degradant în casă. În primul rând, ea a fost cauzată de un control anormal de strict al locației ei, un control care, într-o măsură, a constituit o încălcare a intimității sale. Ea a fost, de asemenea, supusă unor epitetete și acuzații degradante și [reclamantul și E.] au [făcut, de asemenea, în principal, rapoarte și solicitări nefondate [în ceea ce privește comportamentul I.] la autoritățile de școală și de poliție. În aceste privințe, atât [E.], cât și [de reclamantul] au tratat [I.] într-un mod foarte ciudat, deoarece apare adesea cu [de reclamantul] ca instigator. În suma, [curtea] constată, în ceea ce privește cele de mai sus, că prevalează astfel de deficiențe severe în [I.] de domiciliu că trebuie considerat că există un risc palpabil de a fi afectată de sănătatea mentală și dezvoltarea socială dacă ea, împotriva voinței ei, este forțată să trăiască cu [E.] și [reclamantul]. – [E.] este încă condiționată cu [reclamantul]. Este adevărat că ea a declarat că intenționează să-l părăsească pentru o casă a ei în Mora de îndată ce se va întâmpla oportunitatea, dar intențiile sale în acest sens par destul de vagi. De asemenea, ea a declarat că, deocamdată, ea nu intenționează să-și întrerupă relația cu [reclamantul], care, prin urmare, va fi în casa ei, fie că se mute sau nu. Având în vedere prezenta decizie, [curtea] constată că în prezent [I.] nu poate fi furnizată îngrijirea necesară [I.] de [I.] și că [I.] trebuie, prin urmare, plasată într-o casă de adopție. Întrucât [E.] nu consimț cu o astfel de măsură există, după cum a constatat Curtea de Administrație a Județeanului, motive pentru furnizarea [I.] cu grijă în temeiul [Legii din 1990]. În consecință, recursul este respins.” La 22 octombrie 1997, Curtea Supremă Administrativă (Regeringsrätten) a refuzat reclamantul să permită recursul împotriva hotărârii instanței de apel din 22 august 1997. La 23 decembrie 1997, Curtea Administrativă Supremă a constatat că nu a avut dreptul la recurs împotriva hotărârii instanței de apel din 28 iulie 1997 și a respins astfel recursul în acest sens. La 8 septembrie 1998, reclamantul a fost informat de către Procuratura Locală din Falun că va fi interogat cu privire la suspiciunile de a fi comis hartă sexuală. La 25 octombrie 1999, reclamantul a fost informat că Oficiul a decis să încheie ancheta preliminară din cauza faptului că nu s-a putut dovedi că a fost comisă o infracțiune. În conformitate cu legea din 1990 se prevede asistență medicală relevantă pentru un tânăr cu vârsta sub 18 ani în cazul în care una dintre situațiile menționate la secțiunea 2 sau 3 din legea este la dispoziție și asistența necesară, probabil, nu poate fi acordată tinerilor cu consimțământul persoanei care au custodia la el și, dacă tinerul însuși a ajuns la vârsta de 15 ani, cu consimțământul său. În conformitate cu secțiunea 2 din Lege se acordă îngrijire în cazul în care există un risc palpabil de afectare a sănătății sau dezvoltării tinerilor din cauza maltraturilor, exploatării, lipsei de îngrijire sau a oricărei alte condiții în domiciliu. Deciziile privind dacă se plasează un tânăr sub îngrijire publică sunt făcute de Curtea Administrativă a Județeanului, în urma unei cereri de la Comitetul de Protecție Socială. Conceptul de sănătate sau dezvoltare din Legea din 1990 a fost luat direct din legislația anterioară în acest domeniu ca descriere a sănătății fizice sau psihice sau a dezvoltării unei persoane. Conceptul se referă la situațiile în care tinerul își riscă sănătatea fizică sau în care suferința mentală se inflige din cauza situației din casă. În conformitate cu trataux préparatoires la Legea din 1990, expresia de risc palpabil sau aparent (risc påtaglig) a fost considerată bine potrivită pentru a indica la ce nivel ar putea fi justificată o ordine de îngrijire obligatorie. Ipoteze subiectivă că un tânăr este în pericol nu este suficientă și circumstanțe irelevante cum ar fi ordinea publică nu trebuie să fie baza unui ordin de îngrijire. Trebuie să existe circumstanțe concrete sau aparente care să susțină faptul că există un risc pentru sănătatea fizică sau mentală a tinerilor (cf. Proiectul de guvern 1989/90:28, p. 63 și 107). Potrivit secțiunii 6 din Legea din 1990, Comitetul pentru bunăstarea socială poate ordona să aibă grijă imediat de un tânăr („Ordine de îngrijire provizorie”) dacă este probabil necesar să fie îngrijit în temeiul prezentei Legi și nu poate fi așteptat o decizie în instanță în această privință datorită riscului sănătății sau dezvoltării tinerilor sau deoarece ancheta continuă poate fi greu de împiedicată sau prevenită măsuri suplimentare. Un ordin provizoriu de îngrijire este prezentat în fața Curții administrative de judecată care se pronunță dacă ordonanța este susținută în așteptarea hotărârii Curții cu privire la cererea de îngrijire publică. În conformitate cu secțiunea 33, subsecțiunea 2 din Legea de procedură a Curții Administrative din 1971 (förvaltningsproceslagen) o decizie luată de o instanță administrativă județ sau de o instanță administrativă de recurs poate fi contestată de o persoană care se referă la decizia respectivă, cu condiția ca decizia să-l afecteze negativ.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă